<HTML>

<HEAD>
<TITLE>A sosit timpul - Studiul IX</TITLE>
</HEAD>

<BODY>

<FONT FACE="ARIAL">

<P ALIGN="CENTER">
<B>((B267))</B>
</P>

<P ALIGN="CENTER">
<B><I>STUDIUL IX</I><BR>
OMUL PĂCATULUI -- ANTICRIST</B>
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">
Anticristul trebuie să fie dezvoltat, descoperit şi lovit
înainte de ziua Domnului -- Analizarea unei vederi opuse asupra
acestui subiect -- Descriere profetică --
Naşterea Anticristului -- Dezvoltarea sa
rapidă -- Imaginea istorică şi descrierea
biblică sunt de acord -- Împărăţia sa, o falsificare -- Capul
şi gura sa, remarcabile -- Marile sale cuvinte arogante de blasfemie
-- Învăţăturile sale blasfematoare -- Nimicirea
sfinţilor Celui Prea înalt -- Domnia sa
Milenară -- Anticristul lovit cu sabia Spiritului -- Lupta
finală şi sfârşitul lui
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">„Nimeni să nu vă amăgească în vreun fel, căci nu va
veni înainte de a fi venit lepădarea de credinţă şi de a se
fi descoperit omul păcatului, fiul pierzării.” 2 Tes. 2:3.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">AVÂND în vedere aceste cuvinte clare ale
apostolului Pavel, care arată că un personaj pe care el îl
numeşte „Omul Păcatului” trebuie să preceadă venirea
Zilei Domnului, care, după cum am dovedit, a început deja
să mijească, este important să privim în jur ca să vedem
dacă un asemenea personaj n-a apărut deja. Căci, dacă
un astfel de presonaj cum este cel descris cu atâta grijă
de către Pavel şi de către ceilalţi apostoli n-a venit
încă, atunci cuvintele de mai sus trebuie înţelese ca o
respingere de către Pavel a tuturor celorlalte mărturii privitoare
la prezenţa Domnului şi la stabilirea Împărăţiei Sale
<I>acum</I>. Iar această respingere trebuie să stea ca un argument
la care nu se poate da un răspuns până când acest Om
al Păcatului va fi recunoscut, corespunzând
descrierii profetice în toate amănuntele.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Este clar declarat nu numai că acest Om al
Păcatului trebuie mai întâi să se ridice, ci şi că el trebuie să se dezvolte
<B>((B268))</B>
şi să prospere înainte de a veni Ziua Domnului.
<I>Înainte</I> de ziua lui Cristos, prosperitatea şi influenţa acestei puteri
vor fi ajuns la culme şi vor fi în declin; şi prin
strălucirea <I>prezenţei</I> Domnului, la a doua venire a Sa, acest Om
al Păcatului va fi cu desăvârşire distrus. Noi trebuie să
observăm aceste împrejurări prezise, pentru a vedea dacă
această prevenire către Biserica din zilele lui Pavel este aplicabilă
şi în zilele noastre. Acum, după optsprezece secole, se
pretinde din nou că ziua lui Cristos a venit; şi se naşte
întrebarea importantă: Din ceea ce le-a spus Pavel
tesalonicenilor pentru a le corecta eroarea, stă acum ceva ca obiecţie
la această pretenţie?
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Din îndemnurile apostolului către Biserică, să
vegheze la întoarcerea Domnului, luând aminte la cuvântul
sigur al profeţiei, şi din grija Sa de a le arăta semnele
prezenţei lui Cristos, caracterul lucrării Sale în timpul acela
etc., este evident că El a dorit la fel de mult ca Biserica să
poată recunoaşte prezenţa Lui atunci când Domnul va veni,
cum a dorit şi ca ei să nu fie amăgiţi de eroarea că El venise
deja înainte de timpul prezenţei Sale. O cădere în
această eroare din urmă, la începutul acestui veac, i-a expus pe
cei care au îmbrăţişat-o înşelărilor <I>principiului</I> Anticrist,
care lucra chiar şi atunci; în timp ce nerecunoaşterea
Zilei Domnului şi a prezenţei Sale în ziua când îşi are timpul
îi expune pe cei care nu-L recunosc la înşelările continui
şi la doctrinele false ale lui Anticrist, şi îi orbeşte faţă
de marile adevăruri şi faţă de privilegiile speciale din
această zi. De aici vine îngrijorarea apostolului pentru Biserica
de la ambele extremităţi ale veacului şi prevenirea
lui: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun fel”. De aceea a
şi făcut descrierea exactă a Omului Păcatului, pentru ca
el să poată fi recunoscut la timpul său.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">În timp ce creştinii de la sfârşitul veacului sunt
înclinaţi să uite până şi făgăduinţa întoarcerii Domnului, iar când şi-o
<B>((B269))</B>
amintesc sunt înclinaţi să se gândească la ea numai
cu groază şi presimţiri de teamă, Biserica timpurie o aştepta
cu nerăbdare şi cu anticipare voioasă, ca fiind realizarea
tuturor speranţelor ei, răsplata întregii sale credincioşii şi
sfârşitul tuturor necazurilor ei. Prin urmare, credincioşii din
ziua aceea erau gata să asculte cu sârguinţă orice învăţătură
care pretindea că Ziua Domnului era ori foarte aproape,
ori prezentă; şi, prin urmare, erau în pericolul de a fi înşelaţi
în această privinţă dacă nu studiau cu atenţie
învăţăturile apostolilor asupra acestui subiect.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Biserica din Tesalonic, influenţată de învăţăturile
greşite ale unora, în sensul că Domnul ar fi venit din nou şi că
ei trăiau în zilele Lui, evident presupunea că această
idee era în armonie cu învăţăturile lui Pavel din prima
sa epistolă către ei, unde el a spus (1 Tes. 5:1-5) că
Ziua Domnului va veni pe furiş, în linişte şi pe neobservate,
ca un hoţ noaptea, şi că, deşi alţii vor fi în ea fără să
ştie, sfinţii vor fi în lumină în privinţa ei. Aflând
despre serioasa eroare în care căzuseră, de a presupune că
ziua prezenţei Domnului sosise deja, Pavel le-a scris o a
doua epistolă, a cărei idee centrală era aceea de a
corecta această eroare. El spune: „Cât priveşte venirea
Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă la El,
vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede
în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici
de vreun cuvânt, nici de vreo epistolă ca venind de la noi,
ca şi cum ziua Domnului ar fi <I>(enestemi)</I> venit
<I>întâi trebuie să vină</I> lepădarea de credinţă (apostazia),
şi trebuie să fie descoperit Omul Păcatului, Fiul Pierzării,
Împotrivitorul, care se înalţă mai presus de toate, numindu-se
«dumnezeu» (conducător puternic) sau care primeşte omagiu --
aşa încât să se aşeze în Templul lui Dumnezeu,
prezentându-se deschis că este un dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum
<B>((B270))</B>
vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la voi?
Şi acum ştiţi ce stă în cale, pentru ca El (Cristos) să poată
fi descoperit la timpul Său (cuvenit). Dar nesupunerea
(faţă de Cristos) lucrează deja, însă numai ca un lucru
secret, până când cel ce împiedică va fi îndepărtat din cale;
şi <I>atunci</I> va fi descoperit cel nesupus, pe care Domnul îl
va ucide cu spiritul gurii Sale şi-l va nimici prin
strălucirea <I>prezenţei (parousiei)</I> Sale”. Pavel a putut scrie astfel
în mod sigur despre dezvoltarea Omului Păcatului
înainte de Ziua Domnului, fiindcă a studiat profeţia lui Daniel,
la care şi Domnul nostru a făcut referire (Mat. 24:15),
şi probabil fiindcă lui Pavel însuşi în „viziunile
şi descoperirile” sale i se arătase marele dezastru pe
care acest personaj îl va produce în Biserică.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Ar trebui remarcat faptul că Pavel n-a folosit
argumente ca acelea pe care unii sunt dispuşi să le folosească
astăzi contra pretenţiei că ziua Domnului a început. El n-a zis,
o tesaloniceni necugetaţi, nu ştiţi că atunci când vine
Cristos ochii voştri Îl vor vedea şi urechile voastre vor
auzi înfricoşătorul sunet al trâmbiţei lui Dumnezeu? Şi că
veţi avea şi altă dovadă pentru aceasta, în răsturnarea
pietrelor de mormânt şi în învierea sfinţilor? Nu este oare evident
că dacă o asemenea critică ar fi fost potrivită, Pavel s-ar
fi grăbit să se folosească de un argument atât de simplu şi
atât de uşor de înţeles? Şi mai mult, faptul că el n-a folosit
acest argument nu este oare o dovadăcă un asemenea
argument nu este şi nu poate fi întemeiat pe adevăr?
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Prin faptul că, în efortul său energic de a le
corecta eroarea, Pavel le-a oferit doar această singură obiecţie
la pretenţia lor, el evident a susţinut ideile lor
generale despre Ziua Domnului ca fiind corecte -- că ea ar putea
fi începută în timp ce mulţi ar fi în necunoştinţă de ea, că
ar putea veni fără demonstraţie exterioară care s-o marcheze. Dar
singurul motiv al obiecţiei lui era că <I>mai întâi</I> trebuia
<B>((B271))</B>
să vină o lepădare de credinţă, şi, ca urmare a
acestei lepădări, să vină dezvoltarea Omului Păcatului --
care, orice ar fi el (fie că este un singur individ, fie un
mare sistem Anticrist pe care el astfel îl personifică) --
trebuia să se ridice, să prospere şi să-şi înceapă declinul --
<I>înainte</I> de ziua prezenţei Domnului. Astfel, deci, dacă
această singură obiecţie făcută de Pavel nu mai este în cale --
dacă putem vedea clar că există în realitate un personaj a
cărui istorie corespunde în fiecare amănunt descrierii
profetice a Omului Păcatului, de la începutul existenţei lui până
în prezent -- atunci obiecţia lui Pavel, care a fost
bine primită în timpul său, şi a fost singura lui obiecţie, nu
mai este o obiecţie valabilă împotriva pretenţiei actuale că
noi trăim în Ziua Domnului, în ziua prezenţei Domnului.
Şi mai mult, dacă Omul Păcatului poate fi repede văzut,
dacă ridicarea, dezvoltarea şi declinul lui sunt văzute
clar, atunci acest fapt devine o altă dovadă care
confirmă învăţăturile capitolelor precedente, care arată că
noi suntem acum în Ziua Domnului.
</P>
<P ALIGN="CENTER">Descrierea profetică a Omului Păcatului
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Cel care studiază profeţia va găsi că Omul
Păcatului este în mod clar marcat de-a lungul scrierilor sfinte,
nu numai făcând o descriere clară a caracterului său, ci
şi arătând timpurile şi locurile începutului, prosperităţii
