STUDIUL 2

Existenta unui Creator suprem si inteligent, stabilita

Dovezi din afara Bibliei, examinate in lumina ratiunii - O teorie care nu poate fi sustinuta - O teorie rational~ - Caracterul lui Dumnezeu, demonstrat - Deductii rationale

Chiar si din punct de vedere al scepticului, o cercetare rationala si sincera in necunoscut, prin lumina a ceea ce se cunoaste, va conduce pe cugetatorul inteligent, nepartinitor, in directia adevarului. Totusi, este evident ca fara o descoperire directa a planurilor si scopurilor lui Dumnezeu, oamenii ar putea numai aproxima adevarul si ar ajunge la concluzii nedefinite. Dar sa punem Biblia deoparte pentru un moment si sa privim lucrurile numai din punct de vedere rational.

Cel care poate privi cerul cu un telescop, sau chiar numai cu ochiul liber, si vede imensitatea creatiei, simetria, frumusetea, ordinea, armonia si diversitatea ei, si totusi se indoieste ca Creatorul ii este infinit superior, atat in intelepciune cat si in putere, sau cel care pentru un moment poate presupune ca o astfel de ordine a aparut intamplator, fara un Creator, si-a pierdut sau si-a ignorat facultatea de gandire pana acolo, incat poate fi in mod potrivit considerat, asa cum Biblia il numeste, nebun (unul care ignora sau caruia ii lipseste ratiunea): "Nebunul spune in inima lui: @Nu este Dumnezeu#". Totusi, dupa cum trebuie sa deduca orice minte rationala, cel putin atat este adevarat din Biblie, deoarece este un adevar vadit ca efectele trebuie sa fie produse de cauze competente. Chiar fiecare planta si fiecare floare spune volume de marturii despre acest subiect. Complicata in constructie, minunat de frumoasa ca forma si structura, fiecare vorbeste despre o intelepciune si o maiestrie mai presus de cea omeneasca. Ce mioapa este absurditatea care se lauda cu maiestria si ingeniozitatea omului, si atribuie simplei intamplari regularitatea, uniformitatea si armonia naturii; care recunoaste legile naturii, in timp ce neaga ca natura are un Legiuitor inteligent.

Unii care neaga existenta unui Creator inteligent pretind ca natura este singurul Dumnezeu, si ca de la natura au pornit toate formele de dezvoltare animala si vegetala fara a fi ordonate de inteligenta, ci sunt guvernate, spun ei, de "legea supravietuirii celui mai adecvat" intr-un proces de evolutie.

Acestei teorii ii lipseste dovada, deoarece peste tot in jurul nostru vedem ca diferitele creaturi sunt de naturi stabile, care nu evolueaza spre naturi mai inalte; si, desi cei care tin la aceasta teorie au facut eforturi repetate, n-au reusit niciodata nici sa combine specii diferite, nici sa produca o varietate noua stabila. Nu se cunoaste nici un caz in care un gen sa se fi transformat in altul*. Desi exista pesti care-si pot folosi aripioarele pentru un moment ca aripi si pot zbura afara din apa, si broaste care pot canta, nu se stie ca ele sa se fi schimbat in pasari. Desi printre animale sunt unele care au o usoara asemanare cu oamenii, dovada ca omul a evoluat din aceste creaturi lipseste complet. Dimpotriva, investigatiile dovedesc faptul ca desi din aceeasi specie se pot produce diferite varietati, este imposibil sa se combine specii diferite, sau una sa se dezvolte din alta. Pentru acelasi motiv nu se poate pretinde ca magarul si calul se inrudesc, desi se aseamana unul cu altul, deoarece este bine cunoscut ca progenitura lor este imperfecta si n-o poate propaga pe nici una din specii.

Desigur ca daca natura neinteligenta ar fi creatorul sau producatorul, ea ar continua procesul si n-ar exista astfel de lucruri cum sunt speciile stabile, deoarece fara inteligenta nimic n-ar ajunge la stari stabile. Evolutia ar fi astazi un fapt, si am vedea in jurul nostru pesti devenind pasari si maimute devenind oameni. Concluzionam ca aceasta teorie este in contradictie atat cu ratiunea umana cat si cu Biblia, cand pretinde ca fiintele inteligente au fost create de o putere careia ii lipseste inteligenta.

