Planul Divin Al Varstelor
Studiul 1

STUDII IN SCRIPTURI

STUDIUL 1

NOAPTEA DE PACAT A PAMANTULUI SE VA TERMINA CU O DIMINEATA DE BUCURIE

O NOAPTE DE PLANS SI O DIMINEATA DE BUCURIE - DOUA METODE DE CAUTARE A ADEVARULUI - METODA URMATA AICI - SCOPUL LUCRARII - DIFERENTA INTRE STUDIUL REVERENTIOS AL SCRIPTURILOR SI OBICEIUL PERICULOS AL SPECULATIEI - OBIECTIVUL PROFETIEI - STAREA RELIGIOASA PREZENTA A LUMII, VAZUTA DIN DOUA PUNCTE DE VEDERE - INTUNERICUL EGIPTEAN - UN CURCUBEU AL FAGADUINTEI - CARAREA CELUI DREPT ESTE PROGRESIVA - CAUZA MARII APOSTAZII - REFORMA - ACEEASI CAUZA IMPIEDICA IARASI PROGRESUL ADEVARAT - PERFECTIUNEA CUNOSTINTEI NU ESTE UN LUCRU AL TRECUTULUI, CI AL VIITORULUI

Titlul acestei serii de studii - "Planul divin al varstelor" - sugereaza o progresie sistematica in aranjamentul divin, cunoscuta mai dinainte Dumnezeului nostru. Noi credem ca din acest punct de vedere si nu din altul se poate vedea ca invataturile revelatiei divine sunt atat frumoase cat si armo-nioase. Perioada de permisiune a pacatului a fost pentru omenire o noapte intunecoasa, care nu va fi uitata niciodata; dar ziua glorioasa a dreptatii si favorii divine, ce va fi introdusa prin Mesia, care, ca Soare al Dreptatii, va rasari si va straluci deplin si clar in toti si peste toti, aducand vindecare si binecuvantare, va fi mai mult decat contrabalansarea noptii ingrozitoare de plans, suspin, durere, boala si moarte, in care a fost atata vreme creatia care suspina. "Seara vine plansul, iar DIMINEATA vine veselia." Psalm 30:5.

Ca din instinct, toata creatia, in timp ce suspina si sufera durerile nasterii, asteapta, spera si tanjeste dupa ZIUA, pe care o numesc Varsta de Aur; totusi oamenii bajbaie orbeste, fiindca nu sunt constienti de scopurile induratoare ale marelui Iehova. Dar nici chiar cele mai inalte conceptii ale lor despre o astfel de varsta nu corespund nici pe departe cu ceea ce va fi realitatea. Marele Creator pregateste "un ospat de lucruri grase", care va uimi creaturile Sale si va fi excesiv mai mult, mai abundent decat ceea ce in mod rezonabil puteau ele cere sau astepta. Si creaturilor Sale uimite, care privesc la lungimea, latimea, inaltimea si adancimea iubirii lui Dumnezeu, care intrece toate asteptarile, El le explica: "Gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci, cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre". Isaia 55:8, 9.

Desi noi ne vom stradui in aceasta lucrare, cu succes credem, sa punem planul lui Dumnezeu in fata cititorului interesat si nepartinitor, intr-un mod mai armonios, mai frumos si mai rational decat se intelege in general, asa cum el se raporteaza la trecutul, prezentul si viitorul procedurilor Sale si cum le explica, totusi, cu hotarare negam ca acesta este rezultatul intelepciunii sau capacitatii extraordinare din partea scriitorului. Lumina de la Soarele Dreptatii, in aceste zori ale Zilei Milenare, este cea care descopera aceste lucruri ca "adevar prezent", cuvenit sa fie apreciat acum de catre cei sinceri - cei curati cu inima.

Deoarece scepticismul este in floare, insasi temelia religiei adevarate si a adevarului este pusa adesea la indoiala, chiar de catre cei sinceri. Noi ne-am straduit sa descoperim suficient din temelia pe care trebuie zidita toata credinta - Cuvantul lui Dumnezeu - pentru a da incredere si siguranta in marturia lui, chiar si celui necredincios. Si ne-am straduit sa facem acest lucru intr-un mod care va apela la ratiune si va putea fi acceptat ca temelie. Apoi pe aceasta temelie ne-am straduit sa zidim invataturile Scripturii in asa maniera, incat, pe cat posibil, chiar simpla judecata umana sa-i poata incerca laturile si unghiurile dupa cele mai exigente reguli de dreptate pe care ea le poate cere.

Crezand ca Scripturile reveleaza un plan consecvent si armonios, care, daca este vazut, trebuie sa se recomande pe sine fiecarei constiinte sfintite, aceasta lucrare este publicata in speranta ca va ajuta pe studentii Cuvantului lui Dumnezeu, sugerand linii de gandire care se armonizeaza unele cu altele si cu Cuvantul inspirat. Cei care recunosc Biblia ca revelatia planului lui Dumnezeu - si acestora ne adresam in special - vor fi de acord fara indoiala ca, daca este inspirata de Dumnezeu, invataturile ei, cand sunt luate ca intreg, trebuie sa descopere un plan armonios si consecvent cu sine si cu carac-terul Autorului lui Divin. Ca si cautatori ai adevarului, obiectivul nostru trebuie sa fie a obtine completul si armoniosul intreg al planului revelat al lui Dumnezeu; si, in calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem motiv sa asteptam acest lucru, deoarece este promis ca spiritul adevarului ne va conduce in tot adevarul. Ioan 16:13.