şi declinului său.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Acest personaj este foarte convingător descris chiar şi
prin numele atribuite lui de către scriitorii inspiraţi. Pavel
îl numeşte: „Acel Nelegiuit”, „Omul Păcatului”,
„Taina Fărădelegii”, „Anticristul” şi „Fiul pierzării”; profetul
Daniel îl numeşte „urâciunea care pustieşte” (Dan. 11:31; 12:11);
şi Domnul nostru Se referă la acelaşi personaj prin „urâciunea pustiirii
despre care a vorbit profetul Daniel” (Mat. 24:15),
şi iarăşi, printr-o „fiară” (Apoc. 13:1-8). Acelaşi personaj a fost
<B>((B272))</B>
prefigurat de asemenea printr-un corn mic, sau o
putere, ieşit dintr-o fiară înspăimântătoare pe care Daniel a
văzut-o în viziunea sa profetică, corn care avea ochi şi o gură
care vorbea lucruri mari, şi care a prosperat şi a făcut
război sfinţilor şi i-a biruit (Dan. 7:8, 21). Ioan de asemenea
l-a văzut şi a prevenit Biserica împotriva acestui
personaj, zicând: „Aţi auzit că vine Antihrist”. El i-a sfătuit apoi
cum să scape de influenţa lui (1 Ioan 2:18-27). Cartea
Apocalipsei, la fel, este în mare măsură o profeţie simbolică
detaliată referitoare la acelaşi Anticrist -- deşi acum ne uităm doar
în treacăt la aceasta, lăsând examinarea ei mai
amănunţită pentru un volum următor.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Aceste diferite denumiri şi scurte descrieri indică
un personaj josnic, subtil, făţarnic, înşelător, tiranic şi
crud, care s-a dezvoltat în mijlocul Bisericii creştine; la
început strecurându-se înăuntru şi în sus foarte treptat, apoi
urcând rapid la putere şi influenţă până când a ajuns tocmai
în culmea puterii, bogăţiei şi gloriei pământeşti -- între
timp exercitându-şi influenţa împotriva adevărului şi
împotriva sfinţilor şi pentru propria lui mărire, pretinzând până
la urmă sfinţenie, autoritate şi putere specială de la Dumnezeu.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">În acest capitol ne propunem să arătăm că acest Om
al Păcatului este un sistem şi nu un singur individ, aşa
cum mulţi par să presupună; că, după cum Cristosul se
compune din adevăratul Domn şi adevărata Biserică, la fel şi
Anticristul este un sistem fals, care se compune dintr-un domn fals
şi dintr-o biserică apostată, căruia i s-a îngăduit pentru
un timp să denatureze adevărul, să practice înşelăciunea şi
să <I>falsifice </I>autoritatea şi domnia viitoare a adevăratului
Domn şi a Bisericii Sale, şi să îmbete naţiunile cu pretenţii
şi presupuneri false.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Sperăm să dovedim, spre mulţumirea fiecărui
cititor conştiincios, că această mare apostazie sau lepădare
de credinţă menţionată de Pavel a venit, şi că acest Om
al Păcatului s-a dezvoltat, s-a aşezat „în templul lui Dumnezeu”
<B>((B273))</B>
(templul adevărat, nu cel tipic), a împlinit toate
prezicerile apostolilor şi ale profeţilor referitoare la caracterul său,
la lucrarea sa etc., a fost descoperit, iar acum, de la 1799 d.
Cr., el este nimicit de spiritul gurii Domnului (adevărul) şi va fi <I>cu
desăvârşire</I> <I>nimicit</I> în timpul acestei zile a mâniei şi
a descoperirii Domnului în flacăra de foc a răsplătirii,
care deja începe.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Fără a avea vreo dorinţă să tratăm cu uşurinţă
părerile altora, socotim totuşi necesar să indicăm cititorului
câteva dintre absurdităţile legate de opinia generală despre
Anticrist, pentru ca astfel demnitatea şi caracterul raţional al
adevărului asupra acestui subiect să poată fi corect apreciate, în
contrast cu pretenţia îngustă că tot ce prezic Scripturile cu privire
la acest personaj va fi împlinit de vreun<I> </I>anume <I>om </I>literal.
Se pretinde că acest om va fermeca într-atât lumea întreagă,
încât în doar câţiva ani el îşi va câştiga omagiul şi
<I>închinarea</I> tuturor oamenilor, cărora li se va impune aşa de uşor,
încât să presupună că acest om este Dumnezeu şi să-L venereze ca pe
Atotputernicul Iehova, într-un templu evreiesc rezidit. Toate acestea
trebuie făcute cu viteza fulgerului -- în trei ani şi jumătate, spun
ei, interpretând greşit timpul simbolic întocmai cum
interprezează greşit şi pe „omul” simbolic.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Poveştile fantastice şi cele mai absurde închipuiri ale
copilăriei nu egalează vederile extreme ale unora din copiii iubiţi ai
lui Dumnezeu care se împiedică printr-o interpretare
<I>literală</I> a limbajului lui Pavel, şi prin aceasta se orbesc pe ei înşişi
şi orbesc şi pe alţii faţă de multe adevăruri preţioase, pe care,
din pricina erorii în acest subiect, nu sunt pregătiţi să le
vadă într-o lumină lipsită de prejudecăţi. Oricât de mult am simpatiza cu
ei, „credinţa lor oarbă” ne smulge un zâmbet atunci când
ei înşiră cu seriozitate diferitele simboluri ale Apocalipsei, pe
care nu le înţeleg, aplicându-le greşit în mod literal la<I> omul lor
extraordinar</I>. Ei pretind că în acest veac, cel mai sceptic pe
care l-a cunoscut lumea vreodată, în scurtul interval de trei
ani şi jumătate, el va avea toată lumea la picioarele sale,
<B>((B274))</B>
venerându-l ca Dumnezeu, pe când Cezarii,
Alexandru, Napoleon, Mohamed şi alţii au navigat pe mări însângerate
şi au petrecut de multe ori câte trei ani şi jumătate fără să
fi împlinit nici a mia parte din ceea ce se pretinde că va face acest
<I>om</I>.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Şi totuşi aceşti cuceritori au avut în ajutor toate
avantajele ignoranţei şi superstiţiei dense, în timp ce astăzi noi trăim
în condiţiile cele mai neprielnice pentru o asemenea dezvoltare
a amăgirii şi înşelătoriei: într-un timp când orice lucru
<I>ascuns</I> este expus ca niciodată înainte; într-un timp când
înşelătoria de felul celei pretinse este prea absurdă şi ridicolă ca să fie
luată în considerare. De fapt, tendinţa zilelor noastre este spre o
lipsă de respect faţă de oameni, nu contează cât de buni, de
talentaţi şi de capabili ar fi ei, sau ce funcţii de încredere şi de
autoritate ar ocupa. În aşa măsură este adevărat acest lucru, ca
niciodată înainte, încât este de o mie de ori mai posibil ca întreaga
lume să nege că există <I>vreun Dumnezeu,</I> decât să se închine
vreodată unei fiinţe umane asemenea lor ca fiind Dumnezeul
cel Atotputernic.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Un mare obstacol pentru mulţi, când consideră acest
subiect, este ideea îngustă nutrită în general despre
semnificaţia cuvântului <I>dumnezeu</I>. Ei nu observă că grecescul
<I>theos</I> (<I>dumnezeu</I>) nu se aplică fără excepţie la Iehova. Acest
cuvânt înseamnă <I>un puternic</I>, un conducător, şi mai cu seamă
un conducător religios sau preoţesc. În Noul Testament cuvântul
<I>theos</I> este rareori folosit, afară de cazul când se referă la
Iehova, pentru că apostolii în cuvântările lor au vorbit foarte rar
şi puţin despre sistemele false ale religiei, şi ca atare rar
au menţionat pe conducătorii sau dumnezeii lor sacri; totuşi
în textele următoare cuvântul <I>dumnezeu</I> (<I>theos</I>) este
folosit cu referire la alţii decât la fiinţa supremă, Iehova -- şi anume
în: Ioan 10:34, 35; Faptele 7:40, 43; 17:23; 1 Corinteni 8:5.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Recunoscând larga semnificaţie a cuvântului grecesc
<I>theos,</I> se va vedea imediat că declaraţia apostolului privitoare
la Anticrist -- că se va aşeza în templul lui Dumnezeu
dându-se drept <I>un dumnezeu</I> -- nu înseamnă neapărat că Anticrist
<B>((B275))</B>
va încerca să se înalţe deasupra lui Iehova, nici chiar că
va încerca să ia locul lui Iehova. Implică pur şi simplu că
acesta se va manifesta ca un conducător religios, pretinzând
şi exercitând autoritate peste toţi ceilalţi conducători
religioşi, chiar până la a se înălţa în Biserică, care este
adevăratul Templu al lui Dumnezeu, şi acolo pretinzând şi
exercitând autoritate de stăpân, ca şeful sau conducătorul ei
autorizat. În greceşte, cuvântul <I>theos</I> peste tot unde este folosit în
vreo propoziţie în care sensul ar fi neclar, este precedat de
articol atunci când se referă la Iehova, ca şi cum am spune
în englezeşte (ca şi în româneşte -- n. e.) Dumneze<I><U>ul</U></I>.
În textele de mai sus, care se referă la <I>alţi</I> dumnezei, şi în acest
text (2 Tes. 2:4), care se referă la Anticrist, nu există nici o
astfel de accentuare.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Dacă acest lucru este văzut clar, o mare piatră de
poticnire este înlăturată, iar mintea este pregătită să caute
lucrurile corecte ca împliniri ale acestei preziceri: nu un Anticrist
care pretinde că este Iehova şi care cere să fie adorat ca atare, ci
unul care pretinde a fi principalul, supremul învăţător religios
în Biserică, unul care încearcă astfel să uzurpe autoritatea
lui Cristos, Capul, Domnul şi Învăţătorul stabilit divin.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Destul de ciudat, de asemenea, este că acei care
împărtăşesc această vedere literală despre Omul Păcatului sunt în
general cei care cred în venirea premilenară a Domnului, care caută
şi aşteaptă ca Domnul să vină <I>„de acum în orice
moment”</I>. De ce nu pot toţi vedea ce vrea să spună apostolul când
declară hotărât că Ziua Domnului (Ziua prezenţei Sale) nu poate
veni şi nu trebuie aşteptată până după ce va fi fost descoperit
Omul Păcatului? Au trebuit mai bine de patruzeci de ani pentru a
se construi fostul templu evreiesc şi s-ar cere desigur cel
puţin zece până la douăzeci de ani pentru a se construi noul
templu în Ierusalim, de o splendoare mai mare decât a celui
precedent, în care ei aşteaptă ca un Om literal al Păcatului să
fie instalat şi adorat ca Dumnezeu. De ce atunci, cei care
cred astfel Îl aşteaptă pe Domnul să vină <I>de acum în
orice moment</I>?
</P>

