ÿþ<HTML> <HEAD> <TITLE>A sosit timpul - Studiul VII</TITLE> </HEAD> <BODY> <FONT FACE="ARIAL"> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B201))</B> </P> <P ALIGN="CENTER"> <B><I>STUDIUL VII</I><BR> DISPENSAbIILE PARALELE</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY"> Veacul iudeu, un tip al Veacului Evanghelic -- Remarcabil paralelism sau corespondenc între cele dou dispensacii -- Totu_i ele sunt distincte -- Superioritatea epocii cre_tine, antitipul -- Israelul trupesc _i spiritual, în contrast -- Examinarea unor paralele proeminente -- Paralelele timpului în mod special remarcate -- Perioada de favoare a Israelului trupesc -- Timpul îndeprtrii lor din favoare -- Perioada de dizgracie artat în profecii ca fiind egal cu perioada de favoare -- Mrturia apostolic potrivit creia perioada lor de dizgracie este perioada Chemrii de sus a Israelului spiritual -- Lungimea Veacului Evanghelic artat astfel în mod indirect, dar clar -- Armonia incontestabil, convingtoare _i mulcumitoare a cronologiei biblice, a mrturiei Jubileului, a Timpurilor Neamurilor _i a altor profecii, cu lecciile din aceste paralele </P> <P ALIGN="JUSTIFY">ÎN capitolele precedente ne-am referit la faptul c procedeele lui Dumnezeu cu poporul lui Israel au avut un caracter tipic; totu_i pucini au o concepcie adecvat privitoare la msura adevrului acestui lucru. Mulci au observat fr îndoial c apostolii, mai ales Pavel, instruind Biserica cre_tin, s-au referit adesea la unele aspecte izbitoare ale tipului _i antitipului din dispensaciile iudaic _i cre_tin. Dar o atencie sporit asupra învcturilor apostolului va arta c el face uz nu numai de câteva ilustracii scoase din societatea iudaic, ci în racionamentele sale concise el invoc întregul sistem iudaic, ca fiind de instituire divin (ignorând cu totul  tradiciile btrânilor , care nu aparcineau acestui sistem), _i arat c în toate aspectele lui, acesta a fost tipic pentru dispensacia cre_tin care atunci se ivea, trasând cât se poate de clar cursul Bisericii cre_tine în Veacul Evanghelic, precum _i indicând opera ei glorioas din Veacul Milenar. </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B202))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Mulci presupun c Veacurile Iudeu _i Cre_tin sunt de fapt unul _i acela_i, _i c Dumnezeu a ales Biserica cre_tin chiar de la începutul existencei umane. Aceasta este o gre_eal serioas care întunec _i împiedic încelegerea corect _i clar a multor adevruri. Isus a fost capul _i înaintemergtorul Bisericii cre_tine, care este corpul Su (Efes. 5:23; Col. 1:24); prin urmare, n-a fost nimeni înaintea Lui ca membru al Bisericii. Dac ar fi fost cineva înainte, El n-ar putea fi numit în mod corect <I>înaintemergtorul</I>.  Chemarea de sus spre a deveni jertfitori împreun cu El _i în final mo_tenitori împreun cu El n-a fost fcut cunoscut în alte veacuri (Efes. 3:2, 5, 6). Oamenii buni care au trit _i au murit înainte de <I>pltirea real a </I>precului rscumprrii noastre prin sângele precios n-au _tiut nimic despre aceast  chemare de sus . ^i fiindc darurile _i chemrile lui Dumnezeu sunt favoruri nemeritate, nu li s-a fcut nici o nedreptate celor din alte veacuri prin faptul c nu li s-a oferit aceea_i favoare. Chemarea _i favoarea pentru cei din veacurile trecute, dup cum acestea vor fi _i pentru cei din veacul viitor, au fost la onoruri pmânte_ti, la glorie pmânteasc _i la viac etern ca fiince pmânte_ti (umane), în timp ce chemarea _i favoarea din Veacul Evanghelic sunt la onoruri cere_ti _i la glorie cereasc, la o <I>schimbare de natur,</I> de la uman la divin, _i la putere, onoare _i stpânire în cer _i pe pmânt, ca împreun mo_tenitori _i conlucrtori cu Cristos. ^i deoarece Biserica astfel chemat, separat de lume _i dezvoltat în decursul acestui veac, va fi în veacul viitor agentul lui Iehova pentru executarea deplin a marelui Su plan al veacurilor -- un plan care cuprinde nu numai interesele omenirii, ci _i ale tuturor creaturilor din cer _i de pe pmânt -- minunate au fost pregtirile fcute în veacurile trecute pentru pregtirea _i instruirea ei. Nu mai pucin minunat a fost grija cu care ace_tia, chemaci a fi <I>mo_tenitori</I> ai gloriei divine, au fost în acest veac pregtici, disciplinaci, îndrumaci _i protejaci pe lunga, dificila _i îngusta cale, <B>((B203))</B> deschis întâi de Domnul _i Înaintemergtorul lor, în urmele cruia ei sunt îndrumaci s calce -- a_a cum El le-a lsat exemplu. 1 Pet. 2:21. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Domnul nostru a petrecut cei trei ani _i jumtate ai misiunii Sale pentru a aduna din Israel, a pregti _i a instrui micul numr de ucenici care trebuiau s formeze nucleul Bisericii cre_tine. Când era pe cale s-i lase singuri în lume, El le-a dat fgduinca Spiritului sfânt, care, de-a lungul întregului veac, trebuia s cluzeasc Biserica în tot adevrul, s le arate lucrurile viitoare _i s le împrospteze în minte ceea ce-i învcase El -- fgduinc care a început s fie confirmat la Cincizecime. Este scris de asemenea c îngerii sunt toci spirite slujitoare trimise s slujeasc mo_tenitorilor acestei mari mântuiri (Evr. 1:14), _i c grija deosebit a Domnului nostru este asupra lor chiar pân la sfâr_itul acestui veac (Mat. 28:20). Toate scrierile apostolilor sunt adresate Bisericii, _i nu lumii, cum mulci par s gândeasc; _i ele sunt pline de instrucciuni <I>speciale</I>, de încurajri _i de îndemnuri, necesare numai sfincilor care umbl pe calea îngust în decursul acestui veac. Iar descoperirea Domnului nostru, pe care Dumnezeu I-a dat-o dup ce El a trecut în slav, a trimis-o _i a fcut-o cunoscut prin semne (a <I>semn-</I>ificat-o -- a spus-o în semne, simboluri etc.) Bisericii Sale, prin Ioan slujitorul Su (Apoc. 1:1). Ni se spune de asemenea c profeciile date odinioar prin oamenii sfinci din vechime nu erau pentru ei în_i_i, nici pentru alcii din timpul _i din veacul lor, ci exclusiv pentru învctura Bisericii cre_tine. 1 Pet. 1:12. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">În acest capitol ne propunem s artm c pe tot parcursul acelui veac, întregul popor evreu a fost angajat fr s _tie, sub conducerea lui Dumnezeu, în a furniza pentru învctura noastr o imagine tipic a întregului plan de mântuire în toate lucrrile lui, întocmai cum am vzut Jubileele artând împlinirea final a planului în binecuvântarea tuturor familiilor pmântului. Numai dac noi scoatem din acest <B>((B204))</B> depozit de adevr, atât de îmbel_ugat _i de special pregtit pentru Biseric, Spiritul lui Dumnezeu ne hrne_te _i ne conduce treptat spre o încelegere tot mai aproape de desvâr_ire a planului Su, pe msur ce cuno_tinca aceea devine necesar pentru noi. ^i din acest depozit mare Dumnezeu ne d acum mult din lumina _i hrana special de care avem nevoie în acest timp de  seceri_ , la încheierea veacului. Deoarece aceasta a fost grija _i prevederea îmbel_ugat a lui Dumnezeu pentru Biserica cre_tin, mai mult decât pentru toci ceilalci oameni din veacurile trecute _i viitoare, cât de important trebuie s vad El acea cuno_tinc pentru noi, _i cu cât nerbdare ar trebui s ne folosim de ea. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">De_i în acest capitol sau volum nu vom intra într-o examinare <I>detaliat </I>a aspectelor tipice ale procedurilor lui Dumnezeu cu Israelul, a_a cum sunt prezentate în Cortul Întâlnirii, în Templu, în ritualuri _i jertfe etc., invitm acum la atencie sporit în privinca unora dintre elementele însemnate _i proeminente ale <I>corespondencei</I> între dispensaciile Iudaic _i Cre_tin ca tip _i antitip; deoarece, tot ceea ce trie_te _i înfptuie_te în realitate Biserica cre_tin a fost prefigurat de Biserica iudaic. ^i multe din aceste aspecte ale corespondencei sunt paralele nu numai în caracter, ci _i în <I>timpul</I> relativ al împlinirii lor. Chiar _i în istoria lor nacional, _i în istoria multor persoane individuale din acea naciune, gsim corespondence marcate în Scripturi. Unele dintre acestea au fost remarcate demult de ctre gânditorii cre_tini, iar altele au fost în întregime trecute cu vederea. Aici se deschide înaintea noastr un frumos _i rodnic câmp de gândire _i studiu. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Pavel nume_te Biserica iudaic  Israel dup trup , iar Biserica cre_tin  Israel<I>ul</I> lui Dumnezeu (1 Cor. 10:18; Gal. 6:16). Putem de aceea s le numim pe bun dreptate Israel Trupesc _i Israel Spiritual. Planul mai înalt al casei spirituale este de asemenea artat de apostol când descrie Israelul Trupesc ca o cas (familie) a <I>servitorilor,</I> iar Israelul Spiritual <B>((B205))</B> ca o cas a <I>fiilor</I> (Evr. 3:5, 6; Rom. 8:14). Casa trupeasc au fost servitorii onoraci ai casei spirituale în diverse feluri, dar mai ales prin faptul c ei, fr s _tie, potrivit aranjamentului lui Dumnezeu, au furnizat ilustracii pantomimice ale lucrurilor spirituale, care, dac sunt studiate _i luate în seam, binecuvânteaz _i ilumineaz mult casa fiilor. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">În ambele cazuri au existat un Israel Nominal _i un Israel Adevrat, în estimarea lui Dumnezeu, de_i oamenilor le-au aprut ca unul singur; cel nominal _i cel adevrat neputându-se distinge clar pân la sfâr_itul sau la timpul seceri_ului veacurilor respective, când adevrul cuvenit _i adus atunci la lumin face desprcirea _i dezvluie care sunt din Israelul adevrat _i care sunt din cel doar nominal. Despre casa trupeasc Pavel a spus:  Nu toci cei care se coboar (cu numele) din Israel sunt Israel (Rom. 9:6); iar Domnul nostru a recunoscut acela_i fapt când a zis despre Natanael:  Iat <I>cu adevrat</I> un israelit în care nu este viclenie , _i de asemenea când în timpul seceri_ului a desprcit pe cel adevrat de cel nominal _i pe primul l-a numit grâu de prec, iar pe cel din urm doar pleav -- cu toate c grâul în comparacie cu pleava era numai o mân, iar pleava includea aproape pe toci din acea naciune. Se arat c membrii nominali _i membrii adevraci ai Israelului spiritual din Veacul Evanghelic sunt într-o proporcie similar _i sub o ilustracie similar; iar separarea lor de asemenea este în timpul seceri_ului -- la sfâr_itul Veacului Evanghelic. Atunci numai grâul -- un numr relativ mic, o  turm mic -- va fi separat de masele Israelului spiritual nominal, în timp ce marea majoritate, fiind neghin _i nu grâu adevrat, vor fi respin_i ca nevrednici de favoarea principal la care au fost chemaci _i nu vor fi socotici printre mrgritarele Domnului. Rom. 9:27; 11:5; Luca 12:32; Mat. 3:12; 13:24-40. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Capul casei trupe_ti a fost Iacov, supranumit Israel (princ); _i prin cei <I>doisprezece</I> fii ai si el a întemeiat casa care-i <B>((B206))</B> poart numele, Casa lui Iacov, Casa lui <I>Israel</I>. Tot a_a este _i cu casa spiritual: fondatorul ei, Cristos, a întemeiat-o prin cei <I>doisprezece</I> apostoli; _i aceast cas de asemenea poart numele fondatorului ei -- Biserica lui Cristos. În ceea ce prive_te timpul, Dumnezeu a chemat întâi Israelul trupesc; dar în ceea ce prive_te favoarea _i timpul realizrii, Israelul spiritual vine întâi. Astfel, cel dintâi devine cel din urm _i cel din urm devine cel dintâi (Luca 13:30). Scripturile arat clar c aceste dou case ale lui Israel sunt smânca trupeasc a lui Avraam _i smânca spiritual a lui Iehova -- Tatl Ceresc, reprezentat de Avraam. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Unii sunt orbici fac de adevrurile importante, presupunând c expresia  cele dou case ale lui Israel se refer la cele dou diviziuni ale Israelului trupesc, dup desprcirea din zilele fiului lui Solomon, Roboam. Acestora trebuie numai s li se aminteasc faptul c dup robia din Babilon, la revenirea lor în Palestina, tuturor israelicilor, din toate seminciile, atunci prizonieri peste tot în imperiul universal al Medo-Persiei, inclusiv în Siria sau Babilonia, li s-a dat libertatea s se întoarc în cara lor dac voiau (Ezra 1:1-4). Mulci dintre israelicii credincio_i, din <I>toate</I> seminciile, care respectau fgduincele lui Dumnezeu legate de cara sfânt _i de cetatea sfânt, s-au întors în diferitele cetci ale Palestinei. Semincia lui Iuda, semincia principal, în care a fost plasat funccia împrteasc _i în teritoriul creia era a_ezat Ierusalimul, cetatea principal, în mod firesc a avut rolul principal în rezidirea lui; dar dup acea întoarcere din Babilon, Israelul n-a mai fost o naciune împrcit, ci ei au locuit împreun ca la început, ca un singur popor, _i au fost cunoscuci sub numele lor inicial, Israel. Vezi Neemia 11:1, 20; Ezra 2:70. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Acest lucru este subliniat mai departe în Noul Testament. Domnul _i apostolii vorbesc despre Israelul trupesc ca fiind <I>unul.</I> Pavel zice c <I>Israel</I> a cutat, dar numai o  rm_ic a fost gsit vrednic (Rom. 10:1-3; 9:27; 11:5-12, 20-25; Fapt. 26:7). </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B207))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Domnul nostru a spus c El a fost  trimis . . . la (toate) oile pierdute ale casei (una singur) lui Israel ; totu_i când El n-a voit s permit ucenicilor Si s mearg în afara Palestinei pentru a le cuta (Mat. 10:5, 6; 15:24), este evident c cei care triau în Palestina au reprezentat <I>tot</I> Israelul. Petru de asemenea vorbe_te despre Israelul trupesc ca despre o singur cas; _i adresându-se poporului din Ierusalim a spus:  S _tie bine, deci, toat casa lui Israel etc. Iacov vorbe_te de asemenea despre cele dousprezece semincii ca despre un singur popor (Fapt. 2:36; Iac. 1:1). Mulci din toate seminciile au locuit în Palestina _i mulci din toate seminciile au locuit printre popoarele înconjurtoare. Astfel Pavel a întâlnit israelici _i le-a propovduit aproape în fiecare cetate vizitat în Asia Mic _i în Italia, dar ei erau întotdeauna recunoscuci ca un singur popor, numai Israelul spiritual fiind cellalt Israel. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dumnezeu a fcut legminte sau fgduince speciale ambelor case ale lui Israel. Fgduincele pentru casa trupeasc au fost toate <I>pmânte_ti</I>, pe când cele pentru casa spiritual sunt toate <I>cere_ti</I>. Cu toate c fgduincele pentru casa trupeasc au fost (_i sunt înc) mari _i precioase, fgduincele pentru casa spiritual sunt caracterizate ca fiind  fgduince mai bune _i  fgduince <I>nespus</I> de mari _i scumpe (Evr. 8:6; 2 Pet. 1:4). Casei trupe_ti i s-a spus:  Dac veci asculta glasul Meu _i dac veci cine legmântul Meu, veci fi ai Mei dintre toate popoarele, cci tot pmântul este al Meu; Îmi veci fi o împrcie de preoci _i un popor sfânt . ^i de_i tot Israelul a rspuns _i a zis:  Vom face tot ce a zis Domnul (Exod. 19:5-8), _i apoi nu _i-au cinut legmântul, totu_i cei credincio_i dintre ei, care în slbiciunea lor s-au strduit serios s-l cin, în decursul Veacului Milenar vor fi  princi în toat <I>cara</I> , membri ai fazei pmânte_ti a Împrciei lui Dumnezeu. Vezi Vol. I, cap. 14. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Casei spirituale, dimpotriv, i se spune:  Voi. . .sunteci zidici <I>ca o cas duhovniceasc</I>, o preocie sfânt, ca s aduceci <B>((B208))</B> jertfe duhovnice_ti*, plcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos. . . . Voi îns sunteci o semnicie aleas, o preocie împrteasc, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu ^i l-a câ_tigat ca s fie al Lui, ca s vestici virtucile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunat; pe voi, care altdat nu eraci un popor, dar <I>acum</I> sunteci Poporul lui Dumnezeu . 