Ca cercetatori, avem doua metode la dispozitie. Una este sa cautam printre toate vederile sugerate de diferitele secte ale bisericii si sa luam de la fiecare acel element pe care l-am putea considera adevar - o sarcina fara sfarsit. O dificultate pe care am intalni-o prin aceasta metoda ar fi ca, daca judecata noastra ar fi denaturata si deformata, sau prejudecatile noastre inclinate in vreo directie - si ale cui nu sunt? - aceste dificultati ar impiedica alegerea noastra corecta, si am putea alege eroarea si respinge adevarul. Iarasi, daca am adopta aceasta metoda am pierde mult, pentru ca adevarul este progresiv pentru cei care-l cauta si umbla in lumina lui, luminand tot mai mult pana la ziua perfecta, in timp ce diferitele crezuri ale diferitelor secte sunt fixate si stationare, si asa au fost intocmite cu secole in urma. Si fiecare din ele desigur contine o proportie mare de eroare, deoarece in anumite privinte importante fiecare le contrazice pe celelalte. Aceasta metoda ar conduce intr-un labirint de dezorientare si confuzie. Cealalta metoda este sa ne debarasam mintile de orice prejudecata si sa tinem minte ca nimeni nu poate sti mai mult despre planurile lui Dumnezeu decat a revelat El in Cuvantul Sau, si ca aceasta le-a fost dat celor blanzi si umiliti cu inima; si ca atare, cautand serios si sincer numai conducerea si invatatura Sa, vom fi condusi de catre marele lui Autor la o intelegere a planului, pe masura ce devine cuvenit a fi inteles, folosindu-ne de diferitele ajutoare pregatite divin. Vezi Efeseni 4:11-16.

Aceasta lucrare este special destinata ca ajutor pentru aceasta clasa de studenti. Se va remarca faptul ca referintele ei sunt numai la Scripturi, cu exceptia cazului in care se poate apela la istoria lumii pentru a dovedi implinirea declaratiilor Scripturii. Marturiei teologilor moderni nu i s-a acordat nici o greutate, iar aceea a asa-zisilor Primii Parinti a fost omisa. Multi dintre ei au marturisit in armonie cu gandurile exprimate aici, dar noi credem ca o greseala obisnuita la oamenii din prezent si din toate timpurile este sa creada anumite doctrine fiindca si altii, in care aveau incredere, le-au crezut. Aceasta este evident o cauza rodnica a erorii, pentru ca multi oameni buni au crezut si au invatat pe altii eroarea, cu o constiinta cu totul buna (Fapte 26:9). Cautatorii de adevar trebuie sa-si goleasca vasele de apele noroioase ale traditiei si sa le umple la fantana adevarului - Cuvantul lui Dumnezeu. Nici o invatatura religioasa nu trebuie sa aiba greutate daca nu-l conduce pe cautatorul de adevar la acea fantana.

Aceasta lucrare este prea mica, chiar si pentru o examinare generala si rapida a intregii Biblii si a invataturilor ei; dar, recunoscand graba zilelor noastre, ne-am straduit sa fim atat de concisi pe cat ni s-a parut a permite importanta subiectelor.

Studentului interesat i-am sugera ca pentru el ar fi nefolositor sa treaca in fuga peste aceasta lucrare, sperand sa obtina forta si armonia planului sugerat, si a dovezilor scripturale prezentate in ea. Noi ne-am straduit pe tot parcursul sa prezentam diferitele fragmente de adevar, nu numai intr-un astfel de limbaj, dar si intr-o astfel de ordine, care sa permita cat se poate de bine tuturor claselor de cititori sa inteleaga clar subiectul si planul general. In timp ce studiul amanuntit si ordonat este necesar pentru aprecierea oricarei stiinte, in mod special este asa pentru stiinta revelatiei divine. Si in aceasta lucrare el este dublu necesar prin faptul ca, pe langa ca este un tratat asupra adevarurilor revelate divin, este si o examinare a subiectului (dupa cate stim noi) dintr-un punct de vedere complet diferit de acela al oricarei alte lucrari. Nu avem de oferit nici o justificare pentru tratarea multor subiecte de obicei neglijate de crestini - printre altele, venirea Domnului nostru si profetiile si simbolismul Vechiului si Noului Testament. Nici un sistem teologic care trece cu vederea sau omite cele mai importante trasaturi ale invataturii scripturale nu trebuie sa fie prezentat sau acceptat. Avem incredere, totusi, ca se va recunoaste o deosebire mare intre studiul serios, cumpatat si reverentios al profetiei si al altor Scripturi, in lumina faptelor istorice implinite, pentru a obtine concluzii pe care judecata sanatoasa sfintita le poate aproba, si o practica prea obisnuita a speculatiei generale, care, atunci cand se aplica la profetia divina, este gata sa dea frau liber teoriei nesabuite si fanteziei vagi. Cei care cad in acest obicei primejdios, in general se transforma in profeti (?) in loc de studenti ai profetiei.

