<HTML>

<BODY>

<FONT FACE="ARIAL">

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>((647))</B>

<P ALIGN="CENTER">STUDIUL XIV
<P ALIGN="CENTER"><B>Aşternutul Picioarelor lui Iehova
<P ALIGN="CENTER">Făcut Glorios</B>

<P ALIGN="JUSTIFY">Aşternutul picioarelor lui Dumnezeu
pângărit şi părăsit din cauza păcatului &#151;
Reînsufleţirea făgăduită a gloriei lui &#151;
Posesiunea răscumpărată va fi restabilită &#151; Giuvaerul Lui cel mai
strălucitor &#151; Restabilirea picioarelor lui Iehova „pe Muntele
Măslinilor” &#151; Binecuvântările care vor rezulta &#151;
Aşternutul picioarelor întradevăr glorios în cele din urmă

<P ALIGN="JUSTIFY">„Aşa vorbeşte Domnul: «Cerurile sunt scaunul Meu de domnie
şi pământul este aşternutul picioarelor Mele».” „Căci Eu voi
preamări locul [aşternutul] unde se odihnesc picioarele Mele.” „Picioarele
Lui [Iehova] vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor.” Isa. 66:1;
60:13; Zah. 14:4; Mat. 5:35; Fapt. 7:49.

<P ALIGN="JUSTIFY">AŞTERNUTUL picioarelor lui Dumnezeu numai glorios
na fost în timpul celor şase mii de ani trecuţi: păcatul,
durerea, plânsul, suferinţa psihică şi fizică şi moartea l-au făcut o
vastă capelă funerară în care acum, după o estimare
conservatoare, cel puţin cincizeci de mii de milioane de oameni aşteaptă
să vină timpul când blestemul dreptăţii divine va fi ridicat
şi lumina favorii divine, strălucind pe faţa lui Isus Cristos
Domnul nostru, va răsări ca Soare al Dreptăţii &#151;

<P ALIGN="JUSTIFY">„Negre umbre de păcat alungă<BR>
Şi-a lui rază blândă noaptea în lumină schimbă”.