1 Pet. 2:5, 9, 10. </P> <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">*Cuvântul <I>duhovnice_ti </I>înainte de cuvântul<I> jertfe </I>din acest text (vers. 5) este omis din cel mai vechi manuscris grecesc, cel Sinaitic. Corectitudinea acestei omisiuni este evident dac ne gândim c nu lucrurile spirituale sunt jertfite, ci privilegiile, drepturile etc. pmânte_ti sau umane. </P> <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">Israelul trupesc avea prin hotrârea lui Dumnezeu un Cort fcut de mâini, care a fost tipic, atât cortul însu_i, cât _i toate serviciile lui (Evr. 9:1, 2, 9, 10). Dar Israelul spiritual are  <I>adevratul </I>(antitipicul) cort, care a fost ridicat de Domnul, nu de om (Evr. 8:2). Pentru serviciile Cortului tipic a fost rânduit o preocie tipic, al crei cap era Aaron, acesta aducând jertfe tipice pentru pcatele poporului tipic _i împlinind o curcire sau îndreptcire tipic în fiecare an. Cortul antitipic are preocimea lui, care aduce jertfe mai bune (Evr. 9:23) _i care anuleaz o dat _i pentru totdeauna pcatele lumii întregi. Domnul nostru Isus este preotul conductor al acestei preocimi -- Marele Preot al mrturisirii (sau rânduirii) noastre -- Biserica, adic corpul Su, fiind preocii subordonaci. Aceast preocime nu este biserica nominal în întregimea ei -- ci este Biserica adevrat, credincio_ii în Cristos Isus, care merg pe urmele Marelui nostru Preot în sacrificiu. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">O alt trstur marcant a acestei corespondence ca tip _i antitip semnalat în Scripturi, este c ambele case ale lui Israel (trupeasc _i spiritual) au fost duse în robia Babilonului. Se va vedea mai clar acest lucru într-unul din capitolele urmtoare, când vom ajunge s vedem  Babilonul cel mare, mama prostituatelor (Apoc. 17:5, 6). Aici observm <B>((B209))</B> numai corespondenca. Israelul trupesc a fost dus rob în Babilonul literal, care era construit pe râul literal Eufrat, în timp ce în Veacul Evanghelic Babilonul mistic sau figurativ, care a dus în captivitate pe Israelul spiritual, este descris ca fiind a_ezat pe Eufratul mistic. În tip, vasele de aur ale Templului au fost duse _i profanate de Babilonul literal; în antitip, adevrurile divine (de aur), precioase, aparcinând de serviciul adevratului Templu, Biserica (1 Cor. 3:16, 17; Apoc. 3:12), au fost mult îndeprtate de la locurile lor cuvenite, au fost denaturate _i gre_it aplicate de ctre Babilonul mistic. Babilonul literal fiind construit pe râul Eufrat, care contribuia din punct de vedere material la bogcia _i resursele lui, înfrângerea lui a fost realizat prin schimbarea cursului acelor ape. Tot a_a, Babilonul mistic este a_ezat, este suscinut de multe ape (popoare, neamuri), _i cderea lui este prezis, prin retragerea sprijinitorilor _i suscintorilor lui, poporul. Apoc. 16:12. </P> <P ALIGN="CENTER">PARALELELE TIMPULUI </P> <P ALIGN="CENTER">msurând </P> <P ALIGN="CENTER">umbra _i realitatea -- tipul _i antitipul </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Ajungem acum la examinarea celui mai minunat aspect al acestei corespondence tipice, adic elementul timp, care în fiecare caz suscine _i confirm datele indicate de Jubilee, de Cronologie _i de sfâr_itul prezis al Timpurilor Neamurilor. ^i acesta este mai cu seam scopul introducerii acestui subiect aici -- pentru ca forca acestui minunat paralelism s poat cre_te _i întri credinca copiilor lui Dumnezeu în elementul timp din planul Su, a_a cum evident era intencionat. Evr. 9:9, 23; 10:1. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dintre toate profeciile _i dovezile timpului nici una nu este mai izbitoare _i mai convingtoare decât aceasta. Învctura pe care o d este uimitoare datorit tocmai simplitcii ei, _i aduce convingere în inimile celor umili. Nu numai c Israelul trupesc _i ceremoniile lui au fost tipice, dar _i <I>Veacul</I> Iudeu <B>((B210))</B> a fost tipic pentru <I>Veacul</I> Evanghelic. Ele au exact aceea_i lungime _i corespund unul altuia; astfel c, vzând _i apreciind Veacul Iudeu, lungimea lui _i particularitcile seceri_ului sau sfâr_itului lui, putem cunoa_te lungimea exact a Veacului Evanghelic, antitipul lui, _i putem încelege ce _i când trebuie s a_teptm în seceri_ul Veacului Evanghelic. S trecem acum s artm aceasta; cci, de_i pe principii generale am putea lua lucrul acesta ca sigur, _i s spunem c deoarece diferitele trsturi ale sistemului iudaic corespund trsturilor Veacului Evanghelic, la fel _i<I> timpul </I>trebuie s corespund, totu_i Dumnezeu nu ne-a lsat <I>s presupunem acest lucru,</I> ci ne-a spus clar, chiar dac indirect. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Pavel ne spune c Dumnezeu a lepdat din favoare casa trupeasc în timpul alegerii casei spirituale; _i când casa spiritual va fi fost aleas, favoarea lui Dumnezeu se va întoarce iar_i la casa trupeasc. El zice:  Fracilor (fraci din Biseric sau din Israelul spiritual), pentru ca s nu v socotici singuri încelepci, nu vreau s nu _tici taina aceasta: o parte din Israel (natural sau trupesc) a czut într-o împietrire, care va cine <I>pân</I> va intra plintatea neamurilor*. ^i în felul acesta tot Israelul va fi mântuit, dup cum este scris: «Salvatorul (promis, Cristos -- Domnul nostru, Capul _i rm_ica sau pucinii credincio_i din amândou casele nominale ale lui Israel, care vor alctui corpul Su, Biserica) va veni din Sion _i va îndeprta nelegiuirile de la Iacov. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">*Nimeni s nu confunde aceast  plintate a neamurilor (sau dintre neamuri) cu  Timpurile Neamurilor , mencionate mai înainte.  Timpurile Neamurilor , a_a cum s-a artat, este o perioad de timp în care neamurilor li s-a permis s stpâneasc lumea; în timp ce  plintatea neamurilor se refer la <I>numrul deplin</I> care s fie ales dintre neamuri pentru a completa Biserica Evangheliei -- care, împreun cu  rm_ica aleas dintre israelici (care ar include pe apostoli), va constitui Biserica lui Cristos, Neamul Sfânt, Preocimea Împrteasc, Împrcia lui Dumnezeu, creia îi va fi încredincat împrcia _i stpânirea pmântului. <B>((B211))</B> Acesta va fi legmântul Meu pentru ei, <I>când le voi _terge pcatele</I>». În ce prive_te Evanghelia (chemarea de sus din acest veac), ei sunt vrjma_i (lepdaci), spre binele vostru (pentru ca voi s aveci prioritate _i s mo_tenici partea spiritual, cea mai aleas a fgduincelor); dar în ce prive_te alegerea (prin care ei au fost ale_i ca s primeasc de la Dumnezeu favoruri pmânte_ti speciale, fgduite printelui lor Avraam _i semincei sale naturale), sunt iubici din cauza princilor lor. Cci darurile de har _i chemarea lui Dumnezeu sunt fr schimbare . Ceea ce a fgduit Dumnezeu se va împlini cu siguranc. Cunoscând sfâr_itul de la început, Iehova n-a fcut niciodat un legmânt pe care s trebuiasc sau s vrea s-l rup. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">În aceast profecie apostolul ne d o sugestie asupra lungimii Veacului Evanghelic, artând c el a început odat cu lepdarea Israelului Trupesc _i c se va sfâr_i cu restabilirea lor în favoare. Punând cuvintele lui Pavel _i ale lui Petru împreun (Rom. 11:27 _i Fapt. 3:19, 20), aflm c timpul întoarcerii favorii la Israel va fi la începutul Timpurilor Restabilirii, la a doua venire a Domnului nostru. Pavel spune c întoarcerea favorii la poporul acela va fi când Dumnezeu <I>le va</I> <I>îndeprta pcatele</I>, ceea ce Petru spune c El va face în timpurile de înviorare sau de restabilire care vor veni când Domnul nostru va veni a doua oar, când cerurile nu-L vor mai recine. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Am artat deja c data celei de-a doua veniri a Domnului nostru _i aurora Timpurilor Restabilirii este 1874 d. Cr. De aceea ar trebui s ne a_teptm s vedem ceva semne de întoarcere a favorii lui Dumnezeu la Israelul Trupesc la scurt timp dup 1874 d. Cr., acesta fiind unul din primele aspecte ale lucrrii de restabilire. ^i într-adevr vedem c favoarea începe deja s se întoarc la ei. ^i fiecare nou dovad a îndeprtrii împietririi (<I>orbirii</I>, King James -- n. e.) lui Israel _i a întoarcerii favorii divine la ei, msurat în cuvintele apostolului, este o nou dovad c Veacul <B>((B212))</B> Evanghelic se încheie _i c  turma mic este aproape complet. Dar avem _i o alt dovad care ne arat <I>data exact</I> când favoarea va începe s se întoarc la Israel. Pân aici am vzut numai c lungimea strii de <I>lepdare</I> a Israelului trupesc este lungimea timpului de favoare <I>special</I> fac de alcii, pentru chemarea altor popoare (neamuri) ca s fie împreun mo_tenitori cu Cristos, chemare care se termin <I>la</I> începutul Timpurilor Restabilirii, dar (alte profecii arat c) nu chiar<I> la</I> începutul lor. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dar s ne oprim un moment -- s nu fie nici o neîncelegere asupra acestui punct: Când înceteaz<I> chemarea</I> la înaltul privilegiu de a deveni membri ai Bisericii, Mireasa _i mo_tenitorii împreun cu Cristos, în nici un caz nu înseamn c toci cei deja chemaci vor fi în mod sigur socotici vrednici _i prin urmare vor fi ale_i, pentru c  mulci sunt <I>chemaci</I>, dar pucini sunt <I>ale_i</I> , fiindc numai pucini dintre cei chemaci respect condiciile chemrii. Nici nu înseamn c dup aceea celor nechemaci la aceast  chemare de sus nu li se vor oferi alte favoruri. Faptul este c atunci când  chemarea de sus înceteaz, aceasta este fiindc marele Proiectant al planului veacurilor aproape a completat <I>acea parte</I> a planului Su care este intencionat s se împlineasc în Veacul Evanghelic -- _i anume, alegerea Bisericii Evanghelice, mireasa lui Cristos. Nu toci oamenii au fost chemaci la aceast mare onoare. Suntem informaci în mod special c planul lui Dumnezeu a fost s aleag pentru acest scop numai un numr limitat,  o turm mic , în comparacie cu masa omenirii. Dup ce vor fi destui chemaci _i când timpul chemrii se va sfâr_i _i nu va mai fi potrivit s se ofere <I>aceast</I> chemare _i altora, va fi înc posibil pentru cei deja chemaci, care au acceptat chemarea, s-_i asigure chemarea _i alegerea, prin credincio_ie fac de legmântul lor de consacrare deplin lui Dumnezeu, chiar pân la moarte; _i va fi înc posibil ca ace_tia s nu reu_easc s fac astfel. Aceast chemare, care trebuie s se sfâr_easc atunci când <B>((B213))</B> vor fi destui invitaci din care s se completeze  turma mic favorizat, corpul lui Cristos, este departe de a fi limita iubirii, favorii _i chemrii lui Dumnezeu. Sfâr_itul ei este numai încetarea chemrii cere_ti sau a  chemrii de sus . Cci acolo unde se sfâr_e_te aceast chemare, unde se închide aceast u_ a ocaziei _i a favorii, începe s se deschid o alt u_ -- u_a ocaziei de a intra pe calea sfinceniei _i de a merge în sus pe ea -- nu la natura divin, la care a fost chemat Biserica evanghelic, ci la viac ve_nic _i la perfecciune ca fiince umane. Vezi Vol. I, capitolele 10 _i 11. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dar acum, în privinca <I>datei</I> <I>precise </I>a întoarcerii favorii la Israel, care marcheaz sfâr_itul precis al <I>chemrii</I> cere_ti, dat de la care Israelul va începe s vad treptat _i s aib tot mai multe dovezi cu privire la întoarcerea favorii divine, _i dat de la care chemarea lui Dumnezeu la onoruri cere_ti va înceta _i numai cei care au fost deja chemaci vor fi privilegiaci s câ_tige acest premiu prin credincio_ie pân la sfâr_itul viecii: </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Israelul trupesc, ca _i Israelul spiritual, a fost chemat de Dumnezeu s fie poporul Su deosebit, o comoar deosebit a Lui, mai presus de toate celelalte popoare (unul o comoar pmânteasc _i tip al celuilalt care este o comoar cereasc). Separaci de lume, ei au fost primitorii favorii speciale din partea lui Dumnezeu timp de o mie opt sute patruzeci _i cinci (1845) de ani. Aceast perioad a început odat cu începutul <I>viecii lor nacionale,</I> la moartea lui Iacov, ultimul dintre patriarhi, când au fost pentru prima dat recunoscuci ca naciune _i numici  Cele Dousprezece Semincii ale lui Israel , un nume nacional. Vezi Gen. 49:28; 46:3; Deut. 26:5. Ace_ti 1845 de ani de viac _i de favoare nacional s-au sfâr_it când L-au respins pe Mesia, în anul 33 d. Cr. -- când, cu cinci zile înainte de rstignire, li S-a prezentat ca împratul lor _i nefiind primit le-a declarat:  <I>Iat, vi se las casa pustie</I> (Mat. 23:38). Acesta, adic sfâr_itul favorii lor, a fost momentul cderii lor care a continuat timp de treizeci _i <B>((B214))</B> _apte (37) de ani _i care s-a sfâr_it în 70 d. Cr. prin nimicirea total a statului lor nacional, precum _i a cetcii lor, a templului etc. S se remarce îns c Dumnezeu a continuat favoarea Sa fac de persoane individuale din acea naciune _i dup ce ei au fost lepdaci ca naciune; cci chemarea evanghelic a fost <I>limitat</I> la persoane individuale din acea naciune timp de trei ani _i jumtate dup Cincizecime, dup moartea lui Cristos -- neajungând la Corneliu, primul pgân favorizat astfel, pân la timpul acela. Acesta a fost sfâr_itul deplin al celor _aptezeci de sptmâni de favoare promise prin Daniel, dup cum fusese scris:  El va încheia un legmânt cu mulci timp de o sptmân . Aceast a _aptezecea sptmân de ani a început la botezul Domnului nostru; dup cum fusese prezis, crucea Lui a marcat mijlocul sptmânii, iar favoarea a fost limitat la Israelul Trupesc pân la sfâr_itul ei. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">În lunga lor perioad (1845 ani) de favoare nacional, în decursul creia celelalte popoare au fost ignorate, Israelul a avut binecuvântri amestecate cu pedepse. Dar chiar _i pedepsele pentru pcatele lor au fost dovezi _i prci ale favorii lui Dumnezeu _i ale grijii Sale printe_ti fac de ei. Când Îl uitau _i nu ascultau, El trimitea necaz peste ei _i adesea îngduia s fie du_i în captivitate; totu_i când se ciau _i strigau ctre Domnul, El îi asculta totdeauna _i-i elibera. Întreaga istorie a acestui popor, a_a cum este consemnat în Exodul, Iosua, Judectori, Cronici _i Samuel, atest faptul c Dumnezeu nu ^i-a ascuns faca de ei pentru mult vreme _i c urechea Sa a fost totdeauna deschis la strigtul lor de pocinc -- pân în ziua când casa le-a fost lsat pustie. Chiar în ziua aceea, Dumnezeu îi ierta mai mult ca oricând, trimicându-le pe Mesia cel de mult fgduit, pe Eliberatorul, în persoana Domnului nostru, Fiul Su. Faptul c aceast naciune n-a fost potrivit s fie în continuare comoara Sa deosebit, sau s reprezinte în vreo msur Împrcia lui Dumnezeu pe pmânt, s-a manifestat în respingerea de ctre ei a Celui Sfânt, nevinovat, fr pat, _i în dorinca de a avea un uciga_ în locul Lui. </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B215))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Astfel, din cauz c au fost nepotrivici, ziua celei mai mari favori a lor a devenit ziua respingerii _i a cderii lor din favoare. Iar marea favoare de a deveni mo_tenitori împreun cu Mesia, pe care Israelul, cu excepcia  <I>rm_icei</I> credincioase (Isa. 1:9; 10:22, 23; Rom. 9:28, 29; 11:5), a pierdut-o astfel din pricina orbirii _i împietririi inimii, a fost oferit credincio_ilor dintre neamuri: nu popoarelor pgâne, ci credincio_ilor îndreptcici din orice popor -- cu toate c favoarea a fost mai întâi, timp de trei ani _i jumtate, limitat exclusiv la credincio_ii din naciunea lui Israel. Orbici de prejudecci nacionale ca popor, marele premiu care le-a fost oferit la început, dar de care au fost nevrednici, a trecut la un neam sfânt, la un popor deosebit, compus dintr-o  rm_it vrednic a naciunii lor _i din alcii chemaci afar dintre popoarele pgâne, pe care altdat în mândria lor arogant i-au disprecuit socotindu-i  câini . Iar favoarea promis a lui Dumnezeu nu se va întoarce la ei ca popor, pentru a le înltura orbirea _i a-i conduce ca primele roade ale naciunilor în binecuvântri pmânte_ti, <I>pân când</I> numrul deplin al  poporului deosebit va fi fost chemat dintre neamuri -- <I>pân</I> <I>când</I> numrul deplin al neamurilor va fi intrat în aceast favoare mai înalt. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Astfel, dup cum declar Pavel (Rom. 11:7), Israelul trupesc n-a obcinut ceea ce cuta, adic favoarea principal. Presupunând c favoarea principal sunt binecuvântrile pmânte_ti, _i în mândria inimii lor pretinzând acea favoare principal ca dreptul lor natural de întâi-nscut, _i pe deasupra meritat prin faptele lor, ei s-au poticnit orbe_te _i au respins-o ca <I>favoare</I> prin Cristos. Dup cum prezisese David, masa lor -- atât de bogat încrcat cu fgduincele _i binecuvântrile ce li s-au oferit <I>prin</I> <I>Cristos</I> -- a devenit o  curs, un lac, un prilej de cdere _i o dreapt rspltire din pricina împietririi inimii lor (Rom. 11:9, 10; Ps. 69:22-28). Cristos, care a venit s-i rscumpere _i care i-ar fi înlcat la o pozicie de glorie mai presus de tot ce puteau ei s-_i doreasc sau s-_i închipuie, a fost pentru mândria lor o  Piatr de poticnire _i o Stânc de cdere . Rom. 9:32, 33; Isa. 8:14. </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B216))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY"> Totu_i orbirea lui Israel a fost numai o  orbire în parte _i nu o pierdere total a vederii; pentru c mrturia Legii, a profecilor _i a apostolilor a fost deschis pentru toci, fie evrei fie neamuri; _i în decursul Veacului Evanghelic orice evreu care voia s dea la o parte în mod hotrât negura prejudeccii _i a mândriei _i s accepte cu umilinc _i cu recuno_tinc favoarea lui Dumnezeu împreun cu fratele su dintre neamuri, putea s-o fac. Îns pucini au fost capabili s fac acest lucru; _i nu li se va acorda nici o <I>favoare</I> _i nu se va face nici un efort <I>special</I> pentru a-i convinge de adevr, ca naciune, sau pentru a le rsturna prejudeccile, pân când numrul deplin al neamurilor va fi intrat; sau, cu alte cuvinte, pân când Israelul spiritual va fi complet. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">De la respingerea lui Mesia -- de când li s-a lsat casa pustie -- Israelul n-a mai avut semne de favoare din partea lui Dumnezeu. În_i_i evreii trebuie s admit c lacrimile, gemetele _i rugciunile lor au rmas fr rspuns, _i, dup cum fusese prezis de profecii lor, ei au fost  un proverb _i o batjocur printre toate popoarele. De_i înainte Dumnezeu le-a ascultat rugciunile, le-a remarcat lacrimile, i-a adus înapoi în cara lor _i i-a favorizat tot timpul, de atunci nu le-a mai dat atencie _i nu le-a mai artat <I>nici o favoare</I>. De când au strigat:  Sângele Lui s fie asupra noastr _i asupra copiilor no_tri , pedeapsa lor a fost o pedeaps continu; au fost împr_tiaci _i persecutaci printre toate popoarele, a_a cum fusese prezis. Acestea sunt faptele a_a cum pot fi citite de toci în paginile istoriei. S ne întoarcem acum la profeci _i s vedem cât de amnuncit au fost prezise aceste fapte _i ce au de spus aceia_i profeci cu privire la viitorul lor. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Prin profetul Ieremia (capitolul 16), dup ce-i spune lui Israel cum L-a prsit, Domnul zice:  De aceea, v voi muta din cara aceasta într-o car pe care n-aci cunoscut-o, nici voi, nici princii vo_tri; _i acolo, veci sluji altor dumnezei (conductori), zi _i noapte, cci <I>nu v voi arta îndurare</I> (versetele 9-13). Aceste zile au venit când au <B>((B217))</B> respins pe Mesia. Oricine poate s-_i dea seama cât de literal s-a împlinit aceast amenincare _i chiar ei în_i_i trebuie s admit. Aceast profecie nu se poate referi la nici una din captivitcile lor anterioare printre popoarele învecinate -- Siria, Babilon etc. De o atare concluzie suntem ferici prin expresia,  într-o car pe care n-aci cunoscut-o,<I> nici voi, nici princii vo_tri</I> . Avraam a venit din Ur al caldeilor -- Babilonia -- iar Iacov din Siria (Deuter. 26:5). Nici o alt captivitate nu se potrive_te cu aceast expresie clar -- o car pe care n-aci cunoscut-o nici <I>voi,</I> nici princii vo_tri -- decât risipirea lui Israel printre toate popoarele de la încheierea celor 1845 de ani de favoare a lor. Astfel c aceasta, împreun cu faptul c nu li se va arta <I>nici o îndurare</I>, dovede_te în mod categoric c aceast profecie prive_te împr_tierea de astzi a lui Israel printre toate popoarele. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dar de_i El i-a lepdat din orice favoare pentru un timp, Dumnezeu nu-i va lsa lepdaci pentru totdeauna, ci spune -- (Ier. 16:14, 15):  Iat, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din cara Egiptului pe fiii lui Israel!» ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe fiii lui Israel din cara de la miaznoapte (Rusia, unde locuie_te aproape jumtate din neamul evreiesc) _i din toate crile unde-i izgonise!» Cci îi voi aduce înapoi în cara lor, pe care o ddusem princilor lor . </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Am putea da mai multe citate din profeci _i din apostoli cu privire la întoarcerea final a favorii lui Dumnezeu la Iacov sau la Israelul dup trup, dup alegerea dintre neamuri a numrului întreg pentru  trupul lui Hristos , dar cel care studiaz poate face acest lucru folosind o concordanc sau o Biblie cu trimiteri. Printre cele mai clare referiri în Noul Testament c aceast favoare îi va fi redat lui Israel, este aceea a lui Iacov, în Fapte 15:14-16, _i a lui Pavel, în Romani 11:26. Dar mai întâi ei trebuie s bea pân la capt drojdia pedepsei lor; _i astfel este <B>((B218))</B> exprimat în aceast remarcabil profecie (vers. 18):  De aceea, mai întâi (înainte de venirea favorii) le voi rsplti <I>dublu</I> nelegiuirea _i pcatul lor . Cuvântul ebraic tradus aici prin  dublu este <I>mi_ne</I> _i înseamn o a doua porcie, o repeticie. Înceleas astfel, declaracia profetului este c de la timpul lepdrii lor din orice favoare pân la timpul întoarcerii lor în favoare va fi o repetare, <I>o duplicare în timp</I> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dup cum se arat în diagrama alturat, perioada favorii lor, de la începutul existencei lor nacionale la moartea lui Iacov, pân la sfâr_itul acelei favori la moartea lui Cristos, în 33 d. Cr., a fost de o mie opt sute patruzeci _i cinci (1845) de ani; _i atunci a început  dublul lor (<I>mi_ne</I>) -- repetarea sau duplicarea aceleia_i lungimi de timp, o mie opt sute patruzeci _i cinci (1845) de ani <I>fr favoare.</I> O mie opt sute patruzeci _i cinci de ani de la 33 d. Cr. indic anul 1878, ca fiind sfâr_itul perioadei lor de dizgracie. 33 d. Cr. + 1845 = 1878 d. Cr. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Toate aceste puncte profetice din trecut sunt clar marcate _i ar trebui s a_teptm unele dovezi ale întoarcerii favorii lui Dumnezeu la Israelul Trupesc ( Iacov ) în 1878 d. Cr. sau în jurul acestei date. ^i gsim aceasta, în faptul c evreului îi sunt permise acum privilegii în Palestina, care i-au fost refuzate în secolele trecute. ^i chiar în acel an -- 1878 d. Cr., când  dublul lor era întreg _i când era timpul ca favoarea lui Dumnezeu s se întoarc la acest popor -- a avut loc  Congresul de la Berlin al Naciunilor , la care lordul Beaconsfield (un evreu), pe atunci prim-ministru al Angliei, a fost figura central _i a avut rolul principal. Atunci Anglia _i-a asumat protectoratul general asupra provinciilor asiatice ale Turciei, printre care se afla _i Palestina, iar guvernul turc a adus amendamente la legile ei privitoare la strini, ceea ce a ameliorat mult situacia evreilor care locuiau atunci în Palestina, precum _i a deschis parcial u_a ca _i alcii s se stabileasc acolo, cu privilegiul de a decine proprietci </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B219))</B> </P> <P ALIGN="CENTER"><B> AMÂNDOU CASELE LUI ISRAEL </P> <P ALIGN="CENTER">PARALELELE TIMPULUI</B> </P> <P ALIGN="CENTER"><B>FAVOARE CRE^TIN, A^TEPTÂND ÎMPRbIA</B> </P> <P ALIGN="CENTER"> </P> <P ALIGN="CENTER">CU DURATA  DUBLULUI IUDAIC -- 1845 + 3,5 ani </P> <P ALIGN="CENTER">PERIOADA EXISTENbEI NAbIONALE </P> <P ALIGN="CENTER">A COPIILOR LUI IACOV, SUPRANUMIT ISRAEL, </P> <P ALIGN="CENTER">DE LA MOARTEA PATRIARHULUI IACOV </P> <P ALIGN="CENTER"><B>FAVOARE IUDAIC, A^TEPTÂND ÎMPRbIA</B> </P> <P ALIGN="CENTER"> 1845 + 3,5 ani </P> <P ALIGN="CENTER"> 1813 î. Cr. </P> <P ALIGN="CENTER"> 29 d. Cr. </P> <P ALIGN="CENTER"> 33 d. Cr. </P> <P ALIGN="CENTER"> 36 d. Cr. </P> <P ALIGN="CENTER"> 70 d. Cr. </P> <P ALIGN="CENTER"> 33 d. Cr. </P> <P ALIGN="CENTER"> 1874 d. Cr. </P> <P ALIGN="CENTER"> 1878 d. Cr. </P> <P ALIGN="CENTER"> 1881 d. Cr. </P> <P ALIGN="CENTER"> 1915 d. Cr. </P> <P ALIGN="CENTER"> </P> <P ALIGN="CENTER">PERIOADA FAVORII CRE^TINE ^I A CHEMRII DE SUS PENTRU CREDINCIO^I, DE LA MOARTEA </P> <P ALIGN="CENTER">LUI MESIA PÂN LA RESPINGEREA ^I CDEREA </P> <P ALIGN="CENTER">BABILONULUI </P> <P ALIGN="CENTER">A 70-a </P> <P ALIGN="CENTER">sptmân </P> <P ALIGN="CENTER">ÎMPRATUL A INTRAT </P> <P ALIGN="CENTER">ÎMPRATUL A INTRAT </P> <P ALIGN="CENTER"><B>SECERI^ CRE^TIN*</B> </P> <P ALIGN="CENTER">3,5 + 