Nici o activitate nu este mai nobila, mai innobilatoare decat studiul reverentios al scopurilor revelate ale lui Dumnezeu - "lucruri in care ingerii doresc sa priveasca" (1 Petru 1:12). Faptul ca intelepciunea lui Dumnezeu a dat profetii despre viitor, ca si declaratii privind prezentul si trecutul, este de la sine o mustrare de catre Iehova a nechibzuintei unora dintre copiii Sai, care-si scuza ignoranta si neglijeaza studiul Cuvantului Sau, zicand: "Exista destul in Matei capitolul 5 pentru a mantui pe oricine". Nici sa nu presupunem ca profetia a fost data numai pentru a satisface curiozitatea legata de viitor. Obiectivul ei evident este de a-l face pe copilul consacrat al lui Dumnezeu familiar cu planurile Tatalui sau, ca in acest fel sa-si inroleze interesele si simpatia in aceste planuri, si sa i se permita sa priveasca, atat prezentul cat si viitorul, din punct de vedere al lui Dumnezeu. Cand astfel este interesat in lucrarea Domnului, el poate servi atat cu spiritul cat si cu intelegerea; nu numai ca un serv, ci si ca un fiu si mostenitor. Reveland acestora ceea ce va fi, contracareaza influenta a ceea ce este acum. Efectul studiului atent nu poate fi altfel decat intaritor pentru credinta si stimulator pentru sfintenie.

In ignoranta de planul lui Dumnezeu pentru recuperarea lumii din pacat si urmarile lui, si sub ideea falsa ca biserica nominala in conditia ei prezenta este singurul mijloc pentru realizarea acestui plan, astazi, dupa ce Evanghelia a fost propovaduita timp de aproape nouasprezece secole, starea lumii este astfel incat trezeste indoieli serioase in orice minte ganditoare atat de gresit informata. Astfel de indoieli nu sunt invinse usor cu nimic ce nu este adevar. De fapt, fiecarui observator care cugeta, din doua lucruri trebuie sa-i fie evident unul: ori Biserica a facut o mare greseala presupunand ca in varsta prezenta si in conditia ei prezenta slujba ei a fost sa converteasca lumea, ori, altfel, planul lui Dumnezeu a fost un esec jalnic. Pe care alternativa a dilemei o vom accepta noi? Multi au acceptat, si fara indoiala mai multi inca o vor accepta pe cea din urma si vor umfla randurile necredintei in ascuns sau deschis. Unul din obiectivele acestui volum este de a ajuta pe unii ca acestia, care cad astfel in mod nevinovat.

La pagina 16 prezentam o diagrama publicata de "Societatea misionara londoneza" ("London Missionary So-ciety") si dupa aceea in Statele Unite de "Consiliul pentru misiuni a femeilor prezbiteriene" ("Women's Presbyterian Board of Missions"). Se numeste "Un apel mut in favoarea misiunilor externe". Ea spune o poveste trista de intuneric si ignoranta despre singurul nume dat sub ceruri sau printre oameni prin care trebuie sa fim mantuiti.

"Veghetorul" ("The Watchman") - ziarul "Asociatiei crestine a tinerilor" ("Y.M.C.A.") din Chicago a publicat aceeasi diagrama, si comentand-o a spus:

"Ideile unora sunt foarte cetoase si nedefinite in legatura cu starea spirituala a lumii. Acasa si in strainatate auzim despre glorioasa lucrare de reinsufletire, despre noi eforturi misionare in diferite directii, despre deschiderea una dupa alta a tarilor spre Evanghelie si despre sume mari care sunt dedicate raspandirii ei; si ajungem la ideea ca se fac eforturi adecvate pentru evanghelizarea natiunilor pamantului. Se estimeaza astazi ca populatia lumii este de 1.424.000.000 (in 1886 - n.e.), si, studiind diagrama, vom vedea ca mult mai mult de jumatate - aproape doua treimi - sunt inca complet pagani, iar restul sunt in cea mai mare parte fie urmasi ai lui Mahomed, fie membri ai acelor biserici apostate a caror religie este practic o idolatrie crestinizata, si despre care cu greu se poate spune ca tine sau invata Evanghelia lui Cristos. Chiar cu privire la cei 116 milioane de protestanti nominali trebuie sa ne amintim ce mare proportie in Germania, Anglia si in aceasta tara (S.U.A.-n.e.) au cazut in necredinta - un intuneric mai adanc, daca este posibil, chiar decat cel al paganismului - si ce multi sunt orbiti de superstitie sau sunt ingropati in extrema ignoranta; asa incat, in timp ce opt milioane de evrei resping inca pe Isus din Nazaret si in timp ce mai mult de 300 milioane care-I poarta numele au cazut de la credinta Lui, mai mult de 170 milioane se inchina in fata lui Mahomed, iar restul enorm al omenirii se inchina pana in ziua de astazi la animale si pietre, la propriii lor strabuni, la eroi morti sau la diavol insusi; toti, intr-un fel sau altul, adorand si servind creatura in locul Creatorului, care este Dumnezeu peste toti, vesnic binecuvantat. Nu este aceasta indeajuns pentru a intrista inima crestinilor cugetatori?"

