ILIE ŞI PROFEŢII LUI BAAL
AHAB, regele israeliţilor, inspirat de soţia sa Izabela corupse religia în împărăţia tipică a lui Dumnezeu. Serviciile religioase ale templului au fost neglijate şi în locul lor s-a stabilit adorarea chipurilor, foarte asemănător cu ceea ce se face şi astăzi. Fidelul profet Ilie a dojenit aspru pe regele Ahab fiind nevoit, din această cauză, să fugă dinaintea reginei nelegiuite în pustiu, unde a fost hrănit de corbi timp de trei ani şi jumătate (1Regi 17:5,6).
În sfîrşit, după porunca lui Dumnezeu, Ilie reapăru şi-i provocă pe profeţii lui Baal la o probă publică pentru a se vedea care Dumnezeu răspunde rugăciunii, Iehova sau Baal. Proba consta în aceea, că acel Dumnezeu care accepta jertfa, trimiţînd foc de sus pentru a fi mistuită, acela va fi recunoscut ca Dumnezeul adevărat. Israeliţii au observat dreptatea propunerii lui Ilie iar preoţii lui Baal n-au putut evita încercarea. Ilie le dădu întîietate. Ziua întreagă, preoţii lui Baal au fost în agonia aşteptării, martirizîndu-se şi strigînd spre Baal să accepte jertfa lor şi astfel să-şi apere cauza. Ilie îşi bătea joc de ei spunînd: Strigaţi puţin mai tare! Baal o fi dormind sau poate este plecat în călătorie.
Cînd veni seara, Ilie se oferi să încerce şi el. Înainte de toate el puse să se care apă, turnînd-o peste altar şi peste jertfă, ca nu cumva să fie vreo greşală, sau cineva să creadă că avea ascunsă o flacără undeva. Apoi Ilie se rugă lui Dumnezeu şi-i ceru să-şi apere cauza. Din cer a coborît foc, a uscat toată apa şi-a consumat toată jertfa. Cînd poporul a văzut aceasta a dat un mare strigăt, spunînd: „Iehova este Dumnezeu!” (1Regi 18:30-39).
Studenţii Bibliei cred că Ilie reprezină pe adevărata Biserică, regina Izabela un sistem fals de religie, iar Ahab reprezintă guvernele conducătoare pe pămînt, mai ales cele numite creştine. Timpul persecuţiilor Izabelei, cînd Ilie a trebuit să se ascundă în pustiu şi nu a plouat 1260 de zile, simbolizează 1260 de ani de secetă spirituală (538 pînă la 1798 d.H.) după care puterea de persecuţie şi nimicire a „Izabelei” a încetat (Apoc. 12:6,14; 13:5).
După aceasta, Elisei, succesorul lui Ilie, învie (restaură) pe fiul Sunamitei.