3,5 + 33 = 40 ani </P> <P ALIGN="CENTER"><B>SECERI^ IUDAIC</B> </P> <P ALIGN="CENTER">3,5 + 3,5 + 33 = 40 ani </P> <P ALIGN="CENTER">CDEREA </P> <P ALIGN="CENTER"> LUI ISRAEL </P> <P ALIGN="CENTER">_______ </P> <P ALIGN="CENTER">ZILELE </P> <P ALIGN="CENTER"> RZBUNRII </P> <P ALIGN="CENTER">_______ </P> <P ALIGN="CENTER">LUCA 21:22 </P> <P ALIGN="CENTER">_______ </P> <P ALIGN="CENTER">UN TIMP DE </P> <P ALIGN="CENTER">STRÂMTORARE </P> <P ALIGN="CENTER">^I </P> <P ALIGN="CENTER">RSTURNAREA FINAL </P> <P ALIGN="CENTER">CDEREA </P> <P ALIGN="CENTER"> BABILONULUI </P> <P ALIGN="CENTER">_______ </P> <P ALIGN="CENTER">ZILELE </P> <P ALIGN="CENTER">RZBUNRII </P> <P ALIGN="CENTER">________ </P> <P ALIGN="CENTER">DANIEL 12:1 </P> <P ALIGN="CENTER">_______ </P> <P ALIGN="CENTER"> UN TIMP DE STRÂMTORARE CUM N-A MAI FOST DE CÂND SUNT POPOARELE VALIGN="TOP"> </P> <P>* Vezi prefaca autorului (1916). </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B220))</B> </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B221))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">imobiliare. Înainte de aceasta, evreul nu era decât  un câine , bun s fie plmuit, lovit cu piciorul _i tratat cu brutalitate de ctre stpânitorul su mahomedan, _i era lipsit de cele mai elementare privilegii la existenc, în cara sacr pentru el, prin amintirile trecutului _i prin fgduincele privitoare la viitor. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Odat cu deschiderea u_ii Palestinei în faca lor, s-a ridicat o crud persecucie împotriva lor în România, în Germania _i în special în Rusia, unde mai continu -- crescând. Prin reglementri succesive ei au fost despuiaci de drepturi _i privilegii de ctre aceste guverne, _i de asemenea huiduici de vecinii lor pân când au fost obligaci s plece în numr mare. Dar fr îndoial c _i aceast persecucie este o favoare, deoarece ea va servi, _i a servit deja, spre a-i face s priveasc spre Ierusalim _i spre legminte, _i a le aminti c sunt mo_tenitorii unor bogate fgduince pmânte_ti. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dar trebuie s ne amintim c anul 1878 d. Cr. a fost numai punctul de cotitur al întoarcerii favorii la Israelul Trupesc. Am învcat deja, din studiul nostru despre  Timpurile Neamurilor , c Ierusalimul _i poporul lui vor continua s fie clcaci în picioare -- stpânici _i oprimaci de neamuri --  <I>pân</I> se vor împlini timpurile neamurilor , _i, prin urmare, cu toate c era timpul s înceap favoarea _i a început în 1878 d. Cr., evreul nu va fi reprimit în <I>favoare</I> <I>deplin</I> pân dup 1915. Astfel ridicarea lor din nou în favoare va fi treptat, cum a fost _i cderea lor din ea. Este de asemenea remarcabil c aceste dou perioade, cea a cderii _i cea a ridicrii, au exact aceea_i lungime -- cderea a fost treptat, cu avânt crescând, timp de <I>treizeci _i _apte de ani,</I> d. Cr., când existenca lor nacional s-a sfâr_it, cara a fost pustiit _i Ierusalimul distrus complet. Istoria marcheaz astfel începutul _i sfâr_itul cderii lor, în vreme ce profeciile marcheaz ambele începuturi ale ridicrii lor -- 1878 _i 1915 -- artând o paralel exact de treizeci _i _apte de ani. <B>((B222))</B> Aceasta este înc o parte a <I>mi_ne-ului</I> ( dublului ) lor mencionat de profet. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Cu toate c punctele de cotitur ale veacurilor Iudeu _i Evanghelic sunt astfel clar marcate la anul 33 d. Cr. _i respectiv la 1878 d. Cr., prin respingerea lui Israel _i prin întoarcerea favorii la ei, totu_i lucrarea fiecruia din aceste veacuri se suprapune peste veacul care urmeaz. Astfel, punctul de cotitur al Veacului Iudeu fiind atins, peste veacul lor s-a <I>suprapus</I> apoi deschiderea Veacului Evanghelic, întocmai cum favoarea lor în revenire, care este unul din aspectele deschiderii Veacului Milenar, se suprapune peste încheierea sau seceri_ul Veacului Evanghelic. Timp de treizeci _i _apte de ani (de la anul 33 d. Cr., sfâr_itul favorii lor nacionale, _i pân la 70 d. Cr., rsturnarea lor complet) Israelul, cu excepcia rm_icei credincioase, a fost în proces de cdere, iar cei credincio_i dintre neamuri în proces de ridicare -- Veacul Iudeu se termina _i Veacul Evanghelic începea; _i Veacul Evanghelic se sfâr_e_te în decurs de treizeci _i _apte de ani (de la 1878 d. Cr. la 1915 d. Cr.), iar urgiile se pregtesc _i vin peste a_a-zisa cre_tintate, cu excepcia rm_icei credincioase, în timp ce se pregte_te lucrarea de restabilire pentru Israel _i pentru toci oamenii. Aceasta înseamn c datele 33 d. Cr. _i 1878 d. Cr. marcheaz momentul când a început lucrarea respectivelor veacuri noi, de_i lucrarea de seceri_ a veacului precedent _i de ardere a prcii respinse a fost îngduit s continue în ambele cazuri timp de treizeci _i _apte de ani în noul veac. Astfel, suprapunerea dispensaciilor, precum _i semnul sfâr_itului fiecruia, sunt clar definite. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Fiecrei din aceste perioade de suprapunere îi aparcine o dubl lucrare: drâmarea vechiului aranjament, sau dispensacie, _i stabilirea celui nou. ^i dup cum Veacul Iudeu _i poporul evreu au fost numai tipurile sau umbrele, trebuie s ne a_teptm ca rezultatele de acum s fie mult mai extinse decât cele de atunci; _i chiar a_a le gsim. Aceast dubl lucrare este artat în cuvintele profetului Isaia:  Cci în inima Mea era (1) ziua rzbunrii _i (2) venise anul celor rscumpraci ai Mei . Isa. 63:4. </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B223))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Aceasta nu este o corespondenc _iret nscocit, aranjat ca s se potriveasc cu faptele; pentru c multe din aceste paralele _i alte adevruri au fost vzute din profecie _i au fost propovduite a_a cum sunt prezentate aici cu câciva ani înainte de 1878 d. Cr. -- anul acela fiind anuncat ca timpul întoarcerii favorii la Israel înainte ca el s fi sosit _i înainte ca vreun eveniment s-l fi marcat astfel. Autorul acestui volum a publicat sub form de bro_ur aceste concluzii deduse din Scripturi, în primvara lui 1877 d. Cr. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Mrturia nu putea fi mai puternic de-atât _i totu_i s fie cinut ascuns pân la <I>timpul cuvenit</I> prezent, când cuno_tinca s fie crescut _i cei încelepci (în învctura cu adevrat cereasc) s înceleag. Anul exact al respingerii lui Israel -- da, chiar _i ziua -- noi le cunoa_tem; faptul c ei trebuiau s aib un <I>mi_ne</I> sau un dublu, profetul declar explicit; c aceast perioad paralel are o lungime de o mie opt sute patruzeci _i cinci de ani _i c s-a terminat în 1878 d. Cr., credem c am artat în mod clar; _i c aceasta a fost marcat prin favoare este un fapt indiscutabil. ^i s nu se uite c profesorul Delitzsch _i-a publicat traducerea ebraic a Noului Testament de la sfâr_itul  dublului lor încoace, traducere care este deja în mâinile a mii de evrei _i treze_te mult interes. Mai mult, s nu se uite c cea mai mare mi_care cre_tin printre evrei, din zilele apostolilor _i pân astzi, condus de Rabinowici _i de alcii, face acum progres în Rusia. ^i începutul ei a fost cam cu tot atâta timp dup 1878 d. Cr., când  <I>dublul</I> lui Israel s-a sfâr_it, cât a fost timpul trezirii printre neamuri dup respingerea lui Israel în 33 d. Cr. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Amintici-v acum cuvintele apostolului care arat clar c ei au fost lepdaci din favoarea divin _i din Legmintele pmânteti, care sunt Înc ale lor, <I>pân</I> <I>când</I> va fi intrat plintatea sau numrul deplin dintre neamuri -- pân la <I>sfâr_itul</I> <I>chemrii</I> <I>Evangheliei</I> -- _i veci vedea atunci c 1878 d. Cr. este o dat însemnat, de un adânc interes pentru Israelul Spiritual -- nu mai pucin important decât pentru Israelul Trupesc. </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B224))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Totu_i, dup cum nimeni în afar de Domnul nostru Isus n-a cunoscut importanca sfâr_itului Veacului Legii _i a începutului Veacului Evanghelic (chiar _i apostolii au cunoscut numai în parte _i au vzut neclar pân dup Cincizecime), tot a_a putem a_tepta acum ca numai corpul lui Cristos, uns cu acela_i spirit, s vad clar sfâr_itul Veacului Evanghelic _i marea lui însemntate. Srmanii evrei _i mulci cre_tini declaraci nici mcar nu _tiu înc despre marea schimbare dispensacional care a avut loc la prima venire -- terminarea Veacului Iudeu _i deschiderea Veacului Evanghelic. ^i la fel acum, pucini _tiu sau vor ajunge s _tie -- înainte ca semnele exterioare s le dovedeasc vederii lor naturale c noi suntem acum la sfâr_itul sau în  seceri_ul Veacului Evanghelic, _i c 1878 d. Cr. a marcat un punct atât de important. Nici n-a fost intencionat ca _i alcii în afar de numrul mic al credincio_ilor s vad _i s _tie, _i s nu fie în întuneric cu lumea --  <I>Vou</I> v-a fost dat s cunoa_teci , a spus Domnul nostru. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dar probabil unii ar putea spune: cu toate c Ieremia a fost cu adevrat un profet al Domnului, a crui mrturie cu privire la  <I>mi_ne</I> -ul sau la duplicarea experiencelor lui Israel trebuie s fie respectat, noi ar trebui s considerm dovada înc mai puternic dac înc un profet ar menciona acela_i lucru. Acestora le rspundem c mrturia unui singur profet vrednic de încredere este o temelie bun _i suficient pentru credinc, _i c multe dintre dovezile însemnate de la întâia venire au fost prezise numai de ctre un singur profet; totu_i Dumnezeu, care este bogat în îndurare _i plin de mil, a avut în vedere slbiciunea credincei noastre _i a rspuns mai dinainte la rugciunea inimii noastre, dând mai mult decât acea singur mrturie. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">S mergem acum la profecia lui Zaharia (9:9-12). În viziune profetic el merge alturi de Isus când El intr clare în Ierusalim -- în 33 d. Cr. -- cu cinci zile înainte de rstignirea Sa (Ioan 12:1-12), _i profetul strig ctre popor:  Salt de veselie, fiica Sionului! Strig de bucurie, fiica <B>((B225))</B> Ierusalimului! Iat, Împratul tu vine la tine; El este drept, aducând mântuire, smerit _i clare pe un mgar . Observaci vdita împlinire a acestor cuvinte -- Matei 21:4-9, 43; Ioan 12:12-15; Luca 19:40-42. Fiecare punct s-a împlinit, pân _i strigtele. Când poporul striga  Osana! fariseii I-au cerut lui Isus s-i mustre, dar El a refuzat _i a rspuns:  Dac ace_tia vor tcea, pietrele vor striga! Pentru ce? Pentru c fusese profecit c se va striga _i fiecare punct al profeciei trebuia s fie împlinit. Fie ca aceast grij pentru detaliu în împlinirea profetic s ne dea încredere _i în alte declaracii ale acestui profet _i ale altora. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dup ce le arat pe scurt consecincele rele care vor urma respingerii împratului lor (Zah. 9:10), profetul, vorbind pentru Iehova, li se adreseaz astfel (vers. 12):  Întoarceci-v la cetcuie (la Cristos), prizonieri ai ndejdii! O spun<I> _i astzi, </I>c îci voi întoarce de dou ori mai mult . Cuvântul folosit aici pentru expresia  de dou ori mai mult (sau dublu -- n. e.) este acela_i cuvânt folosit de Ieremia -- <I> mi_ne </I> -- o repetare sau înc o parte egal. Israelul fusese de mulci ani sub jugul roman, dar erau  prizonieri ai ndejdii , sperând în venirea unui împrat care s-i elibereze _i s-i înalce la fgduita stpânire a pmântului. Acum Împratul lor, turnul lor tare, venise, dar atât de blând _i de umil, încât în mândria inimii lor nu L-au putut recunoa_te ca un astfel de eliberator. ^i chiar mai mult, ei erau prizonierii Pcatului, iar acest Eliberator intenciona _i aceast eliberare mai mare. Domnul nostru fusese cu ei trei ani _i jumtate, împlinind în mijlocul lor Scripturile, iar acum venea cea din urm prob _i cea decisiv -- Îl vor primi pe El, pe Unsul Domnului, ca împratul lor? Pre_tiinca lui Dumnezeu, c ei Îl vor respinge pe Mesia, este artat prin cuvintele profetului:  O spun _i astzi, c îci voi întoarce de dou ori mai mult . </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Aceast profecie nu numai c nu las nici o îndoial c exist un dublu -- un duplicat al pedepsei adugat la <B>((B226))</B> experienca lui Israel din cauz c L-a respins pe Mesia -- dar ea marcheaz _i <I>ziua</I> <I>exact</I> când acesta a început, _i face îndoit de puternice, de exacte _i de clare concluziile trase din profecia lui Ieremia _i fixate prin cuvintele Domnului nostru:  Iat, vi se las casa pustie . </P> <P ALIGN="JUSTIFY">S ne amintim cuvintele Domnului nostru atunci _i în legtur cu aceasta --  Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci _i ucizi cu pietre pe cei trimi_i la tine! De câte ori am dorit s strâng pe copiii ti, cum î_i strânge gina puii sub aripi, _i n-aci vrut! Iat, <I>vi se las casa pustie</I>, cci v spun c de acum încolo nu M veci mai vedea pân când veci zice (din inim): Binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului! (Mat. 23:37-39). De asemenea citim c în ultima zi a încercrii lor,  când S-a apropiat de cetate (clare pe un mgar) _i a vzut-o, Isus a plâns pentru ea, zicând: «Dac ai fi cunoscut _i tu, mcar în aceast zi, lucrurile care sunt pentru pacea ta! Dar acum (de acum încolo)<I> ele sunt ascunse de ochii ti</I>» (Luca 19:41, 42). Mulcumim lui Dumnezeu, acum c  dublul lor este complet, noi putem vedea c orbirea lor începe s se îndeprteze. Iar aceasta aduce bucurie sfincilor _i pentru ei în_i_i, fiindc ei înceleg c glorificarea corpului lui Cristos se apropie. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Îns iubitorul nostru Tat, care evident a dorit s ne lini_teasc _i s ne stabileasc inimile în afara oricrei îndoieli, asupra micului punct care hotr_te _i dovede_te atât de mult, ne-a trimis vorb cu privire la  <I>dublul</I> lui Israel prin înc unul dintre servitorii Si cei mai onoraci -- prin profetul Isaia. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Acest profet î_i ia punctul de observacie chiar la sfâr_it, la timpul când  dublul (<I>mi_ne</I>-ul) a fost împlinit -- 1878 d. Cr.; _i adresându-ni-se nou, care trim acum, ne d mesajul lui Dumnezeu zicând:  «Mângâiaci, mângâiaci pe poporul Meu», zice Dumnezeul vostru. «Vorbici inimii Ierusalimului _i strigaci-i c <I>timpul lui de suferinc s-a sfâr_it</I>, c nelegiuirea </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((B227))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">lui este iertat; cci a primit din mâna Domnului de dou ori* cât toate pcatele lui» . Isa. 40:1, 2. </P> <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">*Cuvântul ebraic tradus aici prin  de dou ori este <I>kefel, </I>care înseamn dublu, ca _i când ai împturi ceva în dou. </P> <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">Cel care studiaz profecia trebuie s observe c profecii î_i modific punctele de observacie din care-_i rostesc cuvintele, uneori vorbind despre lucruri viitoare la viitor, iar alteori luând o pozicie viitoare _i vorbind din acel punct de observacie luat; Isaia, de exemplu, vorbind despre na_terea Domnului nostru, se plaseaz lâng iesle unde era culcat pruncul Isus, când zice:  Cci un Copil ni <I>s-a</I> nscut, un Fiu ni <I>s-a</I> dat _i domnia <I>va fi</I> pe umrul Lui etc. (Isa. 9:6). Cartea Psalmilor nu poate fi citit racional dac nu se recunoa_te acest principiu. Nu se poate da o mai bun ilustracie a acestui principiu al punctelor de observacie profetice diferite, decât cele trei profecii privitoare la  dublul lui Israel deja artate. Ieremia a prezis c <I>vor veni</I> zile când Dumnezeu îi va împr_tia printre toate popoarele, _i c dup ce vor fi primit  Dublul îi va strânge iar_i printr-o desf_urare de putere în favoarea lor, mai mare decât atunci când au ie_it din robia egiptean. Zaharia vorbe_te ca _i cum ar tri în timpul când Cristos S-a oferit Israelului ca împratul lor _i ne spune c  dublul lor _i-a început numrtoarea atunci, <I>chiar în aceea_i zi</I>. Isaia se situeaz alturi de noi în 1878 d. Cr. _i ne atrage atencia asupra faptului c Dumnezeu avea deja plnuit un <I>timp</I> <I>hotrât</I> sau stabilit pentru a favoriza Israelul _i c acest timp hotrât era dup un <I>dublu</I> sau dup un echivalent al favorii lor anterioare; _i ne spune c acum noi trebuie s dm lui Israel acest mesaj de mângâiere, c <I>dublul</I> lui este complet -- c timpul lui stabilit s-a împlinit. Ar fi într-adevr greu de hotrât care dintre aceste trei profecii este cea mai puternic _i cea mai important. Fiecare este important, _i fiecare ar fi puternic singur; dar combinate <B>((B228))</B> ele formeaz o frânghie împletit în trei, de o trie minunat pentru copilul smerit, studios _i încreztor al lui Dumnezeu. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Forca acestor cuvinte profetice cre_te dac ne amintim c ace_ti profeci nu numai c au trit _i au scris la intervale de sute de ani, ci _i c ei au scris lucruri cu totul contrare a_teptrii evreilor. Desigur, necredincio_i _i <I>zbavnici cu inima</I> în a crede tot ceea ce a vestit Dumnezeu prin profeci sunt cei care nu pot s vad în acest mrturie clar _i armonioas degetul _i procedeele lui Dumnezeu. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dac cineva ar obiecta c Congresul de la Berlin _i acciunile lui n-au fost un început suficient de marcant al întoarcerii favorii lui Dumnezeu la Israel, rspundem c el a fost un semn al întoarcerii favorii mult mai marcant decât a fost acciunea Domnului nostru când a intrat clare în Ierusalim un semn al dizgraciei. Nici unul din aceste semne, la vremea când s-au întâmplat, n-a fost recunoscut ca o împlinire a profeciei. ^i astzi cei care _tiu despre împlinirea dublului sunt cu miile mai mulci decât cei care înainte de Cincizecime _tiau c atunci <I>a început</I> dublul. Vedem astfel c pruncul despre care Simeon a zis c este rânduit spre <I>prbu_irea </I>_i spre <I>ridicarea</I> multora din Israel (Luca 2:34) s-a dovedit a fi <I>prbu_irea </I>sau piatra de poticnire pentru Israelul Trupesc ca naciune; _i am vzut cum, în calitate de Cap _i Cpetenie a Israelului spiritual, El va fi Eliberatorul, ca s ridice din nou casa trupeasc _i ca s restabileasc toate lucrurile dup ce  timpul hotrât al lor,  dublul lor, este complet; iar acum vedem dublul complet _i favoarea fac de Israel începând. Vzând aceste împliniri ale Cuvântului Tatlui nostru, inimile noastre pot cânta: </P> <P ALIGN="CENTER">  Temelia credincei voastre, sfincilor,<BR> Este pus în Cuvântul Domnului . </P> <P ALIGN="JUSTIFY">În timp ce observm astfel cderea lui Israel din favoare, pierderea care a urmat acestei cderi _i cauza tuturor acestora, s nu uitm c _i în acestea el a prefigurat pe Israelul Spiritual nominal _i c aceia_i profeci au prezis poticnirea _i cderea <I>ambelor</I> case ale lui Israel --  El va fi <B>((B229))</B> . . . o piatr de poticnire, o stânc de cdere pentru <I>amândou</I> casele lui Israel . Isa. 8:14. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Întocmai cum a fost o lepdare _i o cdere a Israelului Trupesc nominal, a_a cum am vzut, la fel trebuie s fie o lepdare _i o cdere, _i pentru motive similare, a Israelului spiritual nominal, Biserica evanghelic nominal. Lepdarea _i cderea unuia sunt tot atât de viu înfci_ate în Scripturi ca _i ale celuilalt. ^i, de asemenea, dup cum o rm_ic din Israelul Trupesc a fost scpat de orbire _i de cdere prin umilinc _i credinc, tot a_a o rm_ic asemntoare din Israelul Spiritual nominal va fi scpat de orbirea _i de cderea mulcimii nominale în  seceri_ul sau încheierea acestui veac. Astfel ultimii membri ai Bisericii adevrate, corpul lui Cristos, trebuie s fie separaci de biserica nominal -- pentru a fi unici cu Capul, glorificaci. Numai ace_tia (rm_ica aleas din Israelul Trupesc la cderea lui, _i numrul mic al credincio_ilor din Veacul Evanghelic, inclusiv rm_ica în viac la încheierea lui) constituie adevratul  Israel al lui Dumnezeu . Ace_tia sunt Ale_ii -- îndreptcici prin credinc în opera rscumprtoare a lui Cristos, chemaci la jertfire _i mo_tenire împreun cu Cristos, ale_i prin credinc în adevr _i sfincire prin Spiritul adevrului, _i credincio_i chiar pân la moarte. Odat cu terminarea alegerii acestei companii, în seceri_ul acestui veac, se poate a_tepta o mare agitacie printre grâu _i neghin; cci multe favoruri divine, acordate în mod special datorit <I>micului numr de credincio_i</I>, vor fi retrase de la mulcimea nominal când turma mic, pentru dezvoltarea creia ele fuseser acordate, va fi fost completat. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Ar trebui s ne a_teptm ca ordinea de aici s fie, ca în seceri_ul iudaic tipic, o lucrare de separare, în împlinirea cuvintelor profetului:  Adunaci-Mi pe <I>credincio_ii Mei</I> care au fcut legmânt cu Mine prin jertf! (Ps. 50:5). ^i dup cum anul 33 d. Cr. a marcat abandonarea ca sistem a casei evreie_ti<I> nominale</I>, spre dizgracie, spre dezmembrare _i <B>((B230))</B> rsturnare, la fel data care-i corespunde, 1878 d. Cr., a marcat începutul dizgraciei, dezmembrrii _i rsturnrii Israelului Spiritual <I>nominal</I>, despre care vom avea mai multe de spus în capitolele urmtoare. </P> <P ALIGN="CENTER">Demonstracie matematic </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Presupunând c dovada precedent este convingtoare _i satisfctoare, trecem acum s demonstrm cronologic: întâi, c Veacul Iudeu, de la moartea lui Iacov pân când li s-a lsat casa pustie, de când li se socote_te începutul <I>dublului</I> sau prcii a doua, a avut o lungime de o mie opt sute patruzeci _i cinci (1845) de ani; _i apoi, c <I>dublul </I>s-a sfâr_it în 1878 d. Cr. _i c atunci a fost timpul s înceap favoarea -- dovedind astfel încheierea favorurilor Veacului Evanghelic. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Al doilea punct nu cere de fapt nici o demonstracie; cci, fiind un fapt c Domnul nostru a murit în anul 33 d. Cr., este un lucru u_or s adugm 1845 de ani la 33 d. Cr. _i s gsim anul 1878 d. Cr., care a fost anul cuvenit s înceap favoarea pentru Israel, cu condicia s putem dovedi prima noastr afirmacie, c perioada în care Israel a a_teptat împlinirea fgduincelor lui Dumnezeu<I> sub favoarea Sa </I>a fost de 1845 de ani. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Lungimea acestei perioade este pe deplin prezentat în capitolul despre cronologie, exceptând un singur punct, adic perioada de la moartea lui Iacov pân la ie_irea din Egipt. Aceast perioad a fost mai degrab în mod special ascuns sau acoperit pân de curând; pân când s-a observat c lungimea Veacului Iudeu nu era cunoscut; _i fr aceast lungime dublul ei nu s-ar fi putut msura, chiar dac profeciile privind dublul ar fi fost remarcate _i încelese. Cronologia merge fr piedici pân la moartea lui Iacov, îns de la acea dat pân la ie_irea din Egipt nu exist nici un raport complet. Ici _i colo sunt date diferite <B>((B231))</B> fragmente, dar nici un fir continuu prin care s putem _ti cu siguranc. Pentru acest motiv, la acest punct în tabela cronologic am fost obligaci s cutm în Noul Testament. Acolo am primit ajutor de la apostolul inspirat, care ne-a dat veriga de legtur. Am aflat astfel c de la Legmânt, la moartea lui Terah, tatl lui Avraam, pân la exodul lui Israel din Egipt au fost patru sute treizeci (430) de ani. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Aflm în mod exact perioada ascuns, cuprins între moartea lui Iacov _i ie_irea lui Israel din Egipt, calculând mai întâi perioada de la moartea lui Terah pân la moartea lui Iacov, iar apoi sczând acel numr de ani din 430 de ani, perioada de la moartea lui Terah pân la ie_irea din Egipt. Astfel: </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Avraam avea 75 de ani când a fost încheiat legmântul cu el, la moartea lui Terah (Gen. 12:4), _i Isaac s-a nscut la 25 de ani dup aceea (Gen. 21:5). Prin urmare: </P> <FONT FACE="COURIER NEW"> <P ALIGN="JUSTIFY"> De la Legmânt pân la na_terea lui Isaac . . . . . . . . . . 25 ani </P> <P ALIGN="JUSTIFY"> De la na_terea lui Isaac la cea a lui Iacov (Gen. 25:26) . . .60 ani </P> <P ALIGN="JUSTIFY"> De la na_terea lui Iacov pân la moartea sa (Gen. 47:28) . . <U>147 ani</U> </P> <P ALIGN="JUSTIFY"> Totalul anilor de la Legmântul Avraamic<BR> pân la moartea lui Iacov . . . . . . . . . . . . . . . . . .<U>232 ani</U> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">