STUDIUL 5

"Taina tinuta ascunsa de veacuri si de generatii, dar descoperita acum sfintilor Sai" Coloseni 1:26

Licarirea de lumina din prima fagaduinta - Fagaduinta facuta lui Avraam - Speranta amanata - Taina incepe sa se dezlege la Rusalii - Ce este taina - De ce s-a tinut atat de mult ca taina - Pentru lume inca este taina - La timpul cuvenit va fi descoperita tuturor - Cand se va sfarsi taina

In timp ce omenirea era sub disciplina raului si incapabila sa-i inteleaga necesitatea, Dumnezeu Si-a exprimat in mod repetat scopul de a o restabili si a o binecuvanta printr-un viitor eliberator. Dar cine va fi acel eliberator, a fost o taina timp de patru mii de ani, si ea a inceput sa se descopere clar numai dupa invierea lui Cristos, la inceputul varstei Crestine sau Evanghelice.

Privind in urma la timpul cand primii nostri parinti au pierdut viata si fericirea edenica, ii vedem plini de tristete sub pedeapsa justa a pacatului si fara nici o alta raza de speranta in afara celei trase din declaratia nedeslusita ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui. Desi pentru noi aceasta este plina de semnificatii in lumina evenimentelor ulterioare, pentru ei n-a fost decat o lumina slaba si palpaitoare. Aproape doua mii de ani s-au scurs fara nici o dovada de implinire.

Dupa aproape doua mii de ani, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam si i-a promis ca samanta lui va binecuvanta toate familiile pamantului. Aceasta parea ca si cum Dumnezeu tinea inca la scopul Sau exprimat anterior, iar acum era gata sa-l implineasca. Timpul zbura mai departe: tara fagaduita a Canaanului inca nu era in posesiunea lui; ei inca nu aveau urmasi, iar Avraam si Sara imbatraneau. Avraam s-a gandit ca trebuie sa-L ajute pe Dumnezeu sa-Si implineasca fagaduinta; astfel s-a nascut Ismael. Dar ajutorul lui n-a fost necesar, pentru ca la timpul cuvenit s-a nascut Isaac, copilul sperantei si fagaduintei. Atunci parea ca fagaduitul conducator si binecuvantator al neamurilor venise. Dar nu; anii treceau, si aparent fagaduinta lui Dumnezeu esuase, deoarece Isaac a murit si mostenitorul sau, Iacov, de asemenea. Insa credinta unora putini tinea inca ferm la fagaduinta si era sustinuta de Dumnezeu; deoarece "legamantul pe care l-a facut cu Avraam" a fost asigurat de Dumnezeu prin "juramantul pe care l-a facut lui Isaac si l-a asezat ca o lege pentru Iacov . . . si un legamant vesnic pentru Israel". 1 Cronici 16:16, 17.

La moartea lui Iacov, cand descendentii lui au fost pentru prima data numiti CELE 12 SEMINTII ALE LUI ISRAEL si recunoscuti de Dumnezeu ca un "neam ales" (Genesa 49:28 Deuteronom 26:5), asteptarea ca acest neam ca intreg, ca samanta fagaduita a lui Avraam, va poseda Canaanul, va domni si va binecuvanta lumea, parea sa fie aproape de realizare; pentru ca deja, sub favoarea Egiptului, ei deveneau o natiune puternica. Dar speranta aproape s-a spulberat si fagaduinta aproape s-a uitat cand egiptenii, castigand control asupra lor, i-au tinut ca sclavi o perioada lunga.

Fagaduintele lui Dumnezeu erau cu adevarat invaluite in mister si caile Lui pareau ca nu se pot descoperi. Totusi, la timpul cuvenit a venit Moise, un mare eliberator, prin a carui mana Dumnezeu i-a scos din robie, facand mari minuni pentru ei. Acest mare eliberator a murit inainte de a intra in Canaan; dar ca purtator de cuvant al Domnului el a declarat: "Domnul Dumnezeul tau iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine" (Deuteronom 18:15; Fapte 3:22). Aceasta a permis o patrundere mai adanca in planul lui Dumnezeu, aratand nu numai ca natiunea lor, ca intreg, va fi intr-un fel asociata cu lucrarea viitoare de conducere si binecuvantare, dar si ca acela care va fi ales dintre ei va conduce la victorie si la implinirea fagaduintei. Apoi Iosua, al carui nume inseamna eliberator, sau mantuitor, a devenit conducatorul lor, si sub el au castigat mari victorii si au intrat de fapt in tara fagaduita prin legamant. Atunci parea sigur ca adevaratul conducator venise si ca fagaduinta era pe cale sa-si aiba complet implinirea.