Cu adevarat acesta este un tablou trist. Si, desi diagrama prezinta nuante de diferenta intre pagani, mahomedani si evrei, toti sunt la fel, in ignoranta totala de Cristos. Unii ar putea presupune la inceput ca aceasta vedere referitoare la proportia de crestini este prea intunecata si mai curand exagerata, dar noi credem contrariul. Ea arata crestinatatea nominala in cele mai luminoase culori posibile. De exemplu, cei 116.000.000 pusi ca protestanti sunt mult in exces fata de numarul adevarat. Saisprezece milioane, credem noi, exprima mai apropiat numarul membrilor adulti declarati ai bisericii, si un milion, ne temem, ar fi o estimare prea liberala a "turmei mici", a celor "sfintiti in Isus Cristos", care "umbla nu dupa trup, ci dupa spirit". Trebuie tinut minte ca o proportie mare a membrilor bisericii, intotdeauna pusi la socoteala, sunt copiii si pruncii. Acesta este cazul in special in tarile Europei. In multe dintre acestea copiii sunt socotiti membri ai bisericii din cea mai frageda pruncie.

Dar intunecat cum pare, acesta nu este cel mai intunecat tablou pe care-l prezinta omenirea cazuta. Decupajul de mai sus prezinta numai generatiile prezente in viata. Cand consideram faptul ca in cei sase mii de ani trecuti, secol dupa secol au maturat alte multimi vaste, care aproape toti au fost invaluiti in aceeasi ignoranta si pacat, cat de intunecata este scena! Vazut din acest popular punct de vedere, acesta este cu adevarat un tablou ingrozitor.

Diferitele crezuri de astazi invata ca toate aceste miliarde ale omenirii, nestiutoare de singurul nume dat sub ceruri prin care trebuie sa fim mantuiti, sunt pe drumul care duce drept spre chinul vesnic; si nu numai atat, dar toti cei 116.000.000 protestanti, exceptand foarte putini sfinti, sunt siguri de aceeasi soarta. Nu-i de mirare dar, ca aceia care cred astfel de lucruri ingrozitoare despre planurile si scopurile lui Iehova sa fie zelosi in promovarea proiectelor misionare - mirare este ca nu sunt innebuniti dupa ele. A crede cu adevarat asa, si a aprecia astfel de concluzii, ar lipsi viata de orice placere si ar invalui in tristete orice perspectiva luminoasa a naturii.

Pentru a arata ca in subiectul despre soarta paganilor nu am facut declaratii false despre "ortodoxie", citam din brosura, "Un apel mut in favoarea misiunilor externe", in care a fost publicata diagrama. Propozitia de incheiere este: "Evanghelizati marile generatii de peste hotare - cele o mie de milioane suflete care mor in disperare fara Cristos, intr-o proportie de 100.000 pe zi".

Dar, desi aceasta este trista priveliste din punct de vedere al crezurilor umane, Scripturile prezinta o vedere mai luminoasa, ceea ce aceste pagini au ca scop sa arate. Instruiti de Cuvant, nu putem crede ca marele plan de mantuire al lui Dumnezeu a fost sau va fi vreodata menit sa fie un astfel de esec. Va fi o usurare pentru copilul dezorientat al lui Dumnezeu sa remarce ca profetul Isaia prezice tocmai aceasta stare de lucruri si remediul ei, zicand: "Caci iata, intunericul va acoperi pamantul si negura mare popoarele; dar Domnul va rasari peste tine si slava Lui se va arata peste tine. Si neamuri (pagani) vor umbla in lumina ta" (Isaia 60:2, 3). In aceasta profetie, negura mare este luminata de curcubeul fagaduintei: "Neamurile (popoarele pamantului in general) vor umbla in lumina ta".

Neintrerupta mizerie si intunecime a lumii, si progresul lent al adevarului, nu numai ca au fost o taina pentru Biserica, dar si lumea si-a cunoscut si simtit starea. A fost un intuneric ce se putea simti, asemenea intunericului care a invaluit Egiptul. Ca dovada la aceasta, remarcam spiritul randurilor urmatoare, extrase dintr-o revista din Filadelfia (S. U. A - n. e.). Indoiala si tristetea, intensificate de crezurile conflictuale ale diferitelor scoli, n-au fost inca risipite din mintea scriitorului prin razele adevarului divin emanate direct din Cuvantul lui Dumnezeu:

"Viata! Taina adanca! Cine poate sa spuna
Ce trebuinta are El de-acest slab lut?
Format de a Sa mana cu minunata maiestrie -
Materie, minte, vointa si suflet hotarat;
Nascut doar ca sa moara; moartea - sigur destin.
Unde-i atuncea acea boare, acea suflare trecatoare?
Caci unul macar din numarul cel mare,
Care-au trait, au murit si mult au suferit,
Nu se intoarce sa spuna planul maret -
Acel viitor, care-i al tau si al meu.
Te rugam, o, Doamne, inca o raza trimite,
Lumina ce calea sa ne arate;
Nu pe credinta bazata, ci o vedere mai clara,
Ai noptii nori intunecati sa-i faca sa dispara;
Aceasta indoiala, frica si spaima cutremuratoare
Si gandul ce ne strica prezenta binecuvantare.
Aceasta minte fara de-ncetare,
Mereu cu un avant mai mare
Respinge dogmele prezente,
Invatate de secte si scoli disonante,
Ca sa-ncatuseze ratiunea cu-a lor reguli si legi.
Vrem sa Te stim asa precum esti -
Al nostru loc la Tine - si rolul ce-l avem
In planul acesta fara egal
Creator infinit, si om.
Ridica valul acesta care vederea acopera dar,
'Sa fie lumina!' da porunca iar;
Dezvaluie taina tronului Tau,
Caci noi necunoscutul in bezna cautam."

La aceasta noi raspundem:

A vietii taina desigilata va spune curand
Ce bucurie are El in acest slab lut,
Format de a Sa mana cu minunata maiestrie,
Marcat cu al Sau chip: vointa si gandire;
Nascut nu ca sa moara, ci o nastere noua
Urmeaza sentintei - "pamantul in pamant".
Caci Unul din numarul cel mare,
Care-a trait, care-a murit si mult a suferit,
A inviat si-a dovedit planul maret al lui Dumnezeu -
Viitorul acela, al tau si al meu.
Al Sau Cuvant dezvaluie acum
O raza de lumina noua, ce ne conduce pe drum;
Ce-acum pe credinta se sprijina,
Dar ca si vederea este de sigura;
Si-ai noptii nori intunecati alunga:
De indoiala, frica, spaima cutremuratoare,
Si gandul ce stricat-a prezenta binecuvantare.
Acum, o, Doamne, cand fara de-ncetare
Aceasta minte cu avant mai mare
Respinge dogmele prezente,
Invatate de secte si scoli disonante,
Ca sa-ncatuseze ratiunea cu-a lor reguli si legi,
Te poate cauta si cunoaste asa precum esti;
Al nostru loc la Tine si rolul ce-l avem
In planul acesta fara egal,
Creator infinit, si om.
Ridica valul, descopera-n masura deplina,
Celor care pasesc in a cerului lumina,
A tronului Sau taina slavita
Ascunsa de veacuri, insa acum descoperita.

Astfel de binecuvantare vine acum pentru lume prin dezvaluirea scopului divin si prin deschiderea Cuvantului divin, binecuvantare si revelare din care suntem incredintati ca acest volum este o parte.

Cei care se vor intoarce de la simplele speculatii ale oamenilor si-si vor dedica timpul spre cercetarea Scripturilor, neexcluzand ratiunea, pe care Dumnezeu ne invita s-o folosim (Isaia 1:18), vor afla ca un binecuvantat curcubeu al fagaduintei se intinde pe cer. Este o greseala a se presupune ca aceia fara credinta, si fara indreptatirea care urmeaza credintei, ar putea intelege clar adevarul: nu este pentru acestia. Psalmistul spune: "Lumina (adevarul) este semanata pentru cel drept" (Psalm 97:11). Pentru copilul lui Dumnezeu se da o candela care risipeste mult din intunericul de pe cararea lui. "Cuvantul Tau este o candela pentru piciorul meu, si o lumina pe cararea mea" (Psalm 119:105). Dar numai "cararea celor drepti este ca lumina stralucitoare, care merge mereu crescand pana la miezul zilei" (Proverbe 4:18). In realitate, nu este nici unul drept, "nu este nici un om drept, nici unul macar" (Romani 3:10); clasa la care se face referire aici este "indreptatita prin credinta". Numai aceasta clasa are privilegiul de a umbla pe cararea care straluceste tot mai mult - de a vedea nu numai dezvaluirea prezenta a planului lui Dumnezeu, dar si lucrurile viitoare. Este adevarat ca desi cararea fiecarei persoane credincioase este stralucitoare, totusi aplicarea speciala a acestei declaratii este la cei drepti (indreptatiti) ca si clasa. Patriarhii, profetii, apostolii si sfintii trecutului si prezentului au umblat in lumina ei crescanda; si lumina va continua sa creasca dincolo de prezent - "pana la ziua deplina". Este o singura carare continua, si acea lumina continua si crescanda este Marturia Divina, luminand pe masura ce devine cuvenita.

De aceea, "Bucurati-va in Domnul, voi dreptilor", asteptand implinirea acestei fagaduinte. Multi au atat de putina credinta incat nu cauta mai multa lumina, si, din cauza necredinciosiei si lipsei lor de preocupare, se permite ca ei sa stea in intuneric, in timp ce ar fi putut umbla in lumina crescanda.

Spiritul lui Dumnezeu, dat sa indrumeze Biserica in adevar, va lua din lucrurile scrise si ni le va arata; dar in afara de ceea ce este scris noi nu avem nevoie de nimic, deoarece Sfintele Scripturi pot sa intelepteasca spre mantuire, prin credinta care este in Isus Cristos. 2 Timotei 3:15.