<P ALIGN="JUSTIFY">În acest scop Dumnezeu a făcut pregătiri
îmbelşugate.<I> Preţul de răscumpărare </I>pentru Adam şi pentru toţi cei
care în calitate de copii ai săi au suferit pierdere prin el,
a cumpărat lumea întreagă şi a asigurat fiecărui membru al
<B>((648))</B>
rasei o ocazie pentru o încercare de viaţă veşnică sub
condiţii favorabile; dar acesta a făcut chiar mai mult, a
cumpărat Paradisul&#151; căminul lui Adam (pierdut prin încălcarea
lui Adam) şi stăpânirea sa ca rege al Pământului,
ca reprezentant al lui Dumnezeu, Creatorul şi Tatăl lui.
<P ALIGN="JUSTIFY">De aceea citim: „Iar la tine, turn al turmei
[Cristos], deal al fiicei Sionului, la tine va veni şi la tine va ajunge
<I>prima stăpânire</I>” (Mica 4:8). Apostolul Pavel de asemenea
vorbeşte despre „răscumpărarea
<I>stăpânirii</I> dobândite” (Efes.
1:14). Şi Domnul nostru S-a referit la aceasta într-una din
pildele Sale, arătând că El a cumpărat nu numai omenirea,
comoara, ci şi câmpul, lumea, Pământul de sub blestem: şi că toţi
cei care I se alătură, ca membri ai clasei Împărăţiei,
participă la acea cumpărare a câmpului şi a comorii. Mat. 13:44.
<P ALIGN="JUSTIFY">Întreaga lucrare a Mileniului va consta în rearanjarea
şi glorificarea aşternutului picioarelor lui Iehova. Paradisul,
când a fost pierdut prin păcat, n-a fost decât o „grădină” într-un
colţ al Pământului, dar, deoarece rasa lui Adam s-a înmulţit
pentru a umple Pământul conform intenţiei divine (Gen. 1:28)
şi deoarece toţi au fost răscumpăraţi, va fi necesar să se facă
un Paradis suficient de mare pentru a-i cuprinde pe toţi; iar
aceasta va implica faptul că tot Pământul va deveni ca
grădina Edenului în privinţa rodirii, frumuseţii şi perfecţiunii. Şi
toate acestea sunt promise ca fiind marea încununare viitoare
a planului divin. Fapt. 3:20, 21; Apoc. 2:7; 2 Cor. 12:4.
<P ALIGN="JUSTIFY">Dar cel mai bogat giuvaer din aşternutul glorificat
al picioarelor Domnului la încheierea Mileniului va
fi omenirea, în a cărei perfecţiune, libertate şi
asemănare cu Dumnezeu, în darurile morale şi intelectuale, va
fi reflectat însuşi chipul divinităţii. Şi omul perfect
va reflecta, în modul cel mai glorios, onoare
asupra Creatorului său şi asupra minunatului Său plan de
creare, răscumpărare şi restabilire a sa. Iar cu planul
acesta minunat vor fi întotdeauna identificaţi intim,
întâi Domnul Isus, „Cuvântul” lui Iehova, şi apoi Mireasa, soţia
<B>((649))</B>
şi comoştenitorii Mielului în acordarea
binecuvântărilor asigurate prin răscumpărare.
<P ALIGN="JUSTIFY">Această înfrumuseţare şi glorificare a
„aşternutului picioarelor” Domnului nu va fi <I>completă</I>
până când Domnul nostru Isus, ca agentul onorat al Tatălui,
„va fi nimicit orice domnie [împotrivitoare], orice stăpânire şi
orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi
vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale”, înainte de a preda Împărăţia
la încheierea Mileniului. 1 Cor. 15:24-28.
<P ALIGN="JUSTIFY">Perioada domniei Păcatului şi Morţii este
reprezentată ca un timp când Dumnezeu „nu Şi-a adus aminte de
<I>scaunul picioarelor</I> Lui, în ziua mâniei Lui” (Plângerile 2:1); dar
după începerea Mileniului, în mod profetic oamenii
sunt îndemnaţi astfel: „Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul
nostru, şi închinaţi-vă înaintea <I>aşternutului picioarelor</I>
Lui, căci El este sfânt!” (Ps. 99:5). Iar această idee, că stabilirea
Noului Ierusalim, Biserica lui Dumnezeu glorificată, ca guvern
nou pe Pământ, va însemna începutul restabilirii favorii
divine faţă de aşternutul picioarelor lui Iehova, este clar
prezentată prin profetul Zaharia (14:4, 5).
<P ALIGN="CENTER">Picioarele lui Iehova pe Muntele
Măslinilor
<P ALIGN="JUSTIFY">Aceasă profeţie este în general greşit înţeleasă şi
este aplicată la picioarele Domnului nostru Isus la a doua venire a Sa:
şi într-adevăr, cei care greşesc astfel, merg în general mai
departe şi susţin că este vorba de picioarele de carne străpunse de
cuiele de la Calvar &#151; fără să-şi dea seama că Domnul nostru Şi-a
dat natura umană, complet şi pentru totdeauna, ca preţul
nostru de răscumpărare; şi că El a fost înviat dintre morţi, prin
puterea Tatălui, o fiinţă spirituală glorioasă &#151; „reprezentarea
exactă a Fiinţei Lui îTatăluiş”.*