<P ALIGN="CENTER">
<B>((B276))</B>
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">O asemenea vedere nu este în armonie cu raţiunea şi nici
cu profeţia apostolului. Logica cere ori să renunţe la
aşteptarea Domnului în orice moment, ori să renunţe la aşteptarea
unui viitor Om al Păcatului; pentru că Ziua prezenţei
Domnului nu poate veni înainte de a fi avut loc lepădarea de
credinţă (apostazia) şi înainte ca din acea apostazie să se fi
dezvoltat şi să se fi descoperit Omul Păcatului.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Dar când obţinem o opinie corectă despre
cuvintele apostolului, împreună cu idei corecte despre
<I>felul</I> venirii Domnului, atunci nu găsim astfel de nepotriviri şi
de contradicţii, ci o armonie şi o potrivire convingătoare. Şi
o asemenea opinie prezentăm noi acum. Cititorul trebuie
să-i verifice caracterul scriptural.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Diferitele titluri aplicate acestui sistem sunt evident
simbolice. Ele nu se referă ca nume la un singur individ, ci ca descrieri
ale caracterului se referă la o combinaţie religioasă şi civilă
coruptă, dezvoltată în biserica creştină nominală, care, prin opoziţia
ei subtilă faţă de Cristos, Capul, şi faţă de Biserica Sa
adevărată, corpul Său, îşi dobândeşte bine numele de <I>Anticrist</I>.
Un asemenea <I>sistem</I> putea îndeplini toate prezicerile făcute
cu privire la Anticrist, sau la Omul Păcatului, dar o persoană
nu putea. Pe lângă aceasta, este evident că acest sistem
Anticrist nu este unul dintre sistemele păgâne ale religiei,
ca mahomedanismul sau brahmanismul, pentru că
Biserica Creştină n-a fost niciodată sub stăpânirea unui
asemenea sistem şi nici unul dintre aceste sisteme nu-şi are originea
în Biserica Creştină. Ele sunt acum şi au fost
întotdeauna independente de Biserica Creştină.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Sistemul care corespunde pe deplin cu descrierea dată
prin inspiraţie trebuie să fie un sistem care se declară creştin
şi trebuie să conţină o largă majoritate dintre cei care pretind
că sunt creştini. Şi trebuie să fie un sistem care să-şi fi
avut începutul ca apostazie, sau lepădare de credinţa
creştină adevărată -- o apostazie care, de asemenea, a fost secretă şi
pe ascuns, până când împrejurările i-au favorizat preluarea puterii.
<B>((B277))</B>
Începutul ei pe ascuns a fost în zilele apostolilor -- prin
dorinţa unor învăţători de a fi cei mai mari.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Nu trebuie să căutăm mult pentru a găsi un personaj
care să corespundă perfect tuturor cerinţelor; unul despre
care vom vedea că, atât istoricii laici cât şi propriii lui
slujitori înşelaţi, dau o mărturie care se potriveşte exact cu
descrierile profetice ale lui Anticrist. Dar când afirmăm că
singurul sistem a cărui istorie corespunde acestor profeţii
este papalitatea, nimeni să nu înţeleagă greşit că noi vrem
să spunem că fiecare romano-catolic este un om al păcatului;
şi nici că preoţii sau chiar papii Bisericii Romei sunt sau au
fost Anticristul. Nici un <I>om</I> nu este „Anticrist<I>ul</I>”
sau „Omul Păcatului” descris în profeţie. Papii, episcopii şi alţii sunt
cel mult doar părţi sau membri ai sistemului Anticrist,
întocmai cum toţi Preoţii Împărăteşti sunt doar membri ai
adevăratului Cristos, sub Isus, capul lor, şi în acelaşi fel în care aceştia
în starea lor prezentă sunt împreună Ilie cel antitipic, cu
toate că nici unul din ei nu este Ilie sau Cristosul prezis.
Să remarcăm mai departe că Biserica Romei, doar ca
sistem eclesiastic, nu este „<I>Omul</I> Păcatului” şi nu este
niciodată prezentată în nici o ilustraţie ca un <I>om</I>. Dimpotrivă,
simbolul folosit pentru o biserică separată de domnul şi capul ei
este întotdeauna o <I>femeie</I>. Biserica adevărată este
simbolizată printr-o „fecioară curată”, în timp ce biserica apostată,
care s-a depărtat de la puritatea şi credincioşia ei iniţială faţă
de Domnul, este numită simbolic „prostituată”. După
cum adevărata Biserică „fecioară” continuă să fie aşa până
la sfârşitul veacului, când ea se va uni cu Domnul ei şi va
lua numele Lui -- Cristos -- tot aşa biserica apostată n-a
fost Anticristul sau Omul Păcatului până când s-a unit
cu domnul şi capul ei, papa, pretinsul locţiitor al lui Cristos,
şi a devenit un <I>imperiu</I> religios, incorect numit creştinătate
-- ceea ce înseamnă Împărăţia lui Cristos.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Numele acestei împărăţii false este Papalitate; şi ea
a fost zidită pe un adevăr aplicat greşit -- pe adevărul că
<B>((B278))</B>
Biserica este chemată să fie regi şi preoţi ai lui
Dumnezeu şi să domnească pe pământ. Dar timpul pentru a domni
nu sosise încă: Veacul Evanghelic n-a fost hotărât
pentru acel scop, ci pentru alegerea, dezvoltarea,
disciplinarea, umilirea şi jertfirea Bisericii, mergând pe urmele
Domnului ei, aşteptând şi îndurând cu răbdare până la
timpul stabilit pentru făgăduita înălţare şi domnie glorioasă
-- Veacul Milenar.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Domnul a prevăzut că creştinismul nominal se
va răspândi în lume şi că, devenind popular, acesta va
fi îmbrăţişat de către mulţi care vor aprecia forma, fără
să intre în spiritul instituirii lui. El a prevăzut că pe
măsură ce mulţi ca aceştia se vor identifica cu Biserica,
spiritul lumesc, spirit care este opus spiritului de lepădare de
sine şi de jertfire de sine, va intra în Biserică odată cu ei;
că egoismul şi dorinţa de a fi mare şi de a domni,
intrând astfel în Biserică, nu vor trebui să aştepte mult până
vor putea apuca un prilej favorabil; şi că astfel biserica
va căuta să domine lumea înainte de vreme -- sau,
mai degrabă, că elementul lumesc care va intra în Biserică
îşi va face simţită influenţa, şi <I>în numele</I> adevăratei
Biserici va pune mâna pe puterea civilă a pământului pe
care Dumnezeu o predase neamurilor şi care nu poate trece
pe deplin în mâinile Bisericii adevărate până la
încheierea Timpurilor Neamurilor, anul 1914 d. Cr.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Şi astfel s-a întâmplat în realitate: biserica nominală
a început să se depărteze de credinţă pe măsură ce
creştea în număr sub învăţătura şi exemplul oamenilor
ambiţioşi, ale căror idei au devenit tot mai favorabile pentru
influenţa şi puterea lumească pe care numărul mare şi bogăţia
le aduceau cu ele. Treptat spiritul Bisericii a devenit
lumesc şi erau râvnite lucrurile din lume. Sugestia ambiţiei
a fost: „Numai de-ar fi ca marele Imperiu Roman, cu
toată puterea şi influenţa lui, cu armatele şi bogăţiile lui, de-ar
<B>((B279))</B>
fi să sprijine Biserica, cât de onorabil şi nobil ar fi
atunci să fii creştin! Cât de repede ar înceta atunci
persecuţiile păgâne! Atunci ar fi în puterea noastră nu numai
să-i impresionăm profund, dar şi să-i obligăm să adere
la Biserică, la cruce şi la numele lui Cristos. Evident
că intenţia lui Dumnezeu nu este ca Biserica să fie
pentru totdeauna supusă lumii şi persecutată de ea;
cuvintele apostolului «nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?»,
precum şi făgăduinţele Domnului nostru că vom domni
împreună cu El şi multele profeţii care se referă la domnia
Bisericii arată clar că acesta este planul lui Dumnezeu.
Este adevărat, apostolul a scris că Domnul va veni mai întâi
şi va înălţa Biserica, şi a îndemnat ca noi să-L
<I>«aşteptăm» </I>pe Domnul; dar au trecut câteva secole acum şi nu vedem
nici un semn al venirii Domnului. Trebuie să înţelegem
că apostolii au fost întrucâtva în eroare. Nouă ni se pare
clar că putem şi că trebuie să folosim toate mijloacele
pentru a câştiga stăpânire peste guvernele civile şi să
cucerim lumea pentru Domnul. Trebuie, de asemenea, ca
Biserica să aibă un <I>cap</I> -- unul care să reprezinte pe
Domnul absent şi să reprezinte Biserica în faţa lumii -- unul
care va primi omagiul lumii, va exercita autoritatea lui
Cristos şi va conduce lumea cu toiag de fier, aşa cum a
prezis profetul David”. Astfel, treptat, printr-un proces de
gândire lent care a durat secole, adevărata speranţă a Bisericii
la înălţare ca să conducă şi să binecuvânteze lumea --
adică a doua venire a Domnului -- a fost pierdută din vedere
şi o nouă speranţă i-a luat locul: speranţa succesului
fără Domnul, sub supremaţia şi conducerea unui şir de papi.
Şi astfel, prin înţelegere secretă, intrigă şi schimb de
favoruri cu lumea, speranţa Bisericii a devenit o speranţă falsă,
o cursă înşelătoare prin care Satan a condus dintr-un
rău într-altul şi dintr-o eroare într-alta, atât în doctrină cât
şi în practică.
</P>

