STUDIUL 4

Epocile si dispensatiile marcate in desfasurarea planului divin

Planul lui Dumnezeu, definit si sistematic - Trei epoci mari in istoria lumii - Trasaturile lor distinctive - "Pamantul ramane vesnic" - Lumea viitoare, cerurile si pamantul nou - Subdiviziuni ale acestor epoci mari - Trasaturile importante ale planului lui Dumnezeu, aduse in atentie - Ordinea recunoscuta dezvaluie armonie - Impartind drept cuvantul adevarului

Dupa cum unii in ignoranta judeca gresit iscusinta si intelepciunea unui mare arhitect si constructor dupa lucrarea lui neterminata, tot asa, in ignoranta lor, multi judeca acum gresit pe Dumnezeu dupa lucrarea lui neterminata; dar curand, cand schelaria grosolana a raului, care a fost permis pentru disciplinarea omului, si care in final va fi dirijat spre binele lui, va fi indepartata si molozul curatat, lucrarea terminata a lui Dumnezeu va declara universal intelepciunea si puterea Sa infinita; si se va vedea ca planurile Sale sunt in armonie cu caracterul Sau glorios.

Deoarece Dumnezeu ne spune ca are un plan clar fixat si ca toate planurile Sale vor fi realizate, este de datoria noastra, ca si copii ai Lui, sa ne interesam cu sarguinta care sunt acele planuri, pentru a fi gasiti in armonie cu ele. Sa remarcam cat de accentuat afirma Iehova fixitatea scopurilor Sale: "Domnul ostirilor a jurat si a zis: @Hotarat, ce am gandit se va intampla, ce am pus la cale se va implini#. . . . Domnul ostirilor a luat aceasta hotarare; Cine i se va impotrivi?" "Eu sunt Dumnezeu si nu este altul; Eu sunt Dumnezeu si nu este nici unul ca Mine. . . Hotararile Mele vor ramane in picioare si Imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea . . . da, Eu am spus si Eu voi implini; Eu am planuit si Eu voi infaptui" (Isaia 14:24-27; 46:9-11). De aceea, oricat de intamplatoare sau misterioasa ar putea sa para purtarea lui Dumnezeu cu oamenii, cei care cred aceasta marturie a Cuvantului Sau trebuie sa recunoasca faptul ca planul Lui originar, neschimbator, s-a desfasurat si se desfasoara inca sistematic spre implinire.

In timp ce masa omenirii, bajbaind in intunericul ignorantei, trebuie sa astepte evenimentele reale ale planului lui Dumnezeu pentru a-si putea da seama de caracterul glorios al Arhitectului Divin, privilegiul copilului lui Dumnezeu este de a vedea prin credinta si prin lumina candelei sale gloriile prezise ale viitorului, iar prin aceasta sa aprecieze procedeele din trecut si din prezent, altfel misterioase. De aceea, ca fii interesati ai lui Dumnezeu si mostenitori ai unei mosteniri fagaduite, noi apelam la Cuvantul Tatalui nostru, pentru ca din planurile si specificatiile date acolo sa-I putem intelege scopurile. De acolo aflam ca planul lui Dumnezeu referitor la om cuprinde trei perioade mari de timp, incepand cu crearea omului si ajungand in viitorul nelimitat. Petru si Pavel numesc aceste perioade "trei lumi", pe care le prezentam prin diagrama urmatoare:

Epoci mari numite "lumi"

Aceste trei epoci mari reprezinta trei manifestari distincte ale providentei divine. Prima, de la creare la potop, a fost sub administrarea ingerilor, si este numita de Petru "LUMEA CARE A FOST". 2 Petru 3:6.

A doua epoca mare, de la potop pana la stabilirea imparatiei lui Dumnezeu, este sub controlul limitat al lui Satan, "printul acestei lumi", si de aceea este numita "ACEASTS LUME REA DE ASTSZI". Galateni 1:4; 2 Petru 3:7.