Dar Iosua a murit, si ei n-au mai avansat ca natiune pana cand David, si apoi Solomon, le-au fost dati ca regi. Atunci au ajuns la insasi culmea gloriei lor; dar curand, in loc sa-si vada fagaduinta realizata, au fost privati de putere si au devenit tributari altor neamuri. Totusi, unii au tinut strans la fagaduinta lui Dumnezeu si au cautat inca pe marele eliberator pentru care Moise, Iosua, David si Solomon au fost numai tipuri.

Cam pe timpul cand S-a nascut Isus, toti oamenii erau in asteptarea lui Mesia, viitorul rege al lui Israel si, prin Israel, al lumii. Dar speranta lui Israel, legata de gloria si onoarea viitorului lor rege, asa cum era inspirata din tipurile si profetiile despre marirea si puterea lui, i-a facut sa le scape din vedere o alta grupa de tipuri si profetii, care aratau ca era necesara o lucrare de suferinta si moarte ca rascumparare pentru pacatosi, inainte ca binecuvantarile sa poata veni. Aceasta a fost prefigurata prin Pasti, inainte de a fi eliberati din Egipt, prin sacrificarea animalelor la darea Legamantului Legii (Evrei 9:11-20; 10:8-18), si prin jertfele de ispasire facute de catre preotime an de an, in mod continuu. De asemenea, le-a scapat din vedere declaratia profetilor "care au vestit mai dinainte patimile lui Cristos si slava de care aveau sa fie urmate" (1 Petru 1:11). Deci, cand Isus a venit ca jertfa, ei nu L-au recunoscut; n-au cunoscut vremea cercetarii lor (Luca 19:44). Chiar si urmasii Lui cei mai apropiati au fost teribil de dezorientati cand a murit Isus; si ei cu tristete au spus: "Noi trageam nadejde ca EL era acela care va izbavi pe Israel" (Luca 24:21). Dupa cum se vede, increderea lor in El fusese gresit plasata. Ei n-au putut vedea ca moartea conducatorului lor era o garantie pentru Noul Legamant sub care urmau sa vina binecuvantarile, o indeplinire partiala a legamantului fagaduintei. Totusi, cand au aflat ca inviase din mormant, sperantele lor vestejite au inceput iar sa reinvie (1 Petru 1:3), si cand era pe cale sa-i paraseasca ei au intrebat in legatura cu speranta lor de mult nutrita si mereu amanata, spunand: "Doamne, in acest timp vei restabili Tu imparatia lui Israel?" Faptul ca sperantele lor erau in principal corecte, chiar daca nu puteau cunoaste timpul cand vor fi implinite, este evident din raspunsul Domnului nostru: "Nu este treaba voastra sa stiti timpurile sau perioadele; pe acestea Tatal le-a pus sub stapanirea Sa". Fapte 1:6-7.

Ce intorsatura a luat acum planul lui Dumnezeu? trebuie sa fi fost intrebarea ucenicilor cand Isus S-a inaltat la cer; fiindca trebuie sa ne amintim ca invataturile Domnului nostru referitoare la Imparatie au fost in principal in pilde si cuvinte misterioase. El le spusese: "Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, va va calauzi in tot adevarul". "Va va invata toate si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu" (Ioan 16:12, 13; 14:26). Asa ca ei n-au putut intelege inainte de a veni binecuvantarea de la Rusalii.