<P ALIGN="CENTER">
<B>((B280))</B>
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Punctul de la care apostazia s-a dezvoltat în
„Omul Păcatului” a fost atunci când ierarhia papală s-a înălţat
sub conducerea unui şir de papi, şi când a pretins şi a încercat
să conducă pământul în numele lui Cristos şi pretinzând
că este Împărăţia Lui Milenară. Aceasta a fost o pretenţie
falsă, frauduloasă, indiferent cât de serios credeau în ea
unii dintre susţinătorii ei. A fost o împărăţie
frauduloasă, contrafăcută, indiferent cât de sinceri au fost unii
dintre organizatorii şi susţinătorii ei. A fost împărăţia lui
Anticrist, indiferent cât de mult au pretins şi au crezut ei că
era adevărata glorie şi împărăţie şi putere a lui Cristos
pe pământ. Este o greşeală a presupune că a fi
conştiincios înseamnă întotdeauna a fi drept. Nu încape îndoială că
orice sistem de eroare are tot atâţia susţinători conştiincios
înşelaţi pe cât are şi ipocriţi, sau mai mulţi. Conştiinciozitatea
este onestitate morală şi nu depinde de cunoştinţă.
Păgânii, dezinformaţi, se închină conştiincios la idoli şi le aduc
jertfe; Saul, dezinformat, persecuta conştiincios pe sfinţi; la
fel, mulţi papişti, dezinformaţi, conştiincios au forţat
profeţiile, au persecutat pe adevăraţii sfinţi şi au organizat
marele sistem al lui Anticrist. Timp de sute de ani papalitatea
nu numai că a înşelat pe împăraţii pământului cu privire
la puterea şi la pretinsa ei autoritate divină şi a domnit
peste ei, dar şi s-a aşezat în Biserică, Templul lui Dumnezeu,
unde numai Cristos trebuie recunoscut ca şi Cap şi
Învăţător, pretinzând că este singurul învăţător şi legiuitor; şi aici
ea a înşelat pe toţi, cu excepţia unui mic număr, prin
succesul său fenomenal şi prin pretenţiile sale lăudăroase.
„Tot pământul se mira” (Cornilescu -- n. e.) -- erau
surprinşi, înşelaţi, tulburaţi -- „toţi locuitorii pământului al
căror nume n-a fost scris în cartea vieţii Mielului”, şi mulţi
dintre cei ale căror nume sunt scrise ca sfinţi ai lui Dumnezeu
au fost serios dezorientaţi. Iar această înşelare este cu atât
mai puternică, din pricină că aceste scopuri ambiţioase
s-au format foarte treptat şi s-au realizat încă şi mai treptat. Ea s-a
<B>((B281))</B>
întins peste secole, şi, ca ambiţie, lucra deja în secret în
zilele lui Pavel. A fost un proces de adăugare puţin câte puţin
a unei erori la altă eroare -- la declaraţiile ambiţioase ale
unui om adăugându-se ale altuia, apoi ale altuia şi ale altuia
tot mai departe în curgerea timpului. Astfel, în mod
subtil, Satan a semănat şi a udat seminţele erorii şi a
dezvoltat sistemul cel mai mare şi cel mai influent pe care l-a
cunoscut lumea vreodată -- Anticrist.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Numele „Anticrist” are o dublă semnificaţie.
Prima semnificaţie este <I>împotriva</I> (adică în opoziţie) lui Cristos;
a doua semnificaţie este <I>în locul</I>
s-ar aplica la orice duşman care se împotriveşte lui Cristos.
În acest sens Saul (care mai târziu a fost numit Pavel) şi
fiecare evreu, fiecare mahomedan, toţi împăraţii păgâni şi
tot poporul roman au fost anticrişti -- potrivnici ai lui
Cristos (Fapt. 9:4). Dar nu în acest sens al cuvântului
folosesc Scripturile numele de <I>Anticrist.</I> Ele trec peste toţi
aceşti duşmani şi aplică termenul <I>Anticrist</I> în sensul dat mai
sus, acum în sensul lui secundar, şi anume --
<I>împotriva,</I> în sensul de denaturare, contrafacere,
<I>luare a locului</I> adevăratului Cristos. Astfel Ioan observă: „Şi după cum
aţi auzit că vine Antihrist<I>, </I>să ştiţi că acum s-au ridicat
mulţi antihrişti” (1 Ioan 2:18, 19). (Textul grecesc face deosebire
între Anticrist<I><U>ul</U></I> special şi numeroşii anticrişti mai mici.)
Iar observaţiile următoare ale lui Ioan arată că el nu se
referă la toţi împotrivitorii lui Cristos şi ai Bisericii, ci la o
anumită clasă care, deşi mărturisesc că sunt Corpul lui
Cristos, Biserica, au părăsit principiile fundamentale ale
adevărului şi, prin urmare, nu numai că au denaturat adevărul, ci
au luat, în ochii lumii, locul şi numele adevăratei Biserici --
ca atare fiind în realitate o contrafacere a sfinţilor
adevăraţi. Ioan spune despre aceştia: „Ei au ieşit din mijlocul
nostru, dar nu erau dintre ai noştri”; ei nu ne reprezintă, chiar
dacă se pot înşela pe ei înşişi şi pot înşela lumea în acest subiect.
</P>