<HR>
<P ALIGN="JUSTIFY">*Vezi Vol. II, cap. 5.
<HR>

<P ALIGN="JUSTIFY">Dar o privire la versetul precedent (3) arată că
profetul se referă la întoarcerea picioarelor lui Iehova; deoarece
<B>((650))</B>
declaraţia (care se referă la necazul prin care va fi
stabilită Împărăţia lui Dumnezeu) este: „<I>Iehova</I>
Se va arăta şi va lupta împotriva acestor popoare, cum S-a luptat în
ziua bătăliei [în timpurile vechi pentru Israel]. Şi picioarele
Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este
în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor
se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se
va face o vale foarte mare; jumătate din munte se va
trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate spre miazăzi”.
<P ALIGN="JUSTIFY">Imediat ce se va recunoaşte faptul că picioarele
menţionate aici sunt picioarele lui Iehova, nu se va mai contesta că
acest limbaj este simbolic şi se referă la restabilirea de
către Domnul a stăpânirii Sale pe Pământ, care a fost de
multă vreme relativ abandonată „dumnezeului veacului
acestuia”, Satan &#151; cu excepţia faptului că Domnul a fost
reprezentat întâi prin Cortul Întâlnirii tipic, apoi prin Templul
din Ierusalim şi în cele din urmă prin starea de cort a
Bisericii lui Cristos, în timpul acestui Veac Evanghelic.
Desigur, nimeni nu va cădea în eroarea de a gândi că Iehova
Îşi odihneşte picioarele literal pe acest Pământ ca „aşternut
al picioarelor Sale”.
<P ALIGN="JUSTIFY">Şi dacă aşezarea şi odihna „picioarelor” lui Iehova
sunt simbolice, însemnând întoarcerea favorii şi a
stăpânirii divine pe Pământ, atunci putem fi siguri că şi alte
aspecte legate de aceeaşi profeţie sunt simbolice:
Muntele Măslinilor, despicarea lui specifică, valea, fuga
poporului, apele vieţii din Ierusalim (compară versetul 8 cu
Ezechiel 47:1-9) etc., toate sunt declaraţii simbolice &#151;
ilustraţii ale unor mari adevăruri spirituale.
<P ALIGN="JUSTIFY"><I>Măslinul</I> este un simbol plin de semnificaţii:
în timpurile vechi era sursa luminii artificiale, uleiul lui fiind în
general folosit în acest scop (Exod. 27:20). De fapt, în ebraică
măslinul era numit <I>şemen </I>sau arborele de ulei. Uleiul de măsline
era de asemenea folosit în vechime ca bază la prepararea
multor uleiuri de preţ &#151; cum ar fi acela folosit la ungerea preoţilor
<B>((651))</B>
şi a împăraţilor, care simbolizează Spiritul sfânt
asupra „preoţimii împărăteşti” antitipice (Exod. 30:24). Şi
din timpuri imemoriale ramura de măslin a fost folosită ca
simbol al păcii. Gen. 8:11; Neem. 8:15.
<P ALIGN="JUSTIFY">Deci, dacă măslinul este simbolul
<I>păcii</I>,<I> luminii şi binecuvântării divine</I> prin Spiritul
sfânt, şi dacă muntele este considerat ca şi în altă parte simbolul
Împărăţiei, semnificaţia de aici a termenului Muntele Măslinilor se
poate uşor vedea că este &#151; Împărăţia Luminii, Păcii
şi Binecuvântării divine. Iar aşezarea, stabilirea sau
fixarea „picioarelor” lui Iehova pe munte înseamnă că favoarea
şi legea divină vor fi restabilite pe Pământ de către
Împărăţia cea sfântă şi prin ea.
<P ALIGN="JUSTIFY">Această aplicare a termenului Muntele Măslinilor,
este în acord deplin cu declaraţia apostolului (Rom. 11:17, 24),
unde el compară Israelul trupesc cu măslinul originar cultivat,
iar pe convertiţii dintre neamuri cu ramurile de măslin
sălbatic altoite acolo unde ramurile naturale fuseseră rupte.
(Compară cu Ieremia 11:16, 17.) Şi el explică faptul că rădăcina
copacului este în făgăduinţa lui Dumnezeu &#151; făgăduinţa făcută
lui Avraam, că sămânţa lui Avraam va binecuvânta în cele
din urmă toate familiile pământului etc. În cele din urmă
aceeaşi rădăcină sau făgăduinţă va produce două feluri de ramuri
&#151; ramurile sălbatice altoite şi ramurile naturale realtoite,
când Israelului trupesc i se va îndepărta orbirea şi el va privi
cu ochiul credinţei spre Mântuitorul răstignit şi străpuns
cu optsprezece secole în urmă &#151; o jertfă pentru păcat.
Ne amintim de asemenea că Israelul trupesc a fost
Împărăţia sau muntele tipic al lui Dumnezeu o perioadă lungă,
iar Israelul spiritual din Veacul Evanghelic este chemat să
fie Împărăţia reală a lui Dumnezeu, după cum a spus
Domnul nostru: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru
a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”.
<P ALIGN="JUSTIFY">Mai mult, de la aceste <I>două</I> Împărăţii
(chiar înainte ca <I>slava</I> lui Iehova să se aşeze asupra
lor, ca să le facă mijloacele Sale
<B>((652))</B>
de binecuvântare pentru întreaga lume) a ieşit toată „<I>lumina</I>
lumii” în tot întunericul din trecut: căci, nu reprezintă
acestea Vechiul şi Noul Testament, vechiul şi noul Legământ?
Nu corespund acestea oare cu cei doi martori ai Domnului şi cu
cei doi măslini din Cartea lui Zaharia (4:3, 11, 12) menţionaţi
clar şi în Apocalipsa (11:4) &#151; prin aceea că aceste două părţi
ale muntelui simbolizează rezultatul acelor legăminte, rezultatele
mărturiei &#151; Împărăţia în fazele ei, cerească şi pământească?
<P ALIGN="JUSTIFY">Aici vedem deci, că aceste<I> două jumătăţi
</I>ale Muntelui Măslinilor semnifică cele<I> două părţi</I> ale
Împărăţiei lui Dumnezeu separate clar, potrivit unei ordini sau
unui aranjament divin. Separarea nu indică nici o opoziţie
între cele două părţi ale Împărăţiei. Dimpotrivă, ea este cu
scopul producerii între ele a „Văii Binecuvântărilor” &#151; la care
toţi cei care vor dori ajutor divin să poată fugi şi găsi sprijin
sub binecuvântata protecţie a ambelor faze ale
Împărăţiei, cerească şi pământească.
<P ALIGN="JUSTIFY">Se pare că profetului David (Ps. 84) i s-a dat să
vadă dinainte această impresionantă „Vale a
Binecuvântărilor”, aproape de „picioarele” lui Iehova, când mai întâi
el a cântat despre sfinţii din Veacul Evanghelic, iar apoi despre
cei binecuvântaţi în veacul viitor, spunând:

<P ALIGN="JUSTIFY">
„Cât de plăcute sunt locaşurile Tale,<BR>
Doamne al oştirilor!<BR>
Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor<BR>
după curţile Domnului;<BR>
inima şi carnea mea strigă<BR>
către Dumnezeul cel viu!<BR>
<I>Da,</I> [după cum] <I>pasărea a aflat casă,<BR>
rândunica cuib,<BR>
unde au depus puii lor</I>: [tot aşa am găsit]<BR>
<I>Şi eu altarele Tale, Iehova,<BR>
Dumnezeul oştirilor, Regele meu şi Dumnezeul meu!<BR>
</I>(Partea în cursive este după B. I. &#151; n. e.)<BR>
Ferice de cei care locuiesc în casa Ta,<BR>
căci ei Te vor lăuda neîncetat.<BR>
(Oprire)<BR>
<BR>
Ferice de cei care îşi pun tăria în Tine,<BR>
<B>((653))</B><BR>
în a căror inimă sunt croite [în întregime] drumuri [de dreptate].<BR>
Când străbat aceştia Valea-Plângerii,<BR>
o prefac într-un loc plin de izvoare<BR>
[de bucurie &#151; Valea Binecuvântărilor];<BR>
şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.<BR>
[Ioel 2:28]<BR>
Ei merg din putere în putere<BR>
şi se prezintă [desăvârşiţi]<BR>
înaintea lui Dumnezeu în Sion”.<BR>

<P ALIGN="JUSTIFY">Psalmul 85 de asemenea înfăţişeză întoarcerea
îndurării şi a binecuvântării divine sub Împărăţia Milenară
&#151; Muntele Măslinilor (Împărăţia) din două părţi.
<P ALIGN="JUSTIFY">Îndepărtarea unei părţi a muntelui spre miazănoapte,
iar a celeilalte părţi spre miazăzi este
semnificativă; miazănoaptea este direcţia grupului Pleiadelor,
centrul ceresc al universului, sediul presupus al imperiului
divin.* Aceasta ar părea să indice „<I>schimbarea</I>” Bisericii
Evanghelice în acest timp, de la condiţiile umane la
cele spirituale ca „părtaşi firii dumnezeieşti”; iar
îndepărtarea celeilalte jumătăţi a muntelui ar părea să
însemne restabilirea completă, la condiţii umane perfecte, a
acelora din vechime socotiţi vrednici să fie reprezentanţii
pământeşti ai Împărăţiei lui Dumnezeu.