Expunem pe scurt, dupa cum urmeaza, o teorie cu privire la creare (cu exceptia omului) printr-un proces de evolutie, la care nu vedem nici o obiectie serioasa: Ea presupune ca diferitele specii din prezent sunt fixate si neschimbatoare in privinta naturii sau genului, si chiar daca naturile prezente pot fi dezvoltate la un grad mult mai inalt, chiar la perfectiune, aceste specii sau naturi vor fi pentru totdeauna aceleasi. Aceasta teorie presupune mai departe ca nici una din aceste specii stabile n-au fost create asa la origine, ci in trecutul indepartat s-au dezvoltat din pamant si dintr-o forma intr-alta printr-un proces treptat de evolutie. Aceste evolutii, sub legi stabilite divin, in care schimbarile de hrana si de clima au jucat un rol important, se poate sa fi continuat pana cand au fost fixate speciile stabile, asa cum se vad in prezent, in afara carora este imposibila schimbarea, dupa toate aparentele fiind atins ultimul scop al Creatorului in aceasta privinta. Desi fiecare dintre diferitele familii de plante si animale poate fi imbunatatita sau degradata, nici una din ele nu poate fi schimbata in alte familii sau genuri si nici ele nu pot fi produse din altele. Desi fiecare din acestea poate ajunge la perfectiunea propriei sale naturi stabile, scopul Creatorului cu privire la natura fiind atins, o schimbare in continuare in aceasta privinta este imposibila.

Se pretinde ca plantele si animalele initiale, de la care au provenit varietatile stabile prezente, s-au stins inainte de crearea omului. Schelete si fosile de animale si plante care nu exista acum, gasite adanc sub suprafata pamantului, favorizeaza aceasta teorie. Aceasta vedere nu ignora si nu respinge invatatura Bibliei ca omul a fost o creatie directa si perfecta, facuta in chipul mintal si moral al Creatorului sau, si nu o dezvoltare printr-un proces de evolutie, probabil obisnuit la restul creatiei. Aceasta vedere nu va dezminti in nici un sens, ci va sprijini ceea ce pretinde Biblia, ca natura, asa cum este astazi, invata ca o Fiinta inteligenta a ordonat-o si a fost prima ei cauza. Sa faca ratiunea umana tot ce poate pentru a pune faptele cunoscute pe seama cauzelor rezonabile si competente, dand legilor naturii creditul cuvenit in fiecare caz; dar in spatele intregului mecanism complicat al naturii este mana marelui Autor, inteligentul, atotputernicul Dumnezeu.

Afirmam deci ca existenta unui Creator inteligent este un adevar clar demonstrat, a carui dovada este peste tot in jurul nostru: da, si in noi; deoarece noi suntem opera Lui, ale carei puteri mintale si corporale, toate, vorbesc despre o minunata maiestrie, mai presus de intelegerea noastra. Si El este de asemenea Proiectantul si Creatorul a ceea ce noi numim natura. Noi pretindem ca El a ordonat si stabilit legile naturii, a caror actiune o vedem si-i admiram frumusetea si armonia. Pe Acesta, a carui intelepciune a planuit Universul si a carui putere il sustine si-l conduce, a carui intelepciune si putere o depaseste atat de nemasurat de mult pe a noastra, noi Il veneram si-L adoram instinctiv.

A ne da seama de existenta acestui Dumnezeu tare nu inseamna decat a ne teme de atotputernica Lui tarie, daca nu-L vedem inzestrat cu bunavointa si bunatatea corespunzatoare puterii Lui. De acest fapt suntem de asemenea pe deplin asigurati prin aceeasi marturie care-I dovedeste existenta, puterea si intelepciunea. Nu numai ca ni se impune concluzia ca exista un Dumnezeu, si ca puterea si intelepciunea Lui sunt nemasurat mai presus de ale noastre, dar si ratiunea ne obliga sa ajungem la concluzia ca lucrul cel mai mare creat nu este superior Creatorului; deci trebuie sa concluzionam ca cea mai mare manifestare de bunavointa si dreptate printre oameni este inferioara in intindere fata de aceea a Creatorului, intocmai cum intelepciunea si puterea omului sunt inferioare fata de ale Lui. Si astfel avem in fata vederii noastre mintale caracterul si atri-butele marelui Creator. El este intelept, drept, iubitor si puternic; iar sfera atributelor Sale este, din necesitate, nemasurat mai larga decat aceea a celei mai mari creatii ale Sale.