Desi inca este adevarat ca "intuneric acopera pamantul si negura mare popoarele", lumea nu va ramane intotdeauna in aceasta stare. Suntem asigurati ca "vine dimineata" (Isaia 21:12). Dupa cum Dumnezeu face acum ca soarele natural sa rasara peste cei drepti si peste cei nedrepti, tot asa, in ziua Milenara, Soarele Dreptatii va straluci in folosul intregii lumi si "va scoate la lumina lucrurile ascunse ale intunericului" (1 Corinteni 4:5). El va risipi aburii nocivi ai raului si va aduce viata, sanatate, pace si bucurie.

Privind in trecut, aflam ca atunci lumina n-a stralucit decat plapand. Promisiunile varstelor trecute erau vagi si nedeslusite. Promisiunile facute lui Avraam si altora, si reprezentate tipic in legea si ceremoniile Israelului trupesc, au fost doar umbre si au dat numai o idee vaga despre scopurile minunate si induratoare ale lui Dumnezeu. Ajungand in zilele lui Isus lumina a crescut. Pana atunci speranta cea mai inalta fusese ca Dumnezeu va aduce un eliberator pentru a salva pe Israel de vrajmasi si pentru a-l inalta ca natiune de capetenie a pamantului, pozitie de putere si influenta in care Dumnezeu il va folosi ca mijloc pentru binecuvantarea tuturor familiilor pamantului. Oferta facuta lor, de mostenire in imparatia lui Dumnezeu pe conditiile cerute, a fost atat de diferita de ceea ce asteptasera ei, iar perspectivele clasei in alegere ca sa ajunga candva la marirea promisa, considerate din exterior si omenesc, erau atat de putin probabile incat toti, in afara de putini, au fost orbiti astfel fata de mesaj. Orbirea si ostilitatea lor fata de mesaj a crescut in mod natural cand, in desfasurarea planului lui Dumnezeu, a venit timpul cuvenit pentru a-l extinde, si pentru ca invitatia de a participa la Imparatia promisa sa se poata aplica la fiecare creatura de sub ceruri, care prin exercitarea credintei sa fie socotita un copil al credinciosului Avraam si mostenitor al fagaduintei facute lui.

Dar, dupa Rusalii, cand Evanghelia prezentata de Isus a ajuns sa fie inteleasa, Biserica a vazut ca binecuvantarile pentru lume urmau sa aiba un caracter durabil, si ca pentru realizarea acestui scop Imparatia va fi spirituala si va fi compusa din israeliti adevarati, o "turma mica" aleasa atat dintre evrei cat si dintre neamuri, pentru a fi inaltata la natura si putere spirituala. De aceea citim ca Isus a adus la lumina prin Evanghelie viata si nemurirea (2 Timotei 1:10). Si din zilele lui Isus straluceste inca mai multa lumina, dupa cum El a prezis ca va fi, spunand: "Mai am sa va spun inca multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, va va calauzi in tot adevarul . . . si va va dezvalui lucrurile viitoare. Ioan 16:12, 13.

Totusi, dupa ce apostolii au adormit, a venit un timp cand majoritatea Bisericii a inceput sa neglijeze candela si sa caute conducerea invatatorilor omenesti; iar invatatorii, umflati de mandrie, si-au insusit titluri si functii, si au inceput sa domneasca peste mostenirea lui Dumnezeu. Apoi gradual a luat fiinta o clasa speciala numita "cler", care s-au privit pe sine si au fost priviti de altii ca indrumatori cuveniti spre credinta si practica, separat de Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel, in timp s-a dezvoltat marele sistem al papalitatii, printr-un respect necuvenit pentru invataturile oamenilor failibili si printr-o neglijare a Cuvantului infailibilului Dumnezeu.

Grave au fost intr-adevar rezultatele rele produse de aceasta neglijare a adevarului. Dupa cum toti stiu, ambele, biserica si lumea civilizata, au fost aproape cu totul inrobite de acest sistem si conduse spre a adora traditiile si crezurile oamenilor. Pentru a iesi din aceasta sclavie s-a dat o indrazneata si binecuvantata lovitura pentru libertate si pentru Biblie, prin ceea ce este cunoscut ca Reforma. Dumnezeu a ridicat luptatori indrazneti pentru Cuvantul Sau, printre care au fost: Luther, Zwingli, Melanchthon, Wycliffe, Knox si altii. Acestia au atras atentia asupra faptului ca papalitatea a dat la o parte Biblia si a pus in loc decretele si dogmele bisericii, si au scos in relief cateva din invataturile si practicile ei eronate, aratand ca erau construite pe traditii contrare adevarului si Cuvantului lui Dumnezeu. Acesti reformatori si aderentii lor au fost numiti protestanti, pentru ca au protestat impotriva papalitatii si au pretins Cuvantul lui Dumnezeu ca singura norma corecta de credinta si practica. In zilele Reformei multe suflete credin-cioase au umblat in lumina, atat cat stralucea atunci. Dar din zilele lor incoace protestantii au facut putin progres, deoarece, in loc sa umble in lumina, s-au oprit in jurul conducatorilor lor favoriti, dornici sa vada cat vedeau ei, dar nimic mai mult. Ei au pus hotare progresului lor in calea adevarului, ingradind impreuna cu putinul adevar pe care-l aveau multa eroare adusa de la biserica "mama". Majoritatea crestinilor au un respect superstitios pentru crezurile formulate astfel cu multi ani in urma, presupunand ca acum nu se poate cunoaste mai mult decat au cunoscut reformatorii despre planurile lui Dumnezeu.