<P ALIGN="CENTER">
<B>((B282))</B>
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">În aceeaşi epistolă Ioan declară că aceia pe care el
îi menţionează ca fiind mulţi anticrişti au spiritul
Anticrist<I>ului</I>.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Aici este deci ceea ce trebuie să aşteptăm şi ceea ce şi
găsim în papalitate: nu o împotrivire la <I>numele</I> lui Cristos, ci un
duşman sau împotrivitor al lui Cristos prin aceea că Îi
poartă numele pe nedrept, Îi falsifică Împărăţia şi autoritatea şi
Îi denaturează caracterul, planurile şi doctrinele
înaintea lumii -- un vrăjmaş şi un împotrivitor foarte
primejdios într-adevăr -- cu mult mai rău decât un duşman făţiş.
Şi acest lucru este adevărat, să nu se uite, chiar dacă unii
dintre cei legaţi de acest sistem sunt în mod conştiincios rătăciţi
-- „ducând în rătăcire pe alţii şi fiind duşi şi ei în rătăcire”.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Cu aceste sugestii privind identitatea şi
caracteristicile Omului Păcatului, şi când, unde şi în ce împrejurări
să-l căutăm, vom trece la examinarea unora dintre
mărturiile istorice care dovedesc, şi noi credem că fără nici o
îndoială rezonabilă, că fiecare prezicere cu privire la
Anticrist s-a împlinit în sistemul papal, într-un fel şi
într-o măsură în care, ţinând seama de lumina acestei zile,
toţi trebuie să admită că nu s-ar mai putea repeta
niciodată. Spaţiul ne obligă aici să ne limităm doar la o schiţare
a masei mari a mărturiei istorice. Ne-am limitat la
istoricii de acurateţe recunoscută, în multe cazuri mergând la
scriitorii romano-catolici pentru mărturia lor sau în ceea ce au admis.
</P>
<P ALIGN="CENTER">Împrejurările care au dat naştere omului păcatului
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">O mare lepĂdare de credinŢĂ. Mai întâi
întrebăm: consemnează istoria o îndeplinire a profeţiei lui Pavel
cu privire la o mare depărtare de la simplitatea şi
puritatea originară a doctrinelor şi a vieţii Bisericii Creştine, şi
cu privire la lucrarea secretă a unei influenţe nedrepte
şi ambiţioase în Biserică, înainte de dezvoltarea
papalităţii, Omul Păcatului -- adică înainte de recunoaşterea
unui papă în calitate de cap al Bisericii?
</P>

<P ALIGN="CENTER">
<B>((B283))</B>
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY">Da, foarte clar: Ierarhia papală n-a venit în
existenţă decât la câteva secole după ce Domnul şi apostolii au
întemeiat Biserica. Iar despre intervalul acesta citim:*
</P>

<HR>
<P ALIGN="JUSTIFY">*Fisher's Universal History (Istoria Universală
de Fisher), pag. 193.
</P>
<HR>

<P ALIGN="JUSTIFY">„Deoarece biserica creştea în număr şi în bogăţie, au
fost construite edificii costisitoare pentru închinare;
slujbele religioase au devenit mai elaborate; au fost incluse
sculpturi şi picturi ca să pună la dispoziţie ajutoare pentru
închinare. Moaştele sfinţilor şi martirilor au fost preţuite ca
posesiuni sacre; ceremoniile religioase s-au înmulţit, iar biserica
sub împăraţii creştini (în secolul al IV-lea), cu armata ei de
preoţi şi cu ceremoniile ei impunătoare, a preluat mult
din maiestatea şi splendoarea vizibilă a sistemului păgân
pe care-l înlocuise.”
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Un alt istoric spune:** „În acelaşi timp cu
stabilirea (creştinismului ca religie a imperiului, în secolul al IV-lea)
a progresat o <I>mare</I> şi <I>generală corupere care începuse cu
două secole înainte</I>. Superstiţia şi ignoranţa au investit pe clerici
cu o putere pe care ei o exercitau pentru propria lor mărire”.
</P>

<HR>
<P ALIGN="JUSTIFY">** White's Universal History (Istoria Universală
de White), pag. 156.
</P>
<HR>