Chiar si atunci, a trecut un anumit timp pana au capatat o intelegere clara, deplina, a lucrarii care se facea si a legaturii ei cu legamantul originar (Fapte 11:9; Galateni 2:2, 12, 14). Totusi, s-ar parea ca ei au fost folositi ca purtatori de cuvant ai lui Dumnezeu chiar inainte de a intelege deplin si clar, si cuvintele lor inspirate au fost probabil expresii ale adevarului mai clare si mai adanci decat ei insisi intelegeau pe deplin. De exemplu, cititi discursul lui Iacov, in care spune: "Simon a spus cum Dumnezeu Si-a aruncat mai intai privirile ca sa ia dintre neamuri un popor pentru Numele Sau (o mireasa). Si cu aceasta se potrivesc cuvintele prorocilor, dupa cum este scris: 'Dupa aceea (dupa ce s-a luat dintre neamuri acest popor) Ma voi intoarce si voi ridica cortul (domnia pamanteasca) cel cazut al lui David, ii voi rezidi daramaturile si-l voi inalta'". Fapte 15:14-16.

Iacov a inceput sa citeasca in providenta lui Dumnezeu, in trimiterea Evangheliei prin Petru la primul convertit dintre neamuri si prin Pavel la neamuri in general, ca in timpul acestei varste cei care credeau, evrei si neamuri, urmau sa fie la fel favorizati. Atunci el a cautat profetiile si asa a gasit scris; si ca dupa ce lucrarea acestei varste Evanghelice se va completa, se vor implini fagaduintele pentru Israelul natural. Treptat marea taina, atat de multa vreme ascunsa, a inceput sa fie inteleasa de putini - de sfinti, "prietenii" speciali ai lui Dumnezeu.

Pavel declara (Coloseni 1:27) ca aceasta taina ascunsa de veacuri si de generatii, dar descoperita acum sfintilor Sai, este

"Cristos In voi, nadejdea slavei."

Aceasta este marea taina a lui Dumnezeu care a fost ascunsa de toti in veacurile trecute, si este inca ascunsa de toti, in afara de o clasa speciala - sfintii, sau credinciosii consacrati. Dar ce inseamna "Cristos in voi?" Am invatat ca Isus a fost uns cu Spiritul Sfant (Fapte 10:38), si astfel recunoastem ca El este Cristosul - Unsul - deoarece cuvantul Cristos inseamna uns. Si apostolul Ioan spune ca ungerea pe care noi (credinciosii consacrati) am primit-o ramane in noi (1 Ioan 2:27). Astfel sfintii acestei varste Evanghelice sunt o companie unsa - unsi sa fie regi si preoti ai lui Dumnezeu (2 Corinteni 1:21; 1 Petru 2:9); si impreuna cu Isus, capetenia si Domnul lor, constituie Unsul lui Iehova - Cristosul.

In armonie cu aceasta invatatura a lui Ioan, ca si noi suntem unsi, Pavel ne asigura ca aceasta taina tinuta ascunsa in veacurile trecute, dar descoperita acum sfintilor, este ca Cristosul (Unsul) "nu este un membru, ci multi", intocmai cum corpul uman este unul, si are multe membre; dar, dupa cum toate membrele corpului, desi multe, sunt un corp, tot asa este si Unsul - Cristosul (1 Corinteni 12:12-28). Isus este uns sa fie Capul sau Domnul Bisericii, care este corpul Sau (sau mireasa Sa, dupa cum este aratat intr-o alta ilustratie - Efeseni 5:25-30); si impreuna constituie "Samanta" fagaduita - Marele Eliberator: "Daca sunteti ai lui Cristos, atunci sunteti samanta lui Avraam, si mostenitori potrivit fagaduintei". Galateni 3:29.

Plin de grija apostolul pune Biserica in garda impotriva oricarei presupuse pretentii, spunand despre Isus ca "Dumnezeu I-a pus totul sub picioare, si L-a dat sa fie Cap peste toate lucrurile Bisericii, care este trupul Lui", "pentru ca in toate sa aiba cel dintai loc" (Efeseni 1:22; Coloseni 1:18). Totusi, prin ilustratia corpului omenesc el arata frumos si convingator legatura noastra intima. Isus de asemenea ne-a invatat aceeasi unitate, spunand, "Eu sunt vita, voi coardele". Ioan 15:5.

Unitatea noastra cu Domnul Isus, ca membri ai Cristosului, ai companiei unse, este bine ilustrata prin figura piramidei.

Piatra din varf este ea insasi o piramida perfecta. Sub ea se pot zidi alte pietre, si, daca sunt in armonie cu toate trasaturile caracteristice ale pietrei din varf, intreaga masa va fi o piramida perfecta. Cat de frumos ilustreaza aceasta pozitia noastra ca membri ai "Semintei" - "Cristosul". Imbinati si perfect in armonie cu Capul nostru, noi, ca pietre vii, suntem perfecti; despartiti de El, noi nu suntem nimic.

Isus, cel perfect, a fost mult inaltat, si acum noi ne prezentam la El sa fim formati si modelati dupa exemplul Lui, si sa fim ziditi ca o zidire a lui Dumnezeu. Intr-o constructie obisnuita nu exista nici o piatra unghiulara principala; dar in constructia noastra exista o piatra unghiulara principala, "piatra din varf", dupa cum este scris: "Iata, pun in Sion o piatra din capul unghiului, aleasa, scumpa" - "apropiati-va de El, piatra vie, . . . si voi, ca niste pietre vii (care traiesc), sunteti ziditi ca o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe duhovnicesti,* placute lui Dumnezeu prin Isus Cristos" (1 Petru 2:4-6). Si foarte curand, avem incredere ca unirea intre Isus, "Capul", si "Biserica, corpul Sau", va fi completa.

Si, preaiubitilor, multe lovituri si multa lustruire trebuie sa suportam - multa transformare trebuie sa suferim, multa conformare dupa exemplul Lui, sub conducerea marelui Maestru-constructor; si pentru a se manifesta in noi abilitatea si caracterul ideal al constructorului, va trebui sa cautam a nu avea deloc propria vointa indaratnica, ce sa se opuna sau sa impiedice realizarea vointei Lui in noi; trebuie sa fim foarte asemanatori copiilor si umiliti - "imbracati cu umilinta; deoarece Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har". De aceea, sa ne smerim sub mana cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca la timpul potrivit El sa ne inalte (1 Petru 5:5, 6), cum L-a inaltat pe Capul si Premergatorul nostru. Filipeni 2:8, 9.

Acesta este intr-adevar un mesaj minunat, si cand venim la Cuvantul lui Dumnezeu pentru a ne informa despre mareata noastra chemare inalta, ii gasim pe toti profetii elocventi in vestirea harului (favorii sau binecuvantarii) care ne-a fost randuit (1 Petru 1:10); iar tipurile, pildele si cuvintele, pana acum misterioase, devin luminoase, revarsandu-si lumina pe "calea ingusta" pe care compania unsa (Cristos) este chemata sa alerge pentru premiul dezvaluit acum vederii. Aceasta a fost cu adevarat o taina la care niciodata inainte nu s-a reflectat - ca Dumnezeu intentioneaza nu numai sa ridice un eliberator, ci un eliberator compus din multi membri. Aceasta este "inalta chemare" la care sunt privilegiati sa ajunga credinciosii consacrati din varsta Evanghelica. Isus n-a incercat sa le-o dezvaluie ucenicilor cand erau oameni naturali, ci a asteptat pana cand la Rusalii au fost unsi - conceputi pentru natura noua. Din explicatia lui Pavel stim ca acum nimeni in afara de "noile creatii" nu poate aprecia sau intelege aceasta inalta chemare. El spune: "Noi vorbim despre intelepciunea tainica (planul) a lui Dumnezeu, cea tinuta ascunsa, pe care Dumnezeu a hotarat-o mai dinainte, spre slava noastra, inainte de veacuri, si pe care n-a cunoscut-o nici unul din mai marii veacului acestuia; . . . dupa cum este scris: 'Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc' . . . Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau". 1 Corinteni 2:6-14.

In Scrisoarea sa catre Galateni, Pavel dezvaluie intreaga taina si arata cum va fi indeplinit legamantul avraamic. El arata ca Legea data lui Israel nu se interfereaza cu legamantul originar (Galateni 3:15-18), si ca samanta lui Avraam care va binecuvanta toate neamurile este Cristos (versetul 16). Apoi, ducand pana la sfarsit ideea la care s-a facut deja aluzie, ca Cristosul include pe toti cei unsi de Spirit, el spune: "Voi toti care ati fost botezati pentru Cristos, v-ati imbracat cu Cristos . . . Si daca sunteti ai lui Cristos, sunteti (impreuna cu Isus) samanta lui Avraam, mostenitori potrivit fagaduintei" facute lui Avraam (versetele 27, 29). Urmand aceeasi linie de gandire, el arata (Galateni 4) ca Avraam a fost un tip al lui Iehova, Sara un tip al legamantului sau fagaduintei si Isaac un tip al lui Cristos (cap si corp); iar apoi adauga: "Voi fratilor, ca si Isaac, voi sunteti copii ai fagaduintei" (versetul 28). Astfel planul lui Dumnezeu a fost ascuns in tipuri pana cand varsta Evanghelica a inceput dezvoltarea Cristosului.

A existat o necesitate pentru care aceasta taina s-a tinut ascunsa, altfel n-ar fi fost tinuta asa. A fost necesar, deoarece sa se fi descoperit omenirii planul complet ar fi insemnat a-l zadarnici. Daca oamenii ar fi stiut, n-ar fi rastignit nici pe Domnul slavei, nici Biserica, corpul Lui (1 Corinteni 2:8). Daca planul n-ar fi fost tinut ca taina pentru lume, nu numai ca moartea lui Cristos ca pret de rascumparare a omului ar fi fost impiedicata, dar prin aceasta si incercarea credintei Bisericii ca partasi ai suferintelor lui Cristos ar fi fost preintampinata; caci "Lumea nu ne cunoaste (ca si mostenitori impreuna cu El) pentru ca (pentru acelasi motiv ca) nu L-a cunoscut nici pe El". 1 Ioan 3:1.

Nu numai planul lui Dumnezeu, si Cristosul care este insasi intruchiparea acelui plan, este o mare taina pentru lume, dar si felul special in care aceasta turma mica este chemata sa umble ii marcheaza pe membrii ei ca "popor special". A fost o taina pentru lume ca o persoana cu asa mare capacitate ca si Isus din Nazaret sa-Si cheltuie timpul si talentul in felul in care a fa- cut-o, in timp ce, daca Si-ar fi indreptat atentia spre politica, drept, comert sau religie populara, ar fi putut deveni mare si respectat. Dupa parerea oamenilor El Si-a irosit viata in mod absurd, si ei au spus: "Are drac si este nebun". Viata si invataturile Lui au fost taine pentru ei. Nu L-au putut intelege.

Apostolii si tovarasii lor de asemenea au fost taine in lume, prin aceea ca si-au lasat perspectivele in afaceri etc., pentru a propovadui iertarea pacatelor prin moartea dispretuitului si rastignitului Isus. Pavel a parasit o situatie inalta si influenta sociala pentru a lucra cu mainile sale, si a propovadui pe Cristos si coroana nevazuta ce este pentru toti credinciosii care vor merge pe urmele Lui. Aceasta a fost atat de tainic, incat unii au spus: "Pavele, esti nebun! Invatatura ta cea multa te face sa dai in nebunie". Si toti cei care astfel urmeaza in urmele Invatatorului sunt, ca si Pavel, socotiti nebuni pentru Cristos.

Dar planul lui Dumnezeu nu va fi intotdeauna invaluit in taina: aurora Zilei Milenare aduce oamenilor o lumina mai deplina de la Dumnezeu, si "cunostinta de Domnul va umple intreg pamantul". Soarele Dreptatii, care va rasari cu vindecare sub raze, risipind intunericul ignorantei, este Cristosul in gloria Milenara - nu Capul singur, ci si membrele corpului Sau; deoarece este scris: Daca suferim impreuna cu El, vom fi si slaviti impreuna cu El. "Cand Cristos, viata voastra, se va arata, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava" si "Atunci cei drepti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor". Romani 8:17; 2 Timotei 2:11, 12; Coloseni 3:4; Matei 13:43.