<HR>
*Vezi Vol. III, pag. 321.
<HR>

<P ALIGN="JUSTIFY">Valea astfel produsă ar fi o vale plină de
lumină &#151; fără umbre; căci soarele ar inunda-o de la răsărit la
apus. Aceasta vorbeşte simbolic despre Soarele Dreptăţii şi despre
deplina Lui lumină a adevărului şi a binecuvântării divine,
împrăştiind umbrele păcatului, ignoranţei, superstiţiei şi morţii,
şi vindecând şi restabilind pe acei doritori şi ascultători
dintre oameni care vor fugi spre această vale a binecuvântărilor,
vale a îndurării. Valea îndurării, <I>între</I> şi sub grija fazelor
spirituală şi umană a Împărăţiei Luminii şi Păcii (stabilirea
picioarelor lui Iehova), va fi cu siguranţă o „Vale a Binecuvântărilor”
pentru toţi care vor intra pe ea cu inima zdrobită şi
mâhnită.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>((654))</B>

<P ALIGN="JUSTIFY">Mai departe trebuie să ne amintim că deşi
numai Israelului i se spune, „Veţi fugi în valea munţilor
Mei”, totuşi numele Israel înseamnă „Poporul binecuvântat
de Domnul”, „Poporul lui Dumnezeu”, „Poporul
Domnului” (2 Cron. 7:14). Şi, după cum am văzut, deşi
prima binecuvântare a Împărăţiei sau cea spirituală va veni
la Israelul spiritual, iar a doua binecuvântare sau
cea pământească va începe cu Israelul după trup,
totuşi aceasta nu se va opri aici; căci oricine va vrea va
putea deveni israelit: prin exercitarea credinţei şi ascultării
lui Avraam, toţi oamenii vor putea deveni israeliţi
adevăraţi &#151; „poporul lui Dumnezeu”. Şi ca atare profetul
Isaia spune că atunci când Israelul va fi rechemat în
favoare divină, la stabilirea Împărăţiei, aceasta va include
„<I>pe toţi cei chemaţi cu Numele Meu</I> [<I>al lui Iehova</I>]
şi pe care i-am creat spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi
i-am alcătuit”. (Numele Israel se va aplica atunci la toţi
care vor fi poporul Domnului.) Isa. 43:7; Rom. 9:26, 33; 10:13.
<P ALIGN="JUSTIFY">„Şi atunci va veni Iehova, Dumnezeul meu, şi toţi
sfinţii [vor fi astfel] împreună cu El!” (Zah. 14:5). Când
timpul lui Dumnezeu va fi venit pe deplin, când
concesiunea puterii neamurilor va fi expirat, când jertfirea din
marea Zi a Ispăşirii (Veacul Evanghelic) va fi încetat, când
Marele Preot va fi terminat de făcut ispăşirea, nu numai
pentru „corpul” Său, Biserica, ci şi pentru „casa” Sa şi
pentru „tot poporul”, iar El va ieşi să binecuvânteze tot
poporul, atunci blestemul lui Iehova sau sentinţa morţii va
fi ridicată de pe Pământ, cortul aşternutului picioarelor
Sale va fi iarăşi recunoscut şi înfrumuseţarea lui în
dreptate şi adevăr, precum şi în Spiritul sfânt al iubirii, va
începe şi va progresa până când, la sfârşitul Mileniului, toţi
cei drepţi de bună voie vor fi ajuns la perfecţiune sau vor
fi fost reuniţi cu Iehova, şi toţi cei potrivnici vor fi
fost nimiciţi. Fapt. 3:23; Apoc. 20:9.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>((655))</B>