A treia va fi o "lume fara sfarsit" (Isaia 45:17) sub administrare divina, imparatia lui Dumnezeu, si este numita "LUMEA VIITOARE" - in care va locui neprihanirea. Evrei 2:5; 2 Petru 3:13.

Prima dintre aceste perioade sau "lumi", sub administrarea ingerilor, a fost o nereusita; a doua, sub conducerea lui Satan, uzurpatorul, a fost intr-adevar o "lume rea"; dar a treia va fi o era de dreptate si binecuvantare pentru toate familiile pamantului.

Ultimele doua dintre aceste "lumi" sunt mentionate mai deosebit, si declaratiile referitoare la ele sunt in contrast puternic. Perioada a doua, sau cea prezenta, este numita "lumea rea de astazi", nu pentru ca nu exista nimic bun in ea, ci pentru ca in ea este permis sa predomine raul. "Acum fericim pe cei trufasi, da, celor rai le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu si scapa" (Maleahi 3:15). A treia lume sau epoca este mentionata ca "LUMEA VIITOARE - in care va locui neprihanirea", nu pentru ca nu va fi nici un rau in ea, ci pentru ca nu va predomina raul. Inlaturarea raului va fi treptata, cerand prima mie de ani intreaga. Raul nu va conduce atunci; nu va prospera; nu vor mai inflori cei rai; ci "dreptul va inflori" (Psalmul 72:7), cel care "va asculta, va manca cele mai bune roade ale tarii" (Isaia 1:19) si "cei rai vor fi nimiciti". Psalmul 37:9.

Astfel vazute lucrurile, urmatoarea dispensatie va fi atat de diferita, incat va fi opusul celei prezente aproape in toate amanuntele. Cuvintele Domnului nostru arata de ce va fi deosebire intre dispensatia prezenta si cea viitoare. Deoarece El va fi Printul sau conducatorul lumii viitoare, dreptatea si adevarul vor prospera in ea; pe cand astazi, deoarece Satan este printul (conducatorul) lumii rele prezente, raul prospera si cei rai infloresc. Pentru ca, asa cum a spus Isus, printul acestei lumi "n-are nimic in Mine" - si, in consecinta, n-are nici un interes pentru urmasii Lui, cu exceptia faptului ca li se opune, ii ispiteste, ii necajeste si-i hartuieste (Ioan 14:30; 2 Corinteni 12:7) - de aceea in aceasta lume sau epoca rea de astazi, oricine vrea sa traiasca evlavios sufera persecutii, pe cand cel rau se intinde ca un copac verde. 2 Timotei 3:12; Psalmul 37:35.

Isus a spus: "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta", si pana cand nu va veni era sau "lumea" viitoare, imparatia lui Cristos nu va controla pamantul. Si pentru aceasta suntem invatati sa speram si sa ne rugam: "Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta pe pamant". Satan este "conducatorul intunericului acestei lumi", si de aceea "intunericul acopera pamantul si negura deasa popoarele". El conduce si lucreaza acum in inimile copiilor neascultarii. Efeseni 2:2; 6:12.

Trebuie sa existe o parte foarte importanta din planul Marelui Arhitect pentru mantuirea omului inca neimplinita cu totul - altfel noua dispensatie cu noul print ar fi fost de mult introdusa. Motivul amanarii pentru un timp hotarat, si de asemenea maniera schimbarii de la domnia prezenta a raului sub Satan la aceea a dreptatii sub Cristos, sunt puncte de interes care mai tarziu vor fi aratate mai deplin. Acum este suficient sa spunem ca imparatiile acestei lumi, supuse in prezent lui Satan, la timpul cuvenit vor deveni imparatii ale Domnului nostru si ale Cristosului Sau (Apocalips 11:15). Contextul arata ca transferul se va realiza printr-un timp de stramtorare generala. Referitor la aceasta Isus a spus: "Nimeni nu poate sa intre in casa unui om tare si sa-i jefuiasca gospodaria, decat daca a legat mai intai pe omul acela tare; numai atunci ii va jefui casa" (Marcu 3:22-27). Astfel ni se arata ca Satan trebuie mai intai sa fie legat, restrans si detronat, pentru ca domnia de dreptate si pace a lui Cristos sa poata fi stabilita. Aceasta legare a lui Satan, prin urmare, este indicata a fi prima lucrare a noii dispensatii. Apocalips 20:2.