Mai departe insa: dupa ce am ajuns la aceasta concluzie rationala in legatura cu existenta si caracterul Creatorului nostru, sa intrebam: Ce trebuie sa asteptam de la o astfel de fiinta? Raspunsul este ca posesia acestor atribute argumenteaza in mod rational exercitarea lor, folosirea lor. Puterea lui Dumnezeu trebuie sa fie folosita, si aceasta in armonie cu propria Sa natura - in mod intelept, just si binevoitor. Oricare ar fi mijloacele pentru acest scop, oricare ar fi actiunea puterii lui Dumnezeu, rezultatul final trebuie sa fie in concordanta cu natura si caracterul Sau, si fiecare pas trebuie sa fie aprobat de intelepciunea Sa infinita.

Ce ar putea fi mai rational decat o astfel de exercitare a puterii asa cum o vedem manifestata in crearea nenumaratelor lumi din jurul nostru si in minunata varietate de pe pamant? Ce ar putea fi mai rational decat crearea omului, inzestrat cu ratiune si judecata, capabil de a aprecia lucrarile Creatorului si de a considera maiestria Lui - intelepciunea, dreptatea, pu-terea si iubirea Lui? Totul este rational si in perfect acord cu faptele cunoscute noua.

Si acum urmeaza afirmatia noastra finala. Nu este oare rational sa presupunem ca o astfel de fiinta infinit de inteleapta si buna, dupa ce a facut o creatie capabila de a-L aprecia pe El si planul Sau, va fi miscata de iubirea si dreptatea Sa ca sa completeze lipsurile naturii acelei creatii, dandu-i o REVELATIE? N-ar fi oare o presupunere rationala, ca Dumnezeu sa dea omului informatii referitoare la obiectivul existentei lui si informatii referitoare la planurile Sale pentru viitorul lui? Dimpotriva, intrebam noi, n-ar fi oare irational sa presupunem ca un astfel de Creator ar face o creatie cum e omul, inzestrata cu puteri de gandire care ajung in viitor, si totusi sa nu-i faca nici o descoperire a planurilor Sale, care sa-i satisfaca acele dorinte? O astfel de purtare ar fi lipsita de logica, deoarece ar fi contrara caracterului pe care noi pe drept il atribuim lui Dumnezeu; contrara purtarii adecvate unei fiinte controlate de dreptate si iubire.

Putem gandi ca daca Intelepciunea divina, creand omul, ar fi hotarat ca este nepotrivit sa-i acorde o cunostinta a destinului sau viitor si a locului sau in planurile Creatorului, atunci, desigur, atat Dreptatea, cat si Iubirea divina, ar fi insistat ca fiinta sa fie atat de limitata in capacitatea ei, incat sa nu fie in mod continuu dezorientata si chinuita de indoieli, temeri si nestiinta, si, in consecinta, Puterea divina ar fi fost folosita sub acele limite. Deci, faptul ca omul are capacitate de apreciere a revelatiei planului divin, luat in legatura cu caracterul recu-noscut al Creatorului sau, este un motiv suficient de a astepta ca Dumnezeu sa acorde o astfel de revelatie, la astfel de timp si in asa maniera cum a aprobat intelepciunea Lui. Asadar, avand in vedere aceste consideratii, chiar daca nu am cunoaste Biblia, ratiunea ne-ar conduce sa asteptam si sa fim atenti la o astfel de revelatie cum pretinde Biblia ca este. Si mai mult, remarcand ordinea si armonia creatiei generale, cum in mare procesiune astrele si sistemele isi pastreza timpul si locul, nu putem decat sa tragem concluzia ca neregularitatile mici, cum ar fi cutremurele de pamant, cicloanele etc., nu sunt decat indicatii ca in prezent conlucrarea diferitelor elemente in aceasta lume nu este perfecta. O asigurare ca in cele din urma toate vor fi perfecte si armonioase pe pamant ca si in ceruri, cu unele explicatii ale motivelor ca in prezent nu este asa, sunt cereri rationale pe care oamenii rationali pot sa le aiba si la care Creatorul, a carui intelepciune, putere si bunavointa sunt demonstrate, poate sa raspunda. Deci, noi trebuie sa asteptam ca revelatia cautata sa includa o astfel de asigurare si o astfel de explicatie.