Aceasta greseala a fost costisitoare; deoarece, pe langa faptul ca atunci numai putine principii mari ale adevarului au fost recuperate din gunoiul erorii, exista caracteristici speciale ale adevarului care-si au timpul cuvenit in mod constant, si crestinii au fost lipsiti de acestea prin gardurile crezurilor lor. Pentru a ilustra: A fost un adevar in zilele lui Noe, si unul care cerea credinta de la toti cei care voiau sa umble in lumina de atunci, ca venea un potop, in timp ce Adam si altii nu stiusera nimic despre el. N-ar fi propovaduire de adevar a propovadui acum un potop viitor, dar sunt alte adevaruri dispensationale care devin in mod constant cuvenite, despre care vom sti daca umblam in lumina candelei; astfel, daca avem toata lumina care a fost cuvenita cu cateva sute de ani in urma, si numai aceea, suntem intr-o anumita masura in intuneric.

Cuvantul lui Dumnezeu este un mare depozit de hrana pentru peregrinii flamanzi de pe cararea stralucitoare. Exista lapte pentru prunci si hrana tare pentru cei mai dezvoltati (1 Petru 2:2; Evrei 5:14); si nu numai atat, dar el contine hrana adaptata si pentru diferite anotimpuri si conditii; si Isus a spus ca servul credincios va scoate din depozit hrana la timp potrivit pentru casa credintei - "lucruri noi si vechi" (Luca 12:42; Matei 13:52). Ar fi imposibil ca astfel de lucruri sa se aduca de la orice crez sau depozit sectar. Am putea aduce unele lucruri vechi si bune de la fiecare, dar nimic nou. Adevarul continut in crezurile diferitelor secte este atat de acoperit si amestecat cu eroarea, incat frumusetea lui inerenta si valoarea lui adevarata nu se pot discerne. Diferitele crezuri se contrazic si se ciocnesc continuu; si cum fiecare pretinde o baza biblica, confuzia de gandire si discordia evidenta sunt puse pe seama Cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta a dat nastere la obisnuitul proverb: "Biblia este o vioara veche, pe care se poate canta orice melodie".

Ce expresiv este acest proverb pentru necredinta vremurilor noastre, pricinuita de denaturarile Cuvantului si caracterului lui Dumnezeu prin traditii omenesti, ca si pentru cresterea inteligentei care nu se va mai inchina cu respect orb si superstitios in fata opiniilor semenilor, ci va cere socoteala pentru speranta care este in noi. Studentul credincios al Cuvantului trebuie sa fie intotdeauna in stare sa dea un argument pentru speranta lui. Numai Cuvantul lui Dumnezeu poate da intelepciune si este folositor pentru doctrina, instruire etc., "pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul pregatit" (1 Petru 3:15; 2 Timotei 3:15-17). Numai acest singur depozit contine o rezerva nesecata de lucruri, atat noi, cat si vechi - hrana la timp potrivit pentru casa. Desigur ca nici unul care crede declaratia scripturala "cararea celor drepti este ca lumina stralucitoare care merge mereu crescand pana la miezul zilei" nu va pretinde ca miezul zilei a venit in timpul lui Luther; si daca nu, facem bine ca dam atentie candelei noastre "ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, PANA SE VA CRAPA DE ZIUA". 2 Petru 1:19.

Nici nu este suficient ca acum ne gasim pe cararea luminii; noi trebuie "sa umblam in lumina", sa continuam sa facem progres, altfel lumina, care nu se opreste, va trece mai departe si ne va lasa in intuneric. Dificultatea multora este ca sed, si nu urmeaza pe cararea luminii. Luati o concordanta si examinati textele de sub cuvintele sed si stau, apoi comparati-le pe acestea cu cele gasite sub cuvintele umbla si alearga, si veti gasi un mare contrast. Oamenii "sed (locuiesc) in intuneric" si cu cei "batjocoritori", si stau (se opresc) printre pacatosi, dar "umbla" in lumina si "alearga" pentru premiu. Isaia 42:7; Psalm 1:1; Evrei 12:1.