<P ALIGN="JUSTIFY">Ducând mai departe ilustraţia, profetul spune despre
ziua aceea în care pământul ca aşternut al picioarelor lui
Iehova va fi făcut glorios în mod treptat:
<P ALIGN="JUSTIFY">„În ziua aceea nu va mai fi lumină; stelele
strălucitoare se vor ascunde. Va fi o zi deosebită, cunoscută de
Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară va fi
lumină [clară].” Zah. 14:6, 7.
<P ALIGN="JUSTIFY">Unii confundă „ziua” descrisă aici cu „ziua
răzbunării” care este „o zi de nori şi de întunecime” (Ioel 2:2;
Ţef. 1:15), şi se pare că traducătorii au încercat în general
să armonizeze traducerile. Dar nu este aşa; ziua la care
se referă aici Zaharia că este numai parţial luminoasă
este Ziua Milenară, chiar dacă Soarele Dreptăţii va răsări
şi va străluci în ea, pentru a risipi miasma păcatului,
a superstiţiei şi a morţii de pe pământ. Cu toate
acestea, ea va fi numai parţial luminoasă, pentru că de-a lungul
ei se va lucra cu generaţie după generaţie de oameni din
rasa decăzută pe măsură ce vor fi aduşi din mormânt, şi în
diferite stadii de restabilire la perfecţiune. Dar cât de înviorător
este să fim asiguraţi că în ziua aceea de restabilire a
picioarelor lui Iehova pe aşternutul lor nu va mai fi „întunecime” şi
că la sfârşitul Zilei Milenare, în loc de a se întuneca mai
tare, lumea va fi ajuns numai la miezul zilei „cunoştinţei
lui Iehova”; şi soarele nu va apune niciodată.
<P ALIGN="JUSTIFY">Referirea la râurile de apă vie care vor curge din
Ierusalim în timpul acestei Zile Milenare de restabilire a
picioarelor lui Iehova pe aşternutul lor (Zah. 14:8, 9), ne aminteşte
de mărturia paralelă din Ezechiel (47:1-12) şi din
Apocalipsa lui Ioan (22:1, 2), care, sub acelaşi simbol al apelor vii
ieşind de la tronul Împărăţiei Milenare, ne arată binecuvântările
restabilirii sub simbolurile „apei vieţii”, la care va putea
veni să bea din ea fără plată oricine va vrea, şi prin pomii
roditori ai vieţii veşnice, ale căror frunze vor vindeca
popoarele pământului pocăite de toate imperfecţiunile.

<P ALIGN="JUSTIFY"><B>((656))</B>

<P ALIGN="JUSTIFY">O, da! „În ziua aceea ... Domnul va fi împărat
peste tot pământul”; Împărăţia Lui, pentru care de mult s-au
rugat credincioşii Săi, va fi venit; iar la sfârşitul acelei zile
voia Lui se va face pe pământ întocmai cum se face în
cer. Aşernutul picioarelor lui Dumnezeu va fi atunci
într-adevăr glorios, după cum este scris:
<P ALIGN="JUSTIFY">„Cât este de adevărat că Eu sunt viu,
aşa slava lui Iehova va umple tot pământul”.
Num. 14:21; Isa. 11:9; Hab. 2:14.

<P ALIGN="JUSTIFY">
Pe pământul cel nou nu va mai fi vreun loc<BR>
Pentru nimeni care strică universul cel frumos;<BR>
A doua naştere nici un rău n-o va mânji &#151;<BR>
Şi blestem nu va mai fi.<BR>
<BR>

Voi, toţi cu inima zdrobită, plânsul încetaţi,<BR>
Ziua făgăduinţei pentru voi răsare;<BR>
Căci spune Cel care şade pe tron:<BR>
«Iată, Eu fac toate lucrurile noi».<BR>
<BR>

Noi îi jelim pe morţi, dar ei vor învia!<BR>
Pe cei pierduţi, dar ei vor fi restabiliţi!<BR>
O, inima umană s-ar putea cu totul frânge<BR>
Dacă Cuvântul sfânt nu l-ar avea!<BR>
<BR>

Ochi ostenţi, priviţi în sus! Vă bucuraţi voi inimi întristate,<BR>
Văzând prin curcubeul făgăduinţei lui Dumnezeu,<BR>
Vocea profetică răsunătoare spunând:<BR>
«Iată, Eu fac toate lucrurile noi»”.<BR>
<BR>

</BODY>

</HTML>