Sa nu se uite ca baza tuturor acestor "lumi" si dispensatii este acest pamant, si ca, desi varstele trec si dispensatiile se schimba, totusi pamantul continua - "Pamantul ramane vesnic" (Eclesiastul 1:4). Facand aceeasi ilustratie, Petru le numeste pe fiecare din aceste perioade un cer si un pamant separat. Aici cuvantul ceruri simbolizeaza puterile conducatoare mai inalte sau spirituale, iar pamantul simbolizeaza guvernarea omeneasca si aranjamentele sociale omenesti. Astfel, primele ceruri si pamant, sau ordinea si aranjamentul lucrurilor existente atunci, dupa ce si-au servit scopul, s-au sfarsit la potop. Dar cerurile fizice (bolta cereasca si atmosfera) si pamantul fizic n-au trecut: ele au ramas. Tot asa, lumea prezenta (ceruri si pamant) va trece cu zgomot mare, foc si topire, confuzie, stramtorare si dezintegrare. Omul cel tare (Satan) legandu-se, se va lupta sa-si pastreze puterea. Ordinea sau aranjamentul prezent al guvernarii si societatii, nu aceea a cerului si pamantului fizic, va trece. Cerurile prezente (puterile de control spiritual) trebuie sa dea loc "cerurilor noi"- controlului spiritual al lui Cristos. Pamantul prezent (societatea umana asa cum este organizata acum sub controlul lui Satan) trebuie sa se topeasca si sa se dizolve (simbolic) la inceputul "Zilei Domnului", care "va arde ca un cuptor" (Maleahi 4:1). Va fi urmat de "un pamant nou", adica de o societate reorganizata, in armonie cu noul Print al pamantului - Cristos. Dreptatea, pacea si iubirea vor domni printre oameni atunci cand aranjamentele prezente vor fi dat loc imparatiei noi, mai bune, a carei baza va fi cea mai stricta dreptate.

Lui Pavel i s-a dat o licarire a dispensatiei urmatoare, sau, cum o numeste el, "a lumii viitoare". El spune ca a fost "rapit" (cu fizicul sau cu mintea, sau cu ambele, nu putea spune, lucrurile fiind atat de reale vederii sale) pe curentul timpului pana la noua stare de lucruri, "cerurile noi", deci pana la "al treilea cer". Astfel el a vazut lucrurile asa cum vor fi sub controlul spiritual al lui Cristos, lucruri pe care nu le putea dezvalui (2 Corinteni 12:2-4). Fara indoiala acestea erau aceleasi lucruri pe care le-a vazut Ioan dupa aceea, si i-a fost permis sa le spuna Bisericii in simboluri, care pot fi intelese numai cand le soseste timpul. Ioan, in descoperirea data lui de catre Domnul nostru pe insula Patmos, a fost dus in viziune prin toata varsta crestina cu scenele ei schimbatoare de biserica si stat, pana la sfarsitul lumii sau epocii rele de astazi, si acolo, in viziune profetica el a vazut pe Satan legat, pe Cristos domnind, iar cerurile noi si pamantul nou stabilite; pentru ca cerurile si pamantul dintai trecusera. Apocalips 21:1.

Varste sau dispensatii

Remarcam acum varstele in care se subdivid aceste epoci mari, asa cum sunt ilustrate in schita de mai jos.

