<HTML>

<HEAD>
<TITLE>Gânduri conclusive</TITLE>
</HEAD>

<BODY>

<FONT FACE="ARIAL">

<a class=agsur href="v1c15.htm">
   <b>(307-342) 15 &#151; Ziua lui Iehova</b>
</a><br>

<P>
<B>((A343))</B>
</P>

<P ALIGN="CENTER">STUDIUL XVI
</P>

<P ALIGN="CENTER"><B>Gânduri conclusive</B>
</P>

<P ALIGN="CENTER">Datoria noastră faţă de adevăr &#151;
Preţul, valoarea şi profitul lui
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">În capitolele precedente am văzut că atât lumina
naturii cât şi a revelaţiei demonstrează clar faptul că
un Dumnezeu inteligent, înţelept, atotputernic şi drept
este Creatorul tuturor lucrurilor, şi că El este Domnul
suprem şi de drept al tuturor; că toate lucrurile, însufleţite
şi neînsufleţite, sunt supuse controlului Său; şi că Biblia
este revelaţia caracterului şi planurilor Sale, în măsura în
care El binevoieşte să le dezvăluie oamenilor. Din ea am
învăţat că deşi printre unele din creaturile Sale predomină
acum răul, acesta există numai pentru un timp limitat,
într-o măsură limitată şi cu permisiunea Sa, pentru
scopurile înţelepte pe care El le are în vedere. Am învăţat,
de asemenea, că deşi acum întunericul acoperă pământul
şi negura deasă popoarele, totuşi la timpul cuvenit lumina
lui Dumnezeu va risipi tot întunericul şi întreg pământul se
va umple de gloria Lui.
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Am văzut că marele Lui plan este un plan pentru a
cărui realizare până acum s-au cerut veacuri, şi se mai cere
încă un veac pentru a-l completa; şi că în timpul
tuturor veacurilor întunecate ale trecutului, când părea
că Dumnezeu aproape Şi-a uitat creaturile, planul Lui
pentru binecuvântarea lor viitoare se realiza în linişte
dar grandios, deşi în timpul tuturor acelor veacuri
misterele planului Său au fost cu înţelepciune ascunse
oamenilor. Am văzut de asemenea că ziua sau veacul care acum
este gata să apară peste lume va fi ziua judecăţii sau
încercării lumii, şi că toată pregătirea anterioară a fost cu scopul de a
<B>((A344))</B>
da omenirii în general un prilej cât mai favorabil cu
putinţă atunci când, <I>ca indivizi,</I> ei vor fi puşi în încercare
pentru viaţă veşnică. Lunga perioadă de şase mii de ani a
înmulţit mult omenirea, iar necazurile şi suferinţele sub
domnia răului le-a dat oamenilor o experienţă care va fi
spre marele lor avantaj când vor fi aduşi la judecată. Şi deşi
a fost permis ca omenirea întreagă să sufere astfel timp
de şase mii de ani, totuşi ca indivizi ei şi-au sfârşit calea
în câţiva ani scurţi.
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Am văzut că în timp ce omenirea trecea prin
această disciplinare necesară, la timpul cuvenit Dumnezeu a
trimis pe Fiul Său pentru a o răscumpăra; şi că, deşi
masa oamenilor n-au recunoscut pe Răscumpărătorul
în umilinţa Lui şi n-au vrut să creadă că Unsul
Domnului venea <I>în acest fel</I> spre salvarea lor, totuşi, în
decursul acestor veacuri trecute Dumnezeu a ales două
companii dintre aceia ale căror inimi erau pentru El şi care
I-au crezut făgăduinţele, pentru a primi onorurile
împărăţiei Sale &#151; onorurile de a participa la executarea
planului divin. Am văzut că aceste două companii alese vor
constitui cele două faze ale Împărăţiei lui Dumnezeu. De la
profeţi învăţăm că această împărăţie va fi în curând stabilită
pe pământ; că sub administraţia ei înţeleaptă şi justă
toate familiile pământului vor fi binecuvântate cu cea
mai favorabilă posibilitate de a se dovedi vrednici de
viaţă eternă; că, de asemenea, ca rezultat al răscumpărării
lor prin sângele scump al lui Cristos, se va deschide
o grandioasă cale a sfinţeniei pentru ca
răscumpăraţii Domnului (toată omenirea &#151; Evrei 2:9) să meargă pe ea;
că aceasta va fi o arteră de circulaţie comparativ
uşoară pentru toţi cei care doresc cu seriozitate să devină
curaţi, sfinţi; şi că toate pietrele de poticnire vor fi scoase şi
toate capcanele, ademenirile şi gropile vor fi îndepărtate, şi
toţi aceia care vor merge pe ea în sus spre perfecţiune şi
viaţă veşnică vor fi binecuvântaţi.
</P>

