<HTML>

<HEAD>
<TITLE>Planul divin al veacurilor -- Prefaţa autorului</TITLE>
</HEAD>

<BODY>

<FONT FACE="ARIAL">

<P>
<B>((i))</B>
</P>

<P ALIGN="CENTER">
<B><I>„Planul divin al veacurilor”</I><BR>
Prefaţa autorului</B>
</P>

<P>Autorul şi editorii doresc să recunoască public
favoarea lui Dumnezeu care le-a permis să se identifice
cu răspândirea acestui volum şi cu rezultatele lui --
lumină, bucurie, pace, legătură cu Dumnezeu pentru multe
suflete înfometate, însetate, tulburate. Prima ediţie în
forma prezentă a apărut în 1886. De atunci a urmat o ediţie
după alta, în succesiune rapidă şi în douăzeci de limbi
diferite, până când acum sunt aproape cinci milioane de
exemplare în mâinile oamenilor din toată lumea.
</P>

<P>Nu putem spera că toate aceste cărţi au fost citite;
dar scrisorile care vin continuu ne asigură că ele lucrează
cu putere în inima şi mintea oamenilor de pretutindeni.
Mii de oameni ne scriu că au fost influenţaţi -- unii care
nu acordau nici o atenţie Bibliei ca revelaţie divină
pentru omenire. Alţii scriu că au fost atei sau aproape
atei, deoarece înainte nu L-au cunoscut pe Dumnezeul
cel adevărat şi Planul Veacurilor cel adevărat, şi că n-au
putut accepta, aprecia sau venera persoanele puse de obicei
în faţa lor în crezuri.
</P>

<P>Cu mai bine de cinci ani înainte de publicarea
acestui volum, am publicat în esenţă acelaşi material sub
altă denumire şi diferit prezentat. Cartea aceea era
intitulată „Hrană pentru creştinii cugetători”. Stilul ei era
diferit, prin aceea că în primul rând ataca eroarea -- o dărâma,
iar apoi în locul ei înălţa structura Adevărului. În cele
din urmă am învăţat că acesta nu era cel mai bun mod --
că unii se alarmau văzându-şi erorile căzând şi nu reuşeau
să citească destul de mult ca să prindă o lucire a
frumoasei structuri a Adevărului în locul erorilor dărâmate.
</P>

<P>
<B>((ii))</B>
</P>

<P>Volumul prezent a fost scris dintr-un punct de
vedere opus. Prezintă Adevărul, îi arată puterea şi frumuseţea,
iar apoi sugerează îndepărtarea erorii, nu numai ca
nedorită, dar absolut inutilă şi foarte dăunătoare. În acest
fel cititorul Planului Divin al Veacurilor găseşte la fiecare
pas o întărire a credinţei şi o mai mare apropiere de Domnul,
şi, prin urmare, o încredere că este pe calea cea bună. După
ce Adevărul este văzut, tot mai mult se observă că erorile
sunt absurde, fără valoare, dăunătoare, şi sunt cu
bucurie abandonate.
</P>

<P>Marele adversar, desigur, n-are deloc iubire pentru
ceva ce deschide ochii poporului lui Dumnezeu, ceva ce
creşte respectul pentru cartea lui Dumnezeu şi
risipeşte încrederea în crezurile omeneşti. De aceea,
marele adversar, după cum ne-am fi putut aştepta, este
foarte împotriva acestei cărţi. Puţini îşi dau seama de puterea
şi şiretenia lui Satan; puţini îşi dau seama de
sensul cuvintelor apostolului cu privire la acest „prinţ
al întunericului” care se preface într-un slujitor al
luminii pentru a lupta împotriva Adevărului şi a-i nimici
influenţa. Puţini îşi dau seama că adversarul nostru cel viclean
caută să folosească pe cei mai buni, cei mai energici şi cei
mai influenţi din poporul lui Dumnezeu, pentru a
împiedica strălucirea luminii şi pentru a ţine Planul Divin
al Veacurilor departe de popor.
</P>

<P>Puţini îşi dau seama că de când a început
formarea crezurilor, anul 325 d. Cr., practic n-a existat studiu
biblic timp de o mie două sute şaizeci de ani. Puţini îşi dau
seama că în acel timp crezurile s-au fixat în minţile a milioane
de oameni, încătuşându-i în erori îngrozitoare şi orbindu-i
în privinţa caracterului divin de Înţelepciune,
Dreptate, Iubire şi Putere. Puţini îşi dau seama că de la Reformă
-- de când Biblia a început să revină în mâinile poporului
-- reformatorii, bine intenţionaţi dar înşelaţi, au fost orbiţi
şi dezavantajaţi de erorile trecutului şi unul după altul au
<B>((iii))</B>
servit pentru a ţine poporul în întuneric. Puţini îşi
dau seama că studiul biblic adevărat, aşa cum s-a practicat
în Biserica timpurie, în zilele apostolilor, numai acum
a revenit pentru cei care studiază Biblia.
</P>