Prima dintre aceste epoci mari ("lumi") n-a fost subimpartita: metoda lui Dumnezeu de a proceda cu oamenii nu s-a schimbat in tot acel timp - de la caderea lui Adam pana la potop. Dumnezeu ii daduse omului legea Sa, scrisa in insasi natura lui; dar, dupa ce a pacatuit El l-a lasat intr-o anumita masura pe propriul lui drum, care era in jos, "rau, si aceasta in mod continuu", pentru ca astfel omul sa-si dea seama de nechibzuinta sa, si pentru ca intelepciunea lui Dumnezeu in faptul ca a poruncit ascultare absoluta sa se poata manifesta. Dispensatia aceea s-a sfarsit cu un potop, care i-a luat pe toti in afara de credinciosul Noe cu familia lui. Astfel, prima dispensatie nu numai ca a demonstrat efectele dezastruoase ale pacatului, dar a si aratat ca tendinta pacatului este in jos spre degradare si mizerie mai mare, si dovedeste necesitatea interventiei lui Iehova, daca redobandirea a "ceea ce a fost pierdut" - starea dintai a omului - este sa se indeplineasca vreodata.

A doua epoca, sau "lumea de astazi", include trei varste, fiecare fiind un pas in planul lui Dumnezeu de rasturnare a raului. Fiecare pas este mai sus decat precedentul, si duce planul inainte si mai aproape de implinire.

A treia epoca mare - "lumea viitoare" - dupa cea de a doua venire a lui Cristos, cuprinde varsta Milenara, sau "timpurile restabilirii"; dupa ea sunt alte "varste viitoare", ale caror particularitati nu sunt revelate. Revelatiile prezente trateaza despre recuperarea omului din pacat, si nu despre eternitatea de glorie care urmeaza.

Numim prima varsta din "lumea de astazi" VARSTA sau dispensatia PATRIARHALS, pentru ca in acea perioada relatiile si favorurile lui Dumnezeu au fost numai pentru cateva persoane, restul omenirii fiind aproape ignorat. Astfel de favorizati au fost patriarhii: Noe, Avraam, Isaac, Iacov. Fiecare dintre acestia pare sa fi fost la randul lui cel favorizat de Dumnezeu. La moartea lui Iacov, varsta aceea sau felul acela de relatii s-a sfarsit. La moartea lui Iacov, descendentii lui au fost numiti prima data "cele 12 semintii ale lui Israel" si au fost impreuna recunoscute de catre Dumnezeu ca "poporul special" al Lui; si prin jertfe tipice ei erau tipic "un neam sfant", separat de alte neamuri pentru un scop special, si prin urmare pentru a se bucura de anumite favoruri speciale. Denumim timpul destinat pentru aceasta trasatura a planului divin, care incepe aici si se sfarseste la moartea lui Cristos, VARSTA IUDAICS sau dispensatia Legii. In timpul acelei varste, Dumnezeu a binecuvantat acel popor in mod deosebit. El le-a dat legea Lui; a facut un legamant special cu ei; le-a dat Cortul intalnirii, a carui glorie Sechina din Sfanta Sfintelor reprezenta prezenta lui Iehova cu ei ca si Conducatorul si Regele lor. Lor le-a trimis profeti, si in cele din urma pe Fiul Sau. Isus a facut minuni si a invatat in mijlocul lor, si n-a vrut nici El insusi sa mearga la altii, nici sa permita ucenicilor Sai sa mearga la neamurile din jur. El i-a trimis, zicand: "Sa nu mergeti in calea paganilor si sa nu intrati in vreo cetate a samaritenilor, ci sa mergeti mai degraba la oile pierdute ale casei lui Israel" (Matei 10:5, 6). Si iarasi a spus: "Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel" (Matei 15:24). Faptul ca aceasta favoare nationala s-a sfarsit cu respingerea si rastignirea lui Isus de catre ei, este aratat prin cuvintele lui Isus, cand, cu cinci zile inainte de rastignire, a declarat: "Vi se lasa casa pustie". Matei 23:38.

Atunci, la moartea lui Isus, a inceput o noua varsta - VARSTA CRESTINS sau DISPENSATIA EVANGHELICS, in care vestea buna a indreptatirii trebuia sa fie vestita nu numai evreilor, ci tuturor neamurilor, pentru ca Isus Cristos, prin harul lui Dumnezeu, a gustat moartea pentru fiecare om. In timpul acestei varste Evanghelice de asemenea exista o clasa chemata la favoare speciala, careia ii sunt facute fagaduinte speciale; anume, cei care prin credinta accepta pe Isus Cristos ca Rascumparatorul si Domnul lor, urmand in urmele Lui. Vesti-rea Evangheliei s-a facut pe pamant incoace si incolo timp de aproape 1900 ani, asa incat acum se poate spune ca mai mult sau mai putin a fost propovaduita la toate popoarele. Ea n-a convertit popoarele - n-a fost destinata sa faca acest lucru in varsta prezenta; dar ea a ales de ici si de colo pe unii, in total o "mica turma", careia, dupa cum prezisese Isus (Luca 12:32), buna placere a Tatalui este sa-i dea Imparatia intr-o varsta care urmeaza acesteia.

Cu aceasta varsta se sfarseste "lumea rea de astazi"; si sa marcam bine ca in timp ce Dumnezeu a permis predominarea si domnia raului in detrimentul aparent al cauzei Sale, totusi scopurile Sale adanci au progresat constant, conform unui plan fixat si definit, si in ordinea exacta a perioadelor pe care El le-a stabilit. La sfarsitul acestei varste, si in zorile celei care urmeaza, varsta Milenara, Satan trebuie legat si puterea lui rasturnata, ca pregatire pentru stabilirea imparatiei lui Cristos si inceputul "lumii viitoare, in care va locui dreptatea".

Mileniu, insemnand o mie de ani, prin consens general este folosit ca denumire pentru perioada mentionata in Apocalips 20:4 - mia de ani de domnie a lui Cristos, prima varsta din "lumea viitoare". In timpul varstei Milenare va fi o restabilire a tuturor lucrurilor pierdute prin caderea lui Adam (Fapte 3:19-21), si inainte de incheierea ei toate lacrimile vor fi sterse. Dincolo de limita ei, in varstele de binecuvantare care urmeaza, nu va mai fi moarte, nici tristete, nici planset; si nu va mai fi nici durere. Lucrurile dintai vor fi trecut (Apocalips 21:4). Revelatiile lui Dumnezeu nu dau detalii mai departe, si noi ne oprim aici.

Aici am aruncat numai o privire la schita simpla a acestui plan al varstelor. Cu cat il vom examina mai mult, cu atat mai mult vom gasi in el armonie, frumusete si ordine perfecta. Fiecare varsta isi are de realizat partea ei, necesara pentru desfasurarea completa a planului lui Dumnezeu ca intreg. Planul este progresiv, desfasurandu-se treptat din varsta in varsta, in sus si inainte spre marele final al scopului originar al Arhitectului Divin, "care lucreaza toate dupa sfatul voii Sale" (Efeseni 1:11). Pentru realizarea obiectivului ei, nici una din aceste mari perioade nu este nici cu un ceas mai lunga sau mai scurta. Dumnezeu este un econom intelept atat de timp cat si de mijloace, chiar daca resursele Lui sunt infinite; si nici o putere, oricat de rea, nici pentru un moment nu-I intarzie sau nu-I impiedica scopurile. Toate lucrurile, atat bune cat si rele, sub supraveghere si conducere divina, lucreaza impreuna pentru implinirea vointei Sale.

Pentru o minte neinstruita si nedisciplinata, care nu poate vedea decat putin din mecanismul complicat al planului lui Dumnezeu, acesta ii apare ca anarhie, confuzie si esec, intocmai cum o masina complicata, intreaga sau in parte, i-ar aparea unui copil. Pentru mintea lui imatura si neinstruita este de neinteles, si miscarile opuse ale rotilor si curelelor ei nu sunt decat confuzie. Dar maturitatea si cercetarea ii va arata ca apa-renta confuzie este armonie frumoasa, producand rezultate bune. Totusi, masina a fost un succes tot atat de adevarat inainte ca functionarea ei sa fie inteleasa de copil, cat si dupa aceea. Tot asa, in timp ce planul lui Dumnezeu este si a fost de veacuri cu succes in actiune, omul a primit disciplinarea necesara, nu numai pentru a i se da posibilitatea sa-i inteleaga functionarea complicata, dar si sa aiba experienta rezultatelor lui binecuvantate.

Pe masura ce vom urmari studiul planului divin, este esential sa tinem minte aceste varste cu particularitatile si obiectivele lor corespunzatoare; deoarece planul nu se poate vedea in nici una din ele, ci in toate, intocmai cum o veriga nu este un lant, ci cateva verigi legate formeaza un lant. Prin remarcarea trasaturilor distinctive ale fiecarei parti, noi obtinem idei corecte despre intregul plan, si in acest fel avem posibilitatea sa impartim drept Cuvantul adevarului.

O declaratie a Cuvantului care apartine unei epoci sau dispensatii, nu trebuie aplicata alteia, dupa cum lucruri declarate despre o varsta nu sunt intotdeauna adevarate despre alta. De exemplu, ar fi un neadevar sa spunem despre timpul prezent ca cunostinta de Domnul umple intreg pamantul, sau ca nu este deloc nevoie sa spui aproapelui: Cunoaste pe Domnul (Isaia 11:9; Ieremia 31:34). Acest lucru nu este adevarat in aceasta varsta, si nu poate fi adevarat pana cand Domnul, venind din nou, Isi stabileste imparatia; fiindca de-a lungul acestei varste au fost multe inselari amagitoare, si ni se spune ca tocmai la sfarsitul varstei - "In zilele din urma . . . oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii si se vor amagi si pe ei insisi" (2 Timotei 3:1, 13). Cunostinta si dreptatea vor acoperi pamantul, dupa cum fundul marii este acoperit de ape, ca rezultat al domniei lui Mesia in timpul varstei Milenare.

O greseala similara, si una foarte obisnuita, este a presupune ca imparatia lui Dumnezeu este acum stabilita, ca ea conduce pe pamant si ca acum se face voia Lui printre popoare. Acest lucru este, evident, departe de adevar, deoarece regatele acestei lumi se sprijina si se imbogatesc prin asuprire, nedreptate si inselare, in masura in care le permite inteligenta crescanda a oamenilor. Satan, printul prezent "al acestei lumi", trebuie sa fie inlocuit, si imparatiile acestea, acum sub controlul lui, trebuie sa devina imparatii ale Domnului nostru si ale Unsului Sau, cand El Isi va lua marea putere si va domni.

Prin lumina cuvenita acum casei credintei, noi discernem acel sistem si acea ordine care marcheaza pasii maiestuosi ai Dumnezeului nostru prin varstele trecute, si cu putere ne vin in minte frumoasele versuri ale lui Cowper, inspirate de o credinta vie, care avea incredere chiar unde nu-L putea discerne pe Atotputernicul Iehova:

"Dumnezeu pe cai ascunse
Minunile-Si face:
El tine marea sub picior
Si furtuna-n fraie.

In mine-adanci, de nepatruns,
De arta ne-ntrecuta,
Stralucitoare planuri stau
Si-Si face-a Lui vointa.

Voi, sfinti fricosi, va-ncurajati;
Norii ce va-nspaimanta
De mila-s plini si se desfac
In har pe-al vostru cap.

Cu simtul slab nu-L judecati,
Ci-n harul Sau va-ncredeti.
Dupa severe providente
Zambetul Isi ascunde.

Scopurile-I se coc iute,
Cu fiecare ora.
Mugurul poate fi amar,
Dar fructul este dulce.

Necredinta rataceste
Si-n van opera-I cauta.
Domnul Isi este interpret
Si singur se explica."

Ahra

"Nu cunosc drumul ce-mi sta inainte,
Tristeti, bucurii ce imi poate aduce;
Ce nori de furtuna deasupra-mi pot inca sa mai apara,
Ce flori pe carare alaturi pot inca sa mai rasara.
Dar Cel ce cu mine alaturi calatoreste,
In bine si rau, nicicand El nu ma paraseste;
Si-aceasta-i a mea consolare,
'El stie ca eu merg pe carare'".