STUDIUL 16

Ganduri conclusive

DATORIA NOASTRA FATA DE ADEVAR - PRETUL, VALOAREA SI PROFITUL LUI

In capitolele precedente am vazut ca atat lumina naturii cat si a revelatiei demonstreaza clar faptul ca un Dumnezeu inteligent, intelept, atotputernic si drept este Creatorul tuturor lucrurilor, si ca El este Domnul suprem si de drept al tuturor; ca toate lucrurile, insufletite si neinsufletite, sunt supuse controlului Sau; si ca Biblia este revelatia caracterului si planurilor Sale in masura in care El binevoieste sa le dezvaluie oamenilor. Din ea am invatat ca desi printre unele din creaturile Sale predomina acum raul, acesta exista numai pentru un timp limitat, intr-o masura limitata si cu permisiunea Sa, pentru scopurile intelepte pe care El le are in vedere. Am invatat, de asemenea, ca desi acum intunericul acopera pamantul si negura deasa popoarele, totusi la timpul cuvenit lumina lui Dumnezeu va risipi tot intunericul si intreg pamantul se va umple de gloria Lui.

Am vazut ca marele Lui plan este un plan pentru a carui realizare pana acum s-au cerut veacuri, si se mai cere inca o varsta pentru a-l completa; si ca in timpul tuturor varstelor intunecate ale trecutului, cand parea ca Dumnezeu aproape Si-a uitat creaturile, planul Lui pentru binecuvantarea lor viitoare se realiza in liniste dar grandios, desi in timpul tuturor acelor varste misterele planului Sau au fost cu intelepciune ascunse oamenilor. Am vazut de asemenea ca ziua sau varsta care acum este gata sa apara peste lume va fi ziua judecatii sau incercarii lumii, si ca toata pregatirea anterioara a fost cu scopul de a da omenirii in general un prilej cat mai favorabil cu putinta atunci cand, ca indivizi, ei vor fi pusi in incercare pentru viata vesnica. Lunga perioada de sase mii de ani a inmultit mult rasa, iar necazurile si suferintele sub domnia raului le-a dat oamenilor o experienta care va fi spre marele lor avantaj cand vor fi adusi la judecata. Si desi a fost permis ca rasa intreaga sa sufere astfel timp de sase mii de ani, totusi ca indivizi ei si-au sfarsit calea in cativa ani scurti.

Am vazut ca in timp ce rasa trecea prin aceasta disciplinare necesara, la timpul cuvenit Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau pentru a o rascumpara; si ca, desi masa omenirii n-a recunoscut pe Rascumparatorul in umilinta Lui, si n-au vrut sa creada ca Unsul Domnului venea in acest fel spre salvarea lor, totusi, in decursul acestor varste trecute Dumnezeu a ales doua companii dintre aceia ale caror inimi erau pentru El si care I-au crezut fagaduintele, pentru a primi onorurile imparatiei Lui - onorurile de a participa la executarea planului divin. Am vazut ca aceste doua companii alese vor constitui cele doua faze ale Imparatiei lui Dumnezeu. De la profeti invatam ca aceasta imparatie va fi in curand stabilita pe pamant; ca sub administratia ei inteleapta si justa toate familiile pamantului vor fi binecuvantate cu cea mai favorabila posibilitate de a se dovedi vrednici de viata eterna; ca, de asemenea, ca rezultat al rascumpararii lor prin sangele scump al lui Cristos, se va deschide o grandioasa cale a sfinteniei; pentru ca rascumparatii Domnului (toata omenirea - Evrei 2:9) sa mearga pe ea; ca aceasta va fi o artera de circulatie comparativ usoara pentru toti cei care doresc cu seriozitate sa devina curati, sfinti; si ca toate pietrele de poticnire vor fi scoase, si toate capcanele, ademenirile si gropile vor fi indepartate, si toti aceia care vor merge pe ea in sus spre perfectiune si viata vesnica vor fi binecuvantati.

Este evident ca aceasta judecata sau conducere nu putea sa inceapa pana cand n-a venit iarasi Cristos, pe care Iehova L-a numit sa fie Judecatorul sau Conducatorul lumii - nu in umilinta iarasi, ci in putere si glorie mare; nu sa rascumpere lumea iarasi, ci sa judece (conduca) lumea in dreptate. Un proces in nici un caz nu poate incepe pana cand judecatorul nu este in scaunul de judecator si curtea in sesiune la timpul hotarat, desi inainte de acel timp se poate sa fi fost o activitate pregatitoare mare. Atunci va sta Regele pe tronul maririi Sale, si inaintea Lui vor fi adunate toate neamurile, si El le va judeca in varsta aceea dupa faptele lor, deschizand pentru ei cartile Scripturii si umpland pamantul de cunostinta Domnului. Si, sub toata acea favoare si ajutor, El va hotari dupa conduita lor care dintre ei vor fi vrednici de viata vesnica in varstele de glorie si bucurie care urmeaza. Matei 25:31; Apocalips 20:11-13.

Astfel am vazut ca a doua venire a lui Mesia, pentru a-Si stabili Imparatia pe pamant, este un eveniment in care toate clasele de oameni pot avea speranta, un eveniment care, atunci cand va fi inteles pe deplin, va aduce bucurie si fericire pentru toate inimile. Este ziua in care "turma cea mica" de sfinti consacrati ai Domnului are cea mai mare pricina de bucurie. Este ziua in care Biserica fecioara logodita, cu bucurie devine Mireasa, sotia Mielului; cand ea vine din pustie rezemata pe bratul Iubitului ei si intra in mostenirea Lui glorioasa. Este ziua in care adevarata Biserica, glorificata cu Capul ei, va fi inzestrata cu autoritate divina si cu putere, si va incepe marea lucrare pentru lume, al carei rezultat va fi restabilirea completa a tuturor lucrurilor. Si va fi o zi fericita pentru lume cand marele adversar va fi legat, cand catusele care au tinut rasa timp de sase mii de ani vor fi sfaramate, si cand cunostinta de Domnul va umple intreg pamantul dupa cum apele acopera fundul marii.

O cunostinta a acestor lucruri, si a dovezilor ca ele sunt aproape, chiar la usa, trebuie sa aiba o puternica influenta asupra tuturor, dar in special asupra copiilor consacrati ai lui Dumnezeu, care cauta premiul naturii divine. Ii indemnam pe acestia ca, in timp ce-si ridica sus capetele si se bucura, stiind ca eliberarea lor se apropie, sa puna la o parte orice greutate si piedica, si sa alerge cu rabdare alergarea pe care au inceput-o. Abateti-va privirea de la sine cu slabiciunile si imperfectiunile inevitabile, stiind ca toate aceste slabiciuni sunt acoperite deplin cu meritele rascumpararii date de Isus Cristos Domnul nostru - si ca sacrificiile si negarile voastre de sine sunt acceptabile pentru Dumnezeu prin Rascumparatorul si Domnul nostru, si numai in acest fel. Sa ne amintim ca puterea suficienta pe care Dumnezeu ne-a promis-o, si prin a carei folosire putem deveni "invingatori", este data in Cuvantul Sau. Este o putere venita din cunoasterea caracterului Sau, a planurilor Sale si a conditiilor pe care putem avea parte in ele. Astfel exprima Petru, zicand: "Harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a lui Isus, Domnul nostru. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui care ne-a chemat prin slava si virtutea Sa, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca PRIN ELE sa va faceti partasi firii dumnezeiesti". 2 Petru 1:2-4.

Dar pentru a obtine aceasta cunostinta si aceasta putere, pe care Dumnezeu propune sa le dea fiecarui alergator pentru premiul ceresc, se va incerca desigur sinceritatea angajamentelor voastre de consacrare. Voi v-ati consacrat tot timpul, toate talentele, pentru Domnul; acum intrebarea este: Cat dati? Sunteti inca dispusi, conform legamantului vostru de consacrare, sa renuntati la tot? - sa renuntati la propriile voastre planuri si metode, si la teoriile voastre si ale altora, pentru a accepta planul, modul si timpul lui Dumnezeu de a-Si face marea lucrare? Sunteti dispusi sa faceti aceasta cu pretul prieteniilor pamantesti si a legaturilor sociale? Sunteti dispusi sa renuntati la timpul destinat altor lucruri pentru a investiga aceste teme glorioase atat de incurajatoare pentru inima celor cu adevarat consacrati, avand cunostinta sigura ca aceasta va va costa negare de sine? Daca nu totul este consacrat, sau daca v-ati gandit numai la jumatate cand ati dat totul Domnului, atunci veti regreta timpul si efortul necesar pentru a cerceta Cuvantul Lui ca pe o comoara ascunsa, spre a obtine astfel puterea necesara pentru toate incercarile credintei legate de timpul prezent (aurora Mileniului) mai mult decat de oricare alte timpuri.

Dar sa nu ganditi ca predarea se va sfarsi cu acordarea timpului si energiei necesare studiului; nu se va sfarsi. Sinceritatea sacrificiului de sine al vostru va fi deplin incercata si va va dovedi fie vrednici, fie nevrednici de a fi membri in acea "turma mica", Biserica invingatoare, care va primi onorurile imparatiei. Daca va dati silinta pentru Cuvantul lui Dumnezeu si-i primiti adevarurile intr-o inima buna, onesta, consacrata, el va concepe in voi asa o iubire pentru Dumnezeu si pentru planul Sau, si asa o dorinta de a spune vestea buna, de a propovadui Evanghelia, incat aceasta va deveni dupa aceea tema atotabsorbanta a vietii; si aceasta nu numai ca va va separa in spirit de lume si de multi crestini nominali, dar, mai mult, va va duce la separarea cu totul de acestia. Ei va vor considera ciudati si va vor separa de tovarasia lor, si veti fi dispretuiti si socotiti nebuni pentru Cristos; pentru ca ei nu ne cunosc, dupa cum nu L-au cunoscut nici pe Domnul. 2 Corinteni 4:8-10; Luca 6:22; I Ioan 3:1; 1 Corinteni 3:18.

Sunteti dispusi sa urmati mai departe pentru a-L cunoaste pe Domnul prin reputatie rea sau prin reputatie buna? Sunteti dispusi sa parasiti totul, sa urmati dupa cum El va conduce prin Cuvantul Sau - sa ignorati dorintele prietenilor, ca si propriile voastre dorinte? Se spera ca multi dintre consacratii care citesc acest volum vor fi atat de insufletiti spre zel proaspat si inflacarare a spiritului, printr-o mai clara intelegere a planului divin, incat vor fi in masura sa spuna: "Prin harul lui Dumnezeu, voi urma mai departe ca sa-L cunosc si sa-L servesc pe Domnul, oricare ar fi sacrificiul care s-ar cere". Acestia, ca nobilii bereeni (Fapte 17:11), sa se puna cu sarguinta sa verifice ceea ce s-a prezentat in paginile anterioare. Sa verifice, nu prin traditiile si crezurile conflic-tuale ale oamenilor, ci prin singurul standard corect si divin autorizat - propriul Cuvant al lui Dumnezeu. Am citat asa de multe Scripturi pentru a facilita o astfel de investigatie.

Va fi inutil sa se incerce a se armoniza planul divin prezentat aici, cu multe dintre ideile sustinute anterior si presupuse a fi scripturale, dar nedovedite astfel. Se va observa ca planul divin este complet si armonios cu sine in fiecare parte, si ca este in perfecta armonie cu caracterul pe care Scripturile il atribuie marelui Autor al lui. Este o minunata manifestare de intelepciune, dreptate, iubire si putere. El contine in sine dovada ca este proiect supraomenesc, fiind mai presus de inventia omeneasca, si aproape mai presus de puterea intelegerii omenesti.

Fara indoiala ca se vor ridica intrebari asupra diferitelor puncte care vor cere rezolvare conform planului prezentat aici. Studiul biblic atent, profund, va rezolva imediat multe dintre acestea; si tuturor le putem spune cu incredere: Nici o intrebare pe care o ridicati nu trebuie sa treaca fara un raspuns suficient, deplin in armonie cu vederile prezentate aici. Volumele urmatoare dezvolta diferitele ramuri ale acestui plan unic, dezvaluind la fiecare pas acea armonie fara egal, cu care numai adevarul se poate lauda. Si sa se stie ca nici un alt sistem de teologie nu pretinde, sau nici macar n-a incercat vreodata, sa armonizeze in sine fiecare declaratie a Bibliei; totusi, pentru aceste vederi noi nu putem pretinde nimic mai putin decat acest lucru. Aceasta armonie, nu numai cu Biblia, ci si cu caracterul divin si cu judecata sanatoasa sfintita, trebuie sa fi retinut deja atentia cititorului constiincios si trebuie sa-l fi umplut de respect, ca si de speranta si incredere. Este intr-adevar uimitor; totusi, este tocmai ceea ce trebuie sa asteptam de la ADEVAR si de la planul infinit de intelept si binevoitor al lui Dumnzeu.

Si in timp ce Biblia astfel se deschide din acest punct de vedere, si dezvaluie lucruri minunate (Psalm 119:18), lumina zilei prezente asupra diferitelor crezuri si traditii ale oamenilor le afecteaza intr-un mod opus. Ele sunt recunoscute chiar de catre adoratorii lor ca imperfecte si deformate, si deci sunt in mare masura ignorate; si desi mai sunt inca sprijinite, arareori sunt prelucrate, tocmai de rusine. Si rusinea care se leaga de aceste crezuri si traditii omenesti se intinde si peste Biblie, despre care se presupune ca sustine aceste diformitati de gandire ca fiind de origine divina. De aici vine libertatea cu care diferitii asa-numiti ganditori moderni incep sa nege diverse parti ale Bibliei care nu corespund cu vederile lor. Cat de remarcabila este deci providenta lui Dumnezeu, care tocmai in acest timp deschide in fata copiilor Sai acest plan cu adevarat glorios si armonios - un plan care nu respinge, ci armonizeaza fiecare parte si fiecare subiect din Cuvantul Sau. Adevarul, cand isi are timpul cuvenit, devine hrana pentru casa credintei, pentru a putea creste prin el (Matei 24:45). Oricine vine in contact cu adevarul, dandu-si seama de caracterul lui, are prin aceasta o responsabilitate fata de el. Ori trebuie sa fie primit si sa se actioneze in conformitate cu el, ori respins si dispretuit. A-l ignora, nu scuteste de responsabilitate. Daca noi insine il acceptam, si noi avem o responsabilitate FATA DE EL, deoarece este pentru TOATA casa credintei; si fiecare, primindu-l, ii devine datornic, si, daca este un administrator credincios, trebuie sa-l imparta celorlalti membri ai familiei lui Dumnezeu. Lasati lumina voastra sa straluceasca! Daca ea devine iarasi intuneric, cat de mare va fi intunericul! Ridicati lumina! Ridicati un steag pentru popor!

TAINICUL TESATOR

"Vezi tainicul Tesator
Stand in cer - razboiu-I jos
Misca itele intr-una.
Ca urzeala, ia a lumii negre varste,
Ca beteala, regi si intelepti; si uite,
Ia pe nobili cu-a lor paji
Ia si intelepti si lasi.
In suveica Lui, tronurile sunt mosoare
Ce dispar puse pe fuga
Cu-a ostirilor valtoare.
Panza trebuie tesuta;
Neamurile se framanta
Nu fara a Lui vointa!

Vezi tainicul Tesator
Cum suveica o impinge
Calm incoace si incolo;
Zgomot fie si confuzie,
Bine stie Tesatorul
Cum cu ori si ce miscare,
Cum cu ori si ce-agitatie,
Contopire, dezbinare,
Se zareste viitorul mare!

Ce minune glorioasa asta panza!
Ne-nteleasa de oricine, de acum
Ori din vremuri legendare;
Insa cand credinta are,
In mister poate patrunde,
Si vedea cum in istorie
Inteleptul cand paseste,
Tainicul covor zareste!
Asternut incantator
Pentru ochiul scrutator;
Moale, neted si intins; ar pare
Vesnic pentru ingereasca stare.
Cercuri mari infranjurate se-ntretaie;
Si figura, fiecare, are
A ei proprie valoare,
Straluciri si umbre blande;
De lumina purtatoare
Ce splendoare! chiar in mijloc
E o cruce, un tezaur.

Unii zic, nu toti iau seama,
Ca lumina-i reflectata
Toata, de un Soare care
De pe cer lucind trimete
Pe covor linii cochete.
Insa unii, cu credinta,
Vad ca tesatura
Insusi Dumnezeu o face,
Si aduce-a lumii tainite intunecate
La lumina de credinta si istorie.
Cum urzeala si beteala nu mai tine,
Marele si gloriosul finis vine,
Si incep varstele de-aur nesfarsite,
Ce demult au fost de vazatori si intelepti vestite."