Fiind stabilit ca este intelept de a astepta o revelatie a vointei si planului lui Dumnezeu cu privire la rasa noastra, in capitolul urmator vom examina caracterul general al Bibliei, care pretinde a fi tocmai o astfel de revelatie. Si daca ea prezinta caracterul lui Dumnezeu in perfecta armonie cu ceea ce ratiunea dicteaza, asa cum s-a considerat mai sus, sa tragem concluzia ca ea se dovedeste astfel a fi revelatia necesara si rationala asteptata de la Dumnezeu, si atunci sa-i acceptam marturia ca atare. Daca sunt de la Dumnezeu, invataturile ei, cand sunt pe deplin apreciate, vor fi in acord cu caracterul Lui, care, ratiunea ne asigura, este perfect in intelepciune, dreptate, iubire si putere.

"Voi ce departe cercetati, cu minti iscoditoare,
Si peste tot descoperiti minuni incantatoare,
Marturisiti-i ai Lui pasi,
Va inchinati si-L adorati.

Cerurile, Doamne, slava Ta vestesc,
Fiecare stea intelepciunea Iti reflecta;
Dar cand ochii nostri in Cuvantul Tau privesc,
Citesc numele Tau in randuri mai frumoase inca."

Lumina soarelui peste toti

"Ce nebunie dar", striga criticul ne-ncrezator,
Cu ochi cunoscator in ale lumii, si zambet intelept si dispretuitor,
"In timp ce fort catre fort si post catre post repetand,
Tobele neincetat suna, la lupta chemand;
Si-n jurul pamantului verde, al bisericii dangat de clopot
Tine isonul tobelor ce suna apelul in ropot;
La pace visand intr-o lume plina de arme,
La sabii in fiare de plug prin a Scripturilor vraja schimbate,
La neamuri ce cu vin de sange-s imbatate,
Mergand impleticindu-se cand iau angajamentul de fraternitate,
Ca unul beat raspund la a parintelui Matei chemare.
* * *
Kaizer ori Ziditor, frau pune cu o baricada
Din frunze de maslin si rezolutiuni;
Armele tintuie cu Scripturi taioase
Si spera sa-nfrangi flotele cu goale figuri de stil.
Gloria si pompa razboiului inca va mai atrage
Multimea in urale cand trec a lor parade;
Trudnica munca sapca inca-si va mai scoate
Cand cei bravi pleaca; frumoasele femei vor afisa batiste fluturate;
Bardul vitejia inca va canta,
Si-n fata celor tari, adoratorii de eroi genunchii inca-si vor pleca;
Cleric molatic, rozuliu, in haina de samur,
La a treia sticla de vin inspirator,
Demonstra-va audientei cu panas si cu sabii
Ca-ndeletnicirea lor este-n acord cu legea iubirii;
Si Biserica pentru stat, si statul pentru Biserica se va bate,
Cazand de acord ca numai puterea are dreptate."

Cu toate aceste zambete batjocoritoare, voi credinciosii, putini,
Care-ndrazniti sa tineti sus Cuvantul Domnului
Si-adevarat sa-l marturisiti,
A caror clarvazatoare credinta acest timp rau transcende,
Si peste pustiul nelegiuirii vietii prezente
Vede calmul viitor in verde-nvesmantat,
Si muntii in nori si lumina, cu blande paraiase brazdati;
Pastrati inca poteca pe care datoria va cere sa umblati,
Chiar dac-a-lumii-ntelepciune clatina capul precaut.
Nici un adevar nu coboara din cer asupra pamantului
Fara sa fie-ntampinat de zambetul dispretuitor al scepticului;
Negat si batjocorit, binecuvantarile lui intre timp vor cadea
Obisnuit ca roua si lumina soarelui, peste toti asemenea.
-Whittier