Perfectiunea cunostintei nu este un lucru al trecutului, ci al viitorului - al viitorului foarte apropiat, suntem incredintati; si pana cand nu recunoastem acest fapt nu suntem pregatiti sa apreciem si sa asteptam noi dezvaluiri ale planului Tatalui. Este adevarat, noi inca ne intoarcem la cuvintele profetilor si apostolilor pentru toata cunostinta prezentului si viitorului; dar nu pentru ca ei au inteles intotdeauna mai bine decat noi planurile si scopurile lui Dumnezeu, ci pentru ca Dumnezeu i-a folosit ca purtatori de cuvant ai Sai, ca sa ne comunice noua, si intregii Biserici de-a lungul varstei Crestine, adevarul referitor la planurile Sale, imediat ce el devine cuvenit. Acest fapt este dovedit cu prisosinta de apostoli. Pavel ne spune ca Dumnezeu a facut cunoscut Bisericii crestine taina (secretul) vointei Sale, lucru pe care Si-l propusese in Sine si pe care nu-l descoperise niciodata inainte, desi il consemnase in cuvinte tainice care n-au putut fi intelese pana cand le-a sosit timpul, pentru ca ochii intelegerii noastre sa se deschida ca sa aprecieze "inalta chemare" destinata exclusiv credinciosilor varstei Crestine (Efeseni 1:9, 10, 17, 18; 3:4-6). Aceasta ne arata clar ca nici profetii, nici ingerii n-au inteles sensul profetiilor rostite. Petru spune ca atunci cand ei cu nerabdare au intrebat pentru a le cunoaste sensul, Dumnezeu le-a spus ca adevarurile cuprinse in profetiile lor nu erau pentru ei insisi, ci pentru noi, cei din varsta Crestina. El indeamna Biserica sa spere inca la mai mult har (favoare, binecuvantare) in aceasta directie - inca la mai multa cunostinta despre planurile lui Dumnezeu. 1 Petru 1:10-13.

Desi Isus a promis ca Biserica va fi condusa in tot adevarul, este evident ca urma sa fie o dezvaluire treptata a lui. Cu toate ca in zilele apostolilor Biserica era libera de multe erori care au aparut sub si in papalitate, totusi nu putem presupune ca Biserica timpurie a vazut asa de adanc sau asa de clar in planul lui Dumnezeu cum este posibil sa se vada astazi. Este de asemenea evident ca apostoli diferiti au avut grade diferite de patrundere in planul lui Dumnezeu, desi toate scrierile lor au fost tot atat de adevarat indrumate si inspirate de Dumnezeu, precum au fost si cuvintele profetilor. Pentru a ilustra diferentele de cunostinta, trebuie doar sa ne amintim cursul sovaitor, pentru un timp, al lui Petru si al altor apostoli, cu exceptia lui Pavel, cand Evanghelia incepea sa mearga la neamuri (Fapte 10:28; 11:1-3; Galateni 2:11-14). Nesiguranta lui Petru era in contrast vizibil cu siguranta lui Pavel, inspirat de cuvintele profetilor, de procedurile din trecut ale lui Dumnezeu si de descoperirile directe facute lui.

Pavel evident a avut revelatii mai bogate decat oricare alt apostol. Lui nu i-a fost ingaduit sa faca cunoscute aceste revelatii Bisericii, nici chiar celorlalti apostoli in mod complet si clar (2 Corinteni 12:4; Galateni 2:2), totusi, in acele viziuni si revelatii date lui Pavel putem vedea o valoare pentru intreaga Biserica; pentru ca, desi nu i-a fost permis sa spuna ceea ce a vazut, nici sa prezinte in amanunt tot ceea ce stia despre tainele lui Dumnezeu in legatura cu "varstele viitoare", totusi ceea ce a vazut a dat forta, nuanta si adancime de sens cuvintelor lui, pe care, in lumina faptelor ulterioare, a implinirilor profetice si a conducerii Spiritului, noi le putem aprecia mai deplin decat Biserica timpurie.

Ca intarire pentru declaratia anterioara, ne amintim ultima carte a Bibliei - Apocalipsa, scrisa prin anul 96 d. Hr. Cuvintele introductive o anunta ca pe o descoperire speciala de lucruri neintelese inainte. Aceasta dovedeste in concluzie ca, pana la timpul acela cel putin, planul lui Dumnezeu nu fusese complet revelat. Aceasta carte n-a fost vreodata, pana acum, tot ceea ce numele ei implica - o descoperire, o REVELATIE. In ceea ce priveste Biserica timpurie, probabil ca nimeni n-a inteles vreo parte a cartii. Chiar Ioan, care a avut viziunile, a fost probabil nestiutor de semnificatia celor vazute. El a fost atat profet cat si apostol; si in timp ce in calitate de apostol a inteles si a aratat ceea ce atunci era "hrana la timp cuvenit", ca profet a rostit lucruri care vor furniza "hrana" pentru casa in vremurile viitoare.

In timpul varstei Crestine unii dintre sfinti, examinand aceasta carte simbolica, au cautat sa inteleaga viitorul Bisericii, si fara indoiala ca toti care au citit si au inteles chiar si numai o parte din invataturile ei au fost binecuvantati asa cum a fost promis (Apocalips 1:3). Cartea a continuat sa se deschida pentru unii ca acestia, si in zilele Reformei a fost un ajutor important pentru Luther in a decide ca papalitatea, careia i-a fost serv constiincios, era intr-adevar "Anticristul" mentionat de apostol, a carui istorie vedem acum ca ocupa o parte atat de mare din acea profetie.

Astfel Dumnezeu dezvaluie treptat adevarul si reveleaza nemarginitele bogatii ale harului Sau; si ca urmare acum este cuvenita mult mai multa lumina decat in oricare alt timp trecut din istoria Bisericii.

"Si noi splendori vom mai vedea,
Lumina care creste inca."