<P ALIGN="JUSTIFY">Rapin observă că „În secolul al cincilea creştinismul a
fost devalorizat printr-un mare număr de invenţii
omeneşti; simplitatea conducerii şi disciplinei sale a fost redusă la
un sistem de putere clericală, iar închinarea lui a
fost contaminată cu ceremonii împrumutate de la păgâni”.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Mosheim, în „History of Christianity”
(„Istoria Creştinismului”) urmăreşte depărtarea Bisercii de la
simplitatea şi puritatea sa originară, pas cu pas, până la degradarea
ei adâncă ce a culminat în dezvoltarea „Omului Păcatului”.
Nu reiese dacă el a recunoscut sau nu pe Anticrist, dar el a
descris în chip magistral lucrările „Tainei Fărădelegii” în
Biserică, până la începutul secolului al IV-lea -- când lucrarea i-a
fost întreruptă subit prin moarte. Spaţiul nu ne permite aici să dăm
<B>((B284))</B>
citate din lucrarea sa excelentă şi voluminoasă,
dar recomandăm lucrarea întreagă ca fiind foarte instructivă
în privinţa tratării acestui subiect.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Cităm din „Old Roman World” („Lumea romană
veche”) a lui Lord, o descriere scurtă şi incisivă a istoriei Bisericii
din primele patru secole, care arată clar şi concis declinul
ei treptat şi rapida ei degenerare după ce piedica la care
se referă apostolul a fost înlăturată. El spune:
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY"><I>„În secolul întâi </I>nu mulţi înţelepţi şi nobili au
fost chemaţi; n-au ajuns la noi nume mari; nici filosofi, nici oameni de
stat, nici nobili, nici generali, nici guvernatori, nici judecători,
nici magistraţi. În secolul întâi creştinii nu erau suficient
de importanţi încât să fie în general persecutaţi de guvern.
Ei n-au reţinut nici măcar atenţia publică. Nimeni n-a
scris împotriva lor, nici chiar filosofii greci. Nu citim despre
proteste sau justificări din partea creştinilor. N-aveau în rândurile
lor oameni mari, fie prin învăţătură, sau talent, sau bogăţie,
sau poziţie socială. Nimic din istorie nu este mai sterp decât
analele Bisericii din primul secol, în ceea ce priveşte numele
mari. Totuşi în acest secol convertiţii s-au înmulţit în fiecare
cetate, iar tradiţiile arată martirajul celor care erau mai
proeminenţi, cuprinzând aproape pe toţi apostolii.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY"><I>În secolul al doilea</I> nu găsim nume mai mari
decât ale lui Polycarp, Ignatius, Iustin Martirul, Clement, Melito
şi Apollonius, episcopi liniştiţi sau martiri îndrăzneţi, care
vorbeau turmelor în odăi de sus şi care nu deţineau nici un rang
lumesc, renumiţi numai prin sfinţenia sau simplitatea caracterului,
şi menţionaţi numai pentru suferinţele şi credinţa lor.
Citim despre martiri, dintre care unii au scris tratate valoroase
şi apologii, dar printre ei nu găsim oameni de rang. Din
punctul de vedere al modei sau al puterii era o ruşine să fii
creştin. Literatura creştină timpurie este în principal apologetică;
iar caracterul doctrinar este simplu şi practic. Existau
controverse <I>în</I> Biserică, o viaţă religioasă intensă, activităţi mari,
virtuţi mari, dar nu conflicte exterioare, nu istorie laică. Ei nu
asaltaseră încă guvernul sau marile instituţii sociale ale imperiului. Era
<B>((B285))</B>
un corp mic de oameni curaţi şi nevinovaţi, care nu aspirau
la <I>controlul societăţii</I>. Dar atrăseseră atenţia guvernului şi
erau de o importanţă suficientă pentru a fi persecutaţi. Erau
priviţi ca nişte fanatici care căutau să distrugă respectul faţă
de instituţiile existente.
</P>
<P ALIGN="CENTER">(Organizată pentru putere)
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">În acest secol forma de organizare a Bisericii
<I>s-a făcut în linişte</I>. Exista o asociere organizată între membrii ei;
episcopii deveniseră influenţi, nu în societate, ci printre creştini; au
fost stabilite dioceze şi parohii; era deosebire între episcopii de
la oraşe şi cei din provincie; delegaţii bisericilor se adunau
să dezbată puncte de credinţă sau să suprime ereziile care
se năşteau; s-a dezvoltat sistemul diocezelor şi a
început centralizarea clericală; diaconii au început să fie socotiţi
printre înaltul cler; s-au făurit armele de excomunicare; s-au
întreprins eforturi misionare; s-au creat sărbătorile bisericii;
gnosticismul a fost îmbrăţişat de multe minţi avansate; şcoli de
catehism predau credinţa în mod sistematic; formulele de botez
şi sacramentele au ajuns de o mare importanţă, iar
monahismul a devenit popular. Biserica <I>punea
viitoare</I>.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY"><I>Secolul al treilea </I>a văzut Biserica mai puternică în
calitatea ei de instituţie. În marile oraşe ale imperiului se
adunau sinoade regulate; sistemul arhiepiscopal era copt;
canoanele Bisericii erau clar stabilite; şcoli înalte de teologie
atrăgeau minţile cercetătoare; doctrinele erau <I>sistematizate</I> (adică
definite, limitate şi formulate în crezuri şi confesiuni de
credinţă). Creştinismul se răspândise în aşa măsură încât era nevoie
ori să fie persecutat, ori legalizat; mari episcopi cârmuiau
biserica în creştere; mari doctori (în teologie) făceau speculaţii
asupra problemelor (de filosofie şi de ştiinţă pe nedrept
numită astfel) care frământaseră şcolile greceşti; edificiile
bisericilor au fost mărite şi s-au instituit ospeţe în onoarea
martirilor. Biserica înainta rapid spre o poziţie ce se impunea
forţat atenţiei omenirii.
</P>