<P>În ediţiile de început ale acestui volum a fost folosit
titlul „Aurora Mileniului”; dar am constatat că unii au
fost înşelaţi prin aceasta, gândind că este un roman. Pentru
ca nimeni să nu poată fi înşelat şi nimeni să nu cumpere
fiind astfel înşelat, mai târziu am adoptat titlul serial
prezent, „Studii în Scripturi”, pe care nimeni nu-l poate
înţelege greşit.
</P>

<P>Ne-au venit multe întrebări în legătură cu
motivul pentru care aceste cărţi nu se pot găsi în
librării. Răspunsul nostru ar fi că, deşi librarii ar fi bucuroşi să
aibă aceste cărţi, există anumiţi religioşi zeloşi care nu
le-ar permite vânzarea -- ameninţând cu boicotul. Acest lucru
a părut la început ca un mare dezastru -- ca şi cum
puterea adversarului ar fi permisă să împiedice
răspândirea Adevărului. Dar Dumnezeu a condus cu îndurare
această acţiune, aşa încât astăzi, probabil, nici o altă carte nu
are aşa o circulaţie largă şi stabilă ca şi acest volum. Cei
care din prejudecată au refuzat să citească această carte şi
au luptat împotriva ei, au făcut aşa fiindcă au crezut
falsităţi, denaturări.
</P>

<P>Multe din aceste cărţi au fost arse de oameni
care niciodată nu le-au citit, dar care au fost influenţaţi
de denaturări. Întocmai aşa a fost în Evul Mediu cu
urmaşii lui Isus care au suferit martiriu. Da, însuşi Isus a
suferit din partea celor care nu L-au înţeles pe El şi învăţăturile
Lui, după cum Sf. Petru în mod accentuat declară:
„Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi
mai-marii voştri” (Faptele 3:17); „căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar
fi răstignit pe Domnul Slavei”. 1 Corinteni 2:8.
</P>

<P>Dar dacă vrăjmaşii acestei cărţi au fost
amarnici, nedrepţi, nesinceri, prietenii ei sunt în aceeaşi măsură 
<B>((iv))</B>
calzi şi zeloşi. Milioanele de exemplare din
mâinile oamenilor au ajuns aproape toate prin prietenii
acestei cărţi, care, din iubire de Adevăr, şi-au dat timpul şi
energia pentru circulaţia ei largă. În timp ce scriem aceste
rânduri, avem cunoştinţă despre faptul că aproximativ şase sute
de creştini din toate categoriile sociale „au lăsat
toate” afacerile, chemarea şi ambiţiile pământeşti, ca să
poată slăvi pe Domnul şi să binecuvânteze pe sfinţii
Săi înfometaţi, punându-le acest volum în mâini.
Printre aceştia sunt doctori, profesori, infirmiere,
predicatori, bărbieri, mecanici, oameni de toate condiţiile, care, atinşi
ei înşişi în inimă de iubirea lui Dumnezeu, sunt
nerăbdători să ducă binecuvântarea şi la alte inimi şi minţi.
</P>

<P>Cărţile se vând la un preţ mic, şi aceşti colportori care
le duc publicului de abia îşi scot cheltuielile. Totuşi ei
se bucură cu atât mai mult cu cât uneori au privaţiuni şi
sunt socotiţi vrednici de a suferi unele inconvenienţe şi
lipsuri pentru Domnul, pentru Adevăr şi pentru Fraţi.
Lucrarea cea bună merge înainte, Mesajul Vieţii în Cristos trece
din mână în mână. Randamentul prezent al acestui volum
este enorm. Fie ca binecuvântarea lui să fie proporţional
tot atât de mare în zilele viitoare ca şi în trecut. Autorul
şi editorii nu pot cere mai mult.
</P>

<P>Cu cele mai bune urări pentru toţi cititorii,<BR>
Servul vostru în Domnul,<BR>
Charles Taze Russell<BR>
Brooklyn, N.Y.,<BR>
1 Octombrie, 1916<BR>
</P>

<a class=agsur href="v1c01.htm">
   <b>(9-28) 1 &#151; Noaptea de păcat şi o dimineaţă de bucurie</b>
</a><br>

</BODY>

</HTML>