<P>
<B>((A345))</B>
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Este evident că această judecată sau conducere nu
putea să înceapă până când n-a venit iarăşi Cristos, pe
care Iehova L-a numit să fie Judecătorul sau
Conducătorul lumii &#151; nu în umilinţă iarăşi, ci în putere şi glorie
mare; nu să răscumpere lumea iarăşi, ci să judece
(conducă) lumea în dreptate. Un proces în nici un caz nu poate
începe până când judecătorul nu este în scaunul de judecător
şi curtea în sesiune la timpul hotărât, deşi înainte de
acel timp se poate să fi fost o activitate pregătitoare
mare. Atunci va sta Împăratul pe scaunul de domnie al
slavei Sale şi înaintea Lui vor fi adunate toate neamurile, şi El
le va judeca în veacul acela după faptele lor,
deschizând pentru ei cărţile Scripturii şi umplând pământul
de cunoştinţa Domnului. Şi sub toată acea favoare şi
ajutor, El va hotărî după conduita lor care dintre ei vor fi
vrednici de viaţă veşnică în veacurile de glorie şi bucurie
care urmează. Matei 25:31; Apocalipsa 20:11-13.
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Astfel am văzut că a doua venire a lui Mesia pentru
a-Şi stabili Împărăţia pe pământ este un eveniment în
care toate clasele de oameni pot avea speranţă, un
eveniment care, atunci când va fi înţeles pe deplin, va aduce bucurie
şi fericire pentru toate inimile. Este ziua în care „turma
cea mică” de sfinţi consacraţi ai Domnului are cea mai
mare pricină de bucurie. Este ziua în care Biserica
fecioară logodită, cu bucurie devine Mireasa, soţia Mielului, când
ea vine din pustie rezemată pe braţul Iubitului ei şi intră
în moştenirea Lui glorioasă. Este ziua în care
adevărata Biserică, glorificată cu Capul ei, va fi înzestrată
cu autoritate divină şi cu putere şi va începe marea
lucrare pentru lume, al cărei rezultat va fi restabilirea completă
a tuturor lucrurilor. Şi va fi o zi fericită pentru lume,
când marele adversar va fi legat, când cătuşele care au
ţinut rasa timp de şase mii de ani vor fi sfărâmate şi
când cunoştinţa de Domnul va umple întreg pământul după
cum apele acoperă fundul mării.
</P>

<P>
<B>((A346))</B>
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">O cunoştinţă a acestor lucruri şi a dovezilor că ele
sunt aproape, chiar la uşă, trebuie să aibă o puternică
influenţă asupra tuturor, dar în special asupra copiilor consacraţi ai
lui Dumnezeu, care caută premiul naturii divine. Îi
îndemnăm pe aceştia ca, în timp ce-şi ridică sus capetele şi se
bucură ştiind că eliberarea lor se apropie, să pună la o parte
orice greutate şi piedică şi să alerge cu răbdare alergarea pe care
au început-o. Abateţi-vă privirea de la sine cu slăbiciunile
şi imperfecţiunile inevitabile, ştiind că toate aceste
slăbiciuni sunt acoperite deplin cu meritele răscumpărării date de
Isus Cristos Domnul nostru &#151; şi că sacrificiile şi negările
voastre de sine sunt acceptabile pentru Dumnezeu
prin Răscumpărătorul şi Domnul nostru, şi numai în acest fel.
Să ne amintim că puterea suficientă pe care Dumnezeu
ne-a promis-o, şi prin folosirea căreia putem deveni „biruitori”,
este dată în Cuvântul Său. Este o putere venită din
<I>cunoaşterea</I> caracterului Său, a planurilor Sale şi a condiţiilor sub
care putem avea parte de ele. Astfel exprimă Petru, zicând:
„Harul şi pacea să vă fie înmulţite <I>prin cunoaşterea</I> lui
Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru. Dumnezeiasca Lui putere
ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin<I> cunoaşterea</I>
Celui care ne-a chemat prin slava şi virtutea Sa, prin care El
ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca
PRIN ELE să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti”. 2 Petru 1:2-4.
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Dar pentru a obţine această cunoştinţă şi această
putere, pe care Dumnezeu propune să le dea fiecărui
alergător pentru premiul ceresc, se va încerca desigur
sinceritatea angajamentelor voastre de consacrare. Voi v-aţi
consacrat tot timpul, toate talentele, pentru Domnul;
acum întrebarea este: cât daţi? Sunteţi încă dispuşi,
conform legământului vostru de consacrare, să renunţaţi la tot?
&#151; să renunţaţi la propriile voastre planuri şi metode, şi
la teoriile voastre şi ale altora, pentru a accepta
planul, modul şi timpul lui Dumnezeu de a-Şi face marea
lucrare? Sunteţi dispuşi să faceţi aceasta cu preţul prieteniilor
<B>((A347))</B>
pământeşti şi a legăturilor sociale? Sunteţi dispuşi
să renunţaţi la timpul destinat altor lucruri pentru
a investiga aceste teme glorioase atât de
încurajatoare pentru inima celor cu adevărat consacraţi,
având cunoştinţa sigură că aceasta vă va costa negare de
sine? Dacă nu totul este consacrat, sau dacă v-aţi gândit numai
la jumătate când aţi dat totul Domnului, atunci veţi
regreta timpul şi efortul necesar pentru a cerceta Cuvântul Lui ca
pe o comoară ascunsă, spre a obţine astfel puterea
necesară pentru toate încercările credinţei legate de timpul
prezent (aurora Mileniului) mai mult decât de oricare alte timpuri.
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Dar să nu gândiţi că predarea se va sfârşi cu
acordarea timpului şi energiei necesare studiului; nu se va
sfârşi. Sinceritatea sacrificiului de sine al vostru va fi
deplin încercată şi vă va dovedi fie vrednici, fie nevrednici de a
fi membri în acea „turmă mică”, Biserica învingătoare, care
va primi onorurile împărăţiei. Dacă vă daţi silinţa
pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi-i primiţi adevărurile într-o
inimă bună, onestă, consacrată, el va concepe în voi aşa o
iubire pentru Dumnezeu şi pentru planul Său şi aşa o dorinţă de
a spune vestea bună, de a propovădui Evanghelia, încât
aceasta va deveni după aceea tema atotabsorbantă a vieţii; şi
aceasta nu numai că vă va separa <I>în spirit</I> de lume şi de mulţi
creştini nominali, dar, mai mult, vă va duce la separarea cu totul
de aceştia. Ei vă vor considera ciudaţi şi vă vor separa
de tovărăşia lor, şi veţi fi dispreţuiţi şi socotiţi nebuni
pentru Cristos; pentru că ei nu ne cunosc, după cum nu
L-au cunoscut nici pe Domnul. 2 Corinteni 4:8-10; Luca 6:22; 1
Ioan 3:1; 1 Corinteni 3:18.
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Sunteţi dispuşi să urmaţi mai departe pentru
a-L cunoaşte pe Domnul prin reputaţie rea sau prin
reputaţie bună? Sunteţi dispuşi să părăsiţi totul, să urmaţi după
cum El vă conduce prin Cuvântul Său &#151; să ignoraţi
dorinţele prietenilor şi dorinţele voastre proprii? Se speră că
mulţi dintre consacraţii care citesc acest volum vor fi atât de
<B>((A348))</B>
însufleţiţi spre zel proaspăt şi înflăcărare a
spiritului, printr-o mai clară înţelegere a planului divin, încât vor fi
în măsură să spună: „Prin harul lui Dumnezeu voi urma
mai departe ca să-L cunosc şi să-L servesc pe Domnul,
oricare ar fi sacrificiul care s-ar cere”. Aceştia, ca nobilii
bereeni (Faptele 17:11), să se pună cu sârguinţă să verifice ceea
ce s-a prezentat în paginile anterioare. Să verifice, nu
prin tradiţiile şi crezurile conflictuale ale oamenilor, ci
prin singurul standard corect şi divin autorizat &#151;
propriul Cuvânt al lui Dumnezeu. Am citat aşa de multe
scripturi pentru a facilita o astfel de investigaţie.
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Va fi inutil să se încerce a se armoniza planul
divin prezentat aici, cu multe dintre ideile susţinute anterior
şi presupuse a fi scripturale, dar nedovedite astfel. Se
va observa că planul divin este complet şi armonios cu sine
în fiecare parte, şi că este în perfectă armonie cu caracterul
pe care Scripturile îl atribuie marelui Autor al lui. Este
o minunată manifestare de înţelepciune, dreptate, iubire
şi putere. El conţine în sine dovada că este
proiect supraomenesc, fiind mai presus de invenţia omenească
şi aproape mai presus de puterea înţelegerii omeneşti.
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Fără îndoială că se vor ridica întrebări asupra
diferitelor puncte, care vor cere rezolvare conform planului
prezentat aici. Studiul biblic atent, profund, va rezolva imediat
multe dintre acestea; şi tuturor le putem spune cu încredere: nici
o întrebare pe care o ridicaţi nu trebuie să treacă fără
un răspuns suficient, deplin în armonie cu vederile
prezentate aici. Volumele următoare dezvoltă diferitele ramuri
ale acestui plan unic, dezvăluind la fiecare pas acea armonie
fără egal, cu care numai <I>adevărul</I> se poate lăuda. Şi să se ştie
că nici un alt sistem de teologie nu pretinde, sau nici măcar
n-a încercat vreodată, să armonizeze în sine <I>fiecare</I>
declaraţie a Bibliei; totuşi, pentru aceste vederi, noi nu putem
pretinde nimic mai puţin decât acest lucru. Această armonie, nu
numai cu Biblia, ci şi cu caracterul divin şi cu judecata sănătoasă
<B>((A349))</B>
sfinţită, trebuie să fi reţinut deja atenţia
cititorului conştiincios şi trebuie să-l fi umplut de respect, precum şi
de speranţă şi încredere. Este într-adevăr uimitor; totuşi,
este tocmai ceea ce trebuie să aşteptăm de la
ADEVĂR şi de la planul infinit de înţelept şi binevoitor al lui Dumnezeu.
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Şi în timp ce Biblia astfel se deschide din acest punct
de vedere şi dezvăluie lucruri minunate (Psalmul
119:18), lumina zilei prezente asupra diferitelor crezuri şi tradiţii
ale oamenilor le afectează într-un mod opus. Ele
sunt recunoscute chiar de către adoratorii lor ca imperfecte
şi deformate, şi deci sunt în mare măsură ignorate; şi deşi
mai sunt încă sprijinite, arareori sunt prelucrate, tocmai
de ruşine. Şi ruşinea care se leagă de aceste crezuri şi
tradiţii omeneşti se întinde şi peste Biblie, despre care se
presupune că susţine aceste diformităţi de gândire ca fiind de
origine divină. De aici vine libertatea cu care diferiţii
aşa-zişi gânditori moderni încep să nege diverse părţi ale Bibliei
care nu corespund cu vederile lor. Cât de remarcabilă este
deci providenţa lui Dumnezeu, care tocmai în acest timp
deschide în faţa copiilor Săi acest plan cu adevărat glorios şi
armonios &#151; un plan care nu respinge, ci armonizează fiecare parte
şi fiecare subiect din Cuvântul Său. Adevărul, când îşi
are timpul cuvenit, devine <I>hrană </I>pentru casa credinţei, pentru
a putea creşte prin el (Matei 24:45). Oricine vine în contact
cu adevărul, dându-şi seama de caracterul lui, are prin aceasta
o responsabilitate faţă de el. Ori trebuie să fie primit şi să
se acţioneze în conformitate cu el, ori respins şi dispreţuit.
A-l ignora, nu scuteşte de responsabilitate. Dacă noi înşine
îl acceptăm, şi noi avem o responsabilitate FAŢĂ DE
EL, deoarece este pentru TOATĂ casa credinţei; şi
fiecare, primindu-l, îi devine datornic, şi dacă este un
administrator credincios trebuie să-l împartă celorlalţi membri ai familiei
lui Dumnezeu. Lăsaţi lumina voastră să strălucească! Dacă
ea devine iarăşi întuneric, cât de mare va fi întunericul!
Ridicaţi lumina! Ridicaţi un steag pentru popor!
</P>

<P>
<B>((A350))</B>
</P>

<P ALIGN="CENTER">TAINICUL ŢESĂTOR
<BR>
<BR>„Vezi, tainicul Ţesător
<BR>Stând în cer &#151; războiu-I jos
<BR>Mişcă iţele într-una.
<BR>Ca urzeală, ia a lumii negre vârste,
<BR>Ca beteală, regi şi înţelepţi; şi uite,
<BR>Ia pe nobili cu-a lor paji,
<BR>Ia şi înţelepţi şi laşi.
<BR>În suveica Lui, tronurile sunt mosoare
<BR>Ce dispar puse pe fugă
<BR>Cu-a oştirilor vâltoare.
<BR>Pânza trebuie ţesută;
<BR>Neamurile se frământă
<BR>Nu fără a Lui <I>voinţă!</I>
<BR>
<BR>Vezi, tainicul Ţesător
<BR>Cum suveica o împinge
<BR>Calm încoace şi încolo;
<BR>Zgomot fie şi confuzie,
<BR>Bine ştie Ţesătorul
<BR>Cum cu ori şi ce mişcare,
<BR>Cum cu ori şi ce-agitaţie,
<BR>Contopire, dezbinare,
<BR>Se zăreşte viitorul mare!
<BR>
<BR>Ce minune glorioasă astă pânză!
<BR><I>Ne-nţeleasă</I> de oricine, de acum
<BR>Ori din vremuri legendare;
<BR>Însă când credinţă are,
<BR>În mister poate pătrunde
<BR>Şi vedea cum în istorie
<BR>Înţeleptul când păşeşte
<BR>Tainicul covor zăreşte!
<BR>Aşternut încântător
</P>

<P>
<B>((A351))</B>
</P>

<P ALIGN="CENTER">Pentru ochiul scrutător;
<BR>Moale, neted şi întins; ar pare
<BR>Veşnic pentru îngereasca stare.
<BR>Cercuri mari înfrănjurate se-ntretaie;
<BR>Şi figura, fiecare, are
<BR>A ei proprie valoare,
<BR>Străluciri şi umbre blânde;
<BR>De lumină purtătoare
<BR>Ce splendoare! chiar în mijloc
<BR>E o cruce, un tezaur.
<BR>
<BR>Unii zic, nu toţi iau seama,
<BR>Că lumina-i reflectată
<BR>Toată, de un Soare care
<BR>De pe cer lucind trimete
<BR>Pe covor linii cochete.
<BR>Însă unii, cu credinţă,
<BR>Văd că ţesătura
<BR>Însuşi Dumnezeu o face,
<BR>Şi aduce-a lumii tainiţe întunecate
<BR>La lumina de credinţă şi istorie.
<BR>Cum urzeala şi beteala nu mai ţine,
<BR>Marele şi gloriosul finiş vine,
<BR>Şi încep vârstele de-aur nesfârşite,
<BR>Ce demult au fost de văzători şi înţelepţi vestite.”
<BR>
</P>

<a class=agsur href="vol1.htm">
   <b>„Planul divin al veacurilor”</b>
</a><br>

</BODY>

</HTML>