Acum, pentru toti in afara de cei conceputi la o minte noua, prin primirea "mintii lui Cristos", fagaduintele pe care le credem si sperantele pe care le nutrim par vizionare, si prea improbabile ca sa fie primite si sa se tina seama de ele. In varsta viitoare, cand Dumnezeu "va turna Spiritul Sau peste toata carnea", dupa cum in timpul varstei prezente il toarna peste "robii si roabele" Sale, atunci, fireste, toti vor intelege si vor aprecia fagaduintele care acum sunt intelese de o "turma mica"; si se vor bucura de ascultarea si de inaltarea Bisericii, spunand: "Sa ne bucuram si sa ne veselim si sa-I dam slava, fiindca nunta Mielului a venit si sotia Mielului s-a pregatit" (Apocalips 19:7). Ei se vor bucura de glorificarea Bisericii, prin care atunci vor curge binecuvantarile catre ei; si in timp ce-si vor da seama ca "fagaduintele nespus de mari si scumpe" mostenite de Unsul (cap si corp) nu sunt pentru ei, ci sunt implinite in noi, vor fi binecuvantati prin lectia ilustrata in Biserica; si in timp ce vor alerga dupa binecuvantarile oferite lor atunci, vor profita de exemplul Bisericii si vor mari pe Dumnezeu pentru ea. Dar aceasta cunostinta nu va produce invidie; deoarece sub noua ordine de lucruri chemarea lor la natura umana perfecta ii va satisface deplin, si li se va parea mai de dorit decat o schimbare de natura.

Atunci "taina" se va sfarsi; pentru ca lumea va ajunge sa vada ceea ce pana atunci n-a inteles, ca in Cristos era Spiritul lui Dumnezeu si in noi Spiritul lui Cristos - Dumnezeu manifestat in trup. Atunci vor vedea ca n-am fost nebuni, nici nechibzuiti; ci ne-am ales partea cea buna cand am alergat dupa bogatiile, onorurile si coroana nevazuta de ei, dar vesnica.

In ceea ce priveste timpul, taina lui Dumnezeu se va sfarsi in perioada sunarii celei de a saptea trambite (simbolice) (Apocalips 10:7). Aceasta se aplica la taina in ambele sensuri in care se foloseste: taina sau trasaturile secrete ale planului lui Dumnezeu se vor descoperi si vor fi clar vazute; si, de asemenea, "taina lui Dumnezeu", Biserica, intruchiparea acestui plan. Ambele se vor sfarsi. Planul secret, ascuns, va fi ales numarul intreg, complet al membrilor corpului lui Cristos, si atunci CORPUL LUI CRISTOS va fi terminat. Planul va inceta sa mai fie o taina, pentru ca nu va mai fi nici un alt obiectiv in a-i perpetua secretul. Maretia tainei, atat de mult tinuta secret, si ascunsa in fagaduinte, tipuri si ilustratii, ca si minunatul har acordat celor chemati la participare in aceasta taina (Efeseni 3:9), ne sugereaza ca lucrarea care va urma incheierii ei, pentru care Iehova a tinut omenirea in asteptare si speranta timp de sase mii de ani, trebuie sa fie o lucrare imensa, o lucrare mareata, demna de pregatiri asa de mari. La ce binecuvantari nu ne putem astepta cand valul tainei va fi indepartat si ploaia de binecuvantari va cobori peste lume! Pentru aceasta toata creatia impreuna suspina si sufera pana acum durerile nasterii, asteptand incheierea tainei - descoperirea fiilor lui Dumnezeu, "Samanta" fagaduita, in care toti vor fi binecuvantati. Romani 8:19, 21, 22.

Ofranda de Ziua Domnului

"Eu iti ofer:
A inimii mele orice bataie; sunt ale Tale
Omenesti legaturi,
Bucurii si dureri;
Orice gandire si orice simtire -
Al meu binecuvantat Dumnezeu!
Speranta si frica,
Lacrime si zambet,
Cantece si imne, 'Laudamus Te!'
Ia-le toate, Doamne, Leaga-le-mpreuna
Cu a Ta secreta coarda-legatura,
Te slaveste-n mine, Tu, Cel adorat!
Inmulteste-le prin Cuvantul Tau;
Intareste, creste, binecuvanteaza,
Tu, iubire perfecta,
Alfa si Omega, Vesnic Domnul meu!"