<P ALIGN="CENTER">
<B>((B286))</B>
</P>

<P ALIGN="JUSTIFY"><I>Abia în secolul al patrulea</I> -- când persecuţia
imperială a încetat, când Constantin (împăratul roman) s-a convertit;
<I>când Biserica s-a aliat cu statul</I>; când credinţa timpurie a fost
ea însăşi coruptă; când superstiţia şi filosofia deşartă au
pătruns în rândurile credincioşilor; când episcopii au devenit
curteni; când bisericile au devenit bogate şi splendide; când
sinoadele au fost aduse sub influenţa politică; când monahii (călugării)
au stabilit un principiu de virtute fals; când politica şi
dogmatica au mers mână în mână, iar împăraţii au impus
decretele conciliilor (bisericeşti) -- numai atunci <I>oamenii de rang</I>
au intrat în Biserică. Când creştinismul a devenit religia curţii
şi a claselor distinse, el a fost folosit să sprijine tocmai
relele contra cărora protestase la început. Biserica a fost nu
numai impregnată de erorile filosofiei păgâne, ci ea a adoptat
multe din ceremoniile cultului răsăritean, care erau atât
minuţioase cât şi somptuoase. Bisericile deveniră, în veacul al IV-lea,
tot atât de impunătoare ca şi vechile temple ale
idolatriei. Sărbătorile au ajuns să fie dese şi impunătoare. Poporul
ţinea la ele fiindcă îi ofereau distracţie şi încetarea muncii.
Venerarea martirilor a condus la introducerea icoanelor -- o viitoare
sursă de idolatrie populară. Creştinismul a fost împodobit cu
blazonul ceremoniilor pompoase. Veneraţia pentru sfinţi era aproape
de zeificarea lor, şi superstiţia a înălţat pe mama
Domnului nostru la gradul de obiect al venerării absolute. Mesele
de comuniune au devenit altare impunătoare, tipice
pentru sacrificiile evreieşti, iar moaştele martirilor au fost păstrate
ca talismane sacre. Viaţa monahală s-a copt şi ea într-un
mare sistem de penitenţă şi rituri ispăşitoare. Armate de
călugări s-au retras în locuri sumbre şi izolate şi s-au
abandonat psalmodierilor, posturilor şi autoispăşirii. Ei formau un grup
de oameni deprimant şi fanatic, neglijând scopurile practice ale vieţii.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Clerul, ambiţios şi lumesc, căuta rang şi distincţie. Ei
se înghesuiau chiar la curţile prinţilor şi aspirau la
onoruri pământeşti. Nu mai erau susţinuţi din contribuţiile
benevole ale credincioşilor, ci din venituri acordate de stăpânire, sau
din proprietatea moştenită de la vechile temple (păgâne). Mari
<B>((B287))</B>
moşteniri erau lăsate Bisericii de către cei bogaţi, iar
acestea erau controlate de cler. Aceste moşteniri au devenit sursă
de bogăţie inepuizabilă. Pe măsură ce bogăţia creştea şi
era încredinţată preoţilor, aceştia deveneau indiferenţi faţă
de nevoile poporului -- nemaifiind întreţinuţi de el. Au
devenit leneşi, aroganţi şi independenţi. Poporul a fost exclus de
la conducerea Bisericii. Episcopul a devenit un mare
personaj care îşi controla şi numea clerul. <I>Biserica s-a aliat cu
statul,</I> iar dogmele religioase au fost impuse cu spada magistratului.
</P>
<P ALIGN="CENTER">A fost stabilită o ierarhie
impozantă, cu diferite grade, care au culminat cu episcopul Romei
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Împăratul decidea punctele de credinţă, iar clerul
era scutit de sarcinile statului. Când clerul a exercitat o
putere atât de mare şi a ajuns atât de bogat, a avut loc o
mare concurenţă pentru posturile preoţeşti; iar oamenii au
fost ridicaţi la demnităţi arhiepiscopale (episcopale) nu
pentru evlavia sau talentele lor, ci datorită trecerii pe care o
aveau la cei mari. <I>Misiunea Bisericii a fost pierdută din
vedere printr-o alianţă degradantă cu statul</I>. Creştinismul era
un spectacol public, un ritualism, un braţ al statului, o
filosofie goală, o superstiţie, o formulă.”
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Astfel marea lepădare de credinţă, prezisă de
apostolul Pavel, este un fapt al istoriei stabilit. Toţi istoricii
mărturisesc în privinţa acestui lucru, chiar şi cei care aprobă
preluarea puterii şi elogiază pe principalii actori din acest
aranjament. Regretăm că spaţiul ne limitează citatele la câteva din
expresiile cele mai clare. Lepădarea, întinzându-se pe o perioadă
de secole, a fost atât de treptată încât a fost mult mai
puţin perceptibilă pentru cei ce trăiau atunci în mijlocul ei
decât pentru noi care o vedem astăzi în ansamblul ei; şi a fost cu
atât mai înşelătoare cu cât fiecare pas de organizare şi
fiecare înaintare spre influenţă şi autoritate în Biserică şi asupra
lumii erau făcute <I>în numele lui Cristos,</I> şi în mod declarat
pentru a-L slăvi şi a-I îndeplini planurile consemnate în Scripturi.
Aşa s-a dezvoltat marele Anticrist -- cel mai periculos, cel mai
<B>((B288))</B>
subtil şi cel mai stăruitor împotrivitor al
adevăratului creştinism, şi cel mai hain persecutor al adevăraţilor sfinţi.
</P>
<P ALIGN="CENTER">Piedica Înlăturată
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Apostolul Pavel a prezis că acest principiu nelegiuit va
lucra un timp în ascuns, deoarece un anumit lucru care i se
împotrivea îi stătea în cale, până când, piedica fiind înlăturată, putea
să aibă cale liberă şi să progreseze rapid spre
dezvoltarea Anticristului. El zice: „Trebuie numai ca cel ce o opreşte
acum să fie dat la o parte” (2 Tes. 2:7). Ce are de arătat istoria
în împlinirea acestei preziceri? Ea arată că ceea ce a
oprit dezvoltarea grabnică a Anticristului a fost faptul că locul la
care aspira el era deja ocupat de altul. Imperiul roman nu
numai cucerise lumea şi-i dăduse politica şi legile, ci, recunoscând
că superstiţiile religioase erau cele mai puternice lanţuri prin
care să fie ţinut şi controlat un popor, el adoptase un plan care
îşi avea originea în Babilon în timpul măreţiei lui ca şi
conducător al lumii. Acel plan era ca împăratul să fie
considerat îndrumătorul şi conducătorul atât în afacerile religioase cât
şi în cele civile. În sprijinul acesteia, s-a pretins că împăratul
era un semizeu, cumva descendent din zeităţile lor păgâne.
În această calitate el era venerat şi statuile sale erau adorate,
şi ca atare a fost numit <I>Pontifex Maximus</I> --
<I>adică,</I> Preotul cel mai de seamă sau Cel Mai Mare Conducător Religios. Şi
acesta este chiar titlul pretins şi dat pontifilor sau papilor
ierarhiei romane de când acest Anticrist a obţinut „puterea, scaunul
de domnie şi marea autoritate” a fostului conducător al
Romei. Apoc. 13:2.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Dar vechea Romă păgână şi Babilonul au avut doar
un simplu schelet de putere sacerdotală în comparaţie
cu maşinăria complexă şi elaborată şi cu născocirile de
doctrină şi practică ale Romei papale, succesorul triumfător al
planului lor, care acum, după secole de viclenie şi abilitate, îşi
are puterea atât de înrădăcinată încât chiar şi astăzi,
când puterea lui este pe dinafară sfărâmată şi este lipsit de
<B>((B289))</B>
stăpânirea civilă, conduce lumea şi stăpâneşte
împărăţiile în secret, în ascuns, mult mai amănunţit decât au
condus vreodată împăraţii romani pe regii subordonaţi lor.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Spre cinstea lor fie spus că nici unul dintre
împăraţii romani n-a exercitat, ca Pontifex Maximus sau
Conducător Religios Principal, tirania exercitată de unii dintre
succesorii lor pe tronul papal. Asupra acestui punct Gibbon
spune:* „Trebuie admis că numărul protestanţilor executaţi
într-o singură provincie şi sub o singură domnie <I>a depăşit cu mult</I>
pe cel al martirilor timpurii în decursul a trei secole şi
sub (întreg) Imperiul Roman”. După obiceiul timpului lor,
ei favorizau zeii cei mai populari, dar oriunde mergeau
armatele lor, zeii şi cultul popoarelor cucerite erau în general
respectate. Acest lucru a fost ilustrat în Palestina, în care, deşi
sub stăpânire romană, libertatea religioasă şi libertatea
de conştiinţă au fost în general respectate de către
<I>Pontifex Maximus </I>imperial, care, în calitate de conducător
religios îşi arăta astfel clemenţa faţă de popor şi armonia sa cu
toţi zeii populari.
</P>

<HR>
<P ALIGN="JUSTIFY">*Vol. II, pag. 85.
</P>
<HR>

<P ALIGN="JUSTIFY">Aşadar, vedem că ceea ce a împiedicat dezvoltarea
timpurie a Anticristului a fost faptul că scaunul râvnit al
supremaţiei spirituale era ocupat de reprezentanţii celui mai
puternic imperiu pe care-l cunoscuse lumea până atunci; şi să
fi încercat vreunii o manifestare făţişă a ambiţiei în
această direcţie, i-ar fi expus mâniei stăpânilor lumii. Ca
atare, această ambiţie nelegiuită a lucrat mai întâi în
taină, nerecunoscând vreo intenţie de a câştiga puterea
sau autoritatea, până când s-a ivit un prilej favorabil -- după
ce biserica nominală a devenit mare şi influentă, iar
puterea imperială a fost zdrobită prin neînţelegeri politice şi
a început să decadă.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Puterea Romei slăbea cu repeziciune şi puterea şi
unitatea ei erau împărţite între cei şase pretendenţi la onorurile
<B>((B290))</B>
imperiale, când Constantin a devenit împărat. Este
rezonabil a presupune că el a îmbrăţişat atunci creştinismul, cel
puţin în parte, cu scopul de a-şi întări şi unifica imperiul.
Asupra acestei chestiuni istoria spune:
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Este o chestiune de discutat dacă Constantin l-a
îmbrăţişat (creştinismul) din convingere faţă de adevărul lui sau
din motive politice. Sigur este că această religie, deşi primind
din partea puterii romane numai stigmatizare tacită sau
persecuţie activă, se răspândise în popor, astfel încât
Constantin adoptând-o s-a întărit în afecţiunea soldaţilor. ... Cursul
pe care l-a urmat împăratul în faptul că s-a declarat creştin
a indicat ambiţie lumească, şi nu spiritul lui Cristos, care
zice: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. Constantin a
făcut creştinismul religia imperiului, şi de atunci înainte
găsim influenţa lui mânjită cu lucruri pământeşti. . . . Nici un
episcop anume nu era privit ca şi cap al întregii Biserici, dar în
realitate împăratul era astfel. În această calitate el a convocat
<I>conciliul de la Niceea</I>, luând partea lui Atanasie în controversa
acestuia cu Arius. <I>Conciliul</I> <I>a fost de acord cu
împăratul.</I>*
</P>

<HR>
<P ALIGN="JUSTIFY">*Willard's Universal History, pag. 163.
</P>
<HR>

<P ALIGN="JUSTIFY">Oricare ar fi fost avantajele rezultate din achiziţia
unui prozelit imperial, el se distingea între multele mii de
supuşi ai săi care îmbrăţişaseră doctrinele creştinismului
mai degrabă prin splendoarea purpurei decât prin
superioritatea înţelepciunii sau a virtuţii. . . . Acelaşi an al domniei lui
în care a convocat conciliul de la Niceea a fost murdărit
prin execuţia fiului său mai mare. Recunoştinţa bisericii
a preamărit virtuţile şi a scuzat greşelile unui protector
generos care a aşezat creştinismul pe tronul lumii romane”.**
</P>

<HR>
<P ALIGN="JUSTIFY">**Gibbon, Vol. II, pag. 269.
</P>
<HR>

<P ALIGN="JUSTIFY">Astfel deci, sub domnia lui Constantin opoziţia
imperiului faţă de creştinism a dat loc favorii, iar Pontifex
Maximus imperial a devenit protectorul <I>pretinsei,</I> dar de fapt
apostatei Biserici a lui Cristos; şi, luând-o de mână, a ajutat-o să
<B>((B291))</B>
ajungă la un loc de popularitate şi splendoare din care
mai târziu, deoarece puterea imperială slăbea, a fost în stare
să-şi pună propriii ei reprezentanţi pe tronul religios al lumii,
ca Principali Conducători Religioşi -- <I>Pontifex
Maximus</I>.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Dar este o greşeală a presupune, aşa cum fac mulţi,
că Biserica era în acea vreme curată (fecioară), ridicată deodată
la o demnitate şi la o putere care a devenit capcană pentru
ea. Tocmai contrariul este adevărat. După cum s-a spus deja,
avusese loc o mare depărtare de la puritatea, simplitatea şi
libertatea iniţială, la partide ambiţioase legate prin crezuri,
ale căror erori şi ceremonii, semănând cu cele ale filosofiilor păgâne,
împodobite cu câteva adevăruri şi impuse şi ţintuite cu doctrina
chinului veşnic, atrăseseră în biserică o mare hoardă al cărei număr
şi influenţă au devenit <I>valoroase </I>pentru Constantin şi au
fost respectate şi folosite în consecinţă. Nici un astfel de om
lumesc nu s-a gândit vreodată în mod serios să îmbrăţişeze
cauza „turmei mici”, umile, asemenea lui Cristos -- Biserica
într-adevăr consacrată, ale căror nume sunt scrise în cer.
Popularitatea printre soldaţii săi, menţionată de istorici, se deosebeşte
mult de popularitatea printre adevăraţii soldaţi ai crucii.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Ca dovadă la aceasta, să cităm aici din istorie privitor
la starea societăţii religioase sub Diocleţian, predecesorul
lui Constantin, care, către sfârşitul domniei sale, crezând
că creştinii încercaseră să-i distrugă viaţa, a devenit
amarnic împotriva lor şi i-a persecutat, poruncind
distrugerea Bibliilor, exilarea episcopilor şi în cele din urmă
decretând moartea celor care se împotriveau acestor hotărâri.
Gibbon spune* despre această epocă:
</P>

<HR>
<P ALIGN="JUSTIFY">*Vol. II, pag. 53, 57
</P>
<HR>

<P ALIGN="JUSTIFY">„Diocleţian şi asociaţii săi confereau adesea funcţiile
cele mai importante persoanelor care-şi mărturiseau
aversiunea faţă de cultul zeilor, dar care dădeau dovadă de
aptitudini adecvate pentru slujirea statului. Episcopii deţineau
un rang de cinste în provinciile lor şi erau trataţi cu distincţie
<B>((B292))</B>
şi respect, nu numai de popor, ci chiar şi de
magistraţi. Aproape în fiecare oraş se constata că vechile biserici
erau neîncăpătoare pentru numărul crescând al prozeliţilor,
iar în locul lor erau ridicate clădiri mult mai impunătoare şi
mai spaţioase pentru închinarea publică a credincioşilor.
Corupţia moravurilor şi a principiilor, atât de convingător
deplânsă de Eusebiu, poate fi considerată nu numai ca o consecinţă,
ci şi ca o dovadă a libertăţii de care se bucurau şi de care
abuzau creştinii sub domnia lui Diocleţian. Prosperitatea
slăbise puterea disciplinei. Înşelăciunea, invidia şi
răutatea stăpâneau în fiecare adunare. Prozeliţii râvneau la
funcţiile episcopale care din zi în zi deveneau un obiect tot mai
vrednic de ambiţia lor. Episcopii, care luptau unii contra
altora pentru întâietate eclesiastică, prin conduita lor păreau
să pretindă o putere lumească şi tiranică în biserică; iar
<I>credinţa</I> vie care deosebea încă pe creştini de păgâni se arăta
mult mai puţin în viaţa lor decât în controversatele lor scrieri.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Povestea lui Pavel din Samosata, care ocupa scaunul
de metropolitan (episcopal) în Antiohia în timpul când
Răsăritul era în mâinile lui Odenatus şi ale Zenobiei, poate servi spre
a ilustra starea şi caracterul acelor vremuri (270 d. Cr.).
Pavel considera slujirea bisericii ca o profesie foarte
avantajoasă. Jurisdicţia sa eclesiastică era coruptă şi lacomă; el
storcea adesea contribuţii de la cei mai avuţi dintre credincioşi,
şi întorcea spre folosul personal o parte considerabilă din
veniturile publice. (Criticii pretind, spune Gibbon, că Pavel ocupa
funcţia de <I>Ducenarius</I> sau procurator imperial, cu un salariu anual
de 200 sesterţi -- 77.000 dolari). Prin mândria şi luxul lui,
religia creştină a fost făcută respingătoare în ochii neamurilor. Sala
de conciliu şi tronul său, splendoarea cu care apărea în
public, mulţimea rugătoare care-i solicita atenţia, mulţimea
scrisorilor şi petiţiilor ale căror răspunsuri le dicta, şi graba continuă
a afacerilor în care era implicat, erau situaţii mult mai
potrivite cu starea unui magistrat civil decât cu umilinţa unui
episcop din vremea timpurie. Când îşi moraliza poporul de la
amvon, Pavel afişa stilul metaforic şi gesturile teatrale ale sofiştilor
<B>((B293))</B>
asiatici, în timp ce catedrala răsuna de cele mai
extravagante aclamaţii spre lauda elocvenţei sale divine. Faţă de cei care
se împotriveau puterii sale sau refuzau să-i linguşească
vanitatea, prelatul din Antiohia era arogant, rigid şi neînduplecat,
dar relaxa disciplina şi împărţea cu dărnicie clerului dependent
de el comorile bisericii”.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Astfel, sub domnia lui Constantin orice piedică a fost
în cele din urmă înlăturată, şi, după cum vom afla,
organizarea papalităţii -- biserica nominală sub conducerea
episcopului Romei ca papă -- s-a efectuat în grabă.
</P>
<P ALIGN="CENTER">Dezvoltarea rapidă a lui Anticrist
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Dezvoltarea rapidă a ierarhiei papale după ascensiunea
lui Constantin este o trăsătură remarcabilă a istoriei
acesteia. „Prinţul acestei lumi” şi-a ţinut făgăduinţa de a da putere
şi stăpânire ca răsplată pentru închinarea şi supunerea faţă de
el (Mat. 4:8, 9). Prin Edictul din Milano, Constantin a dat
securitate legală pentru posesiunile Bisericii, şi creştinii şi-au
redobândit pământurile pierdute înainte. Un al doilea edict, din 321 d.
Cr., a acordat libertatea de a lăsa Bisericii proprietăţi prin
testament, în timp ce Constantin însuşi a dat un exemplu de
liberalitate şi a împărţit cu dărnicie bogăţii clerului creştin, fără
reţinere. Acest exemplu dat de împărat a fost urmat de mii de supuşi
ai săi, ale căror daruri făcute în timpul vieţii şi moşteniri
lăsate în ceasul morţii se scurgeau în vistieria bisericească. White spune:*
</P>

<HR>
<P ALIGN="JUSTIFY">*White's Universal History, pag. 155
</P>
<HR>

<P ALIGN="JUSTIFY">„Biserica Romei a început de timpuriu să-şi asume
autoritate asupra altora (asupra bisericilor din alte oraşe şi ţări), atât
prin numărul şi bogăţia convertiţilor ei, cât şi prin poziţia sa
în cetatea capitală. Multe împrejurări au contribuit la
creşterea influenţei episcopului ei, cu toate că uzurparea şi ambiţia lui
au fost o vreme energic respinse. Transferarea scaunului
puterii (de către Constantin, din Roma la Constantinopol, în 334 d.
Cr.) a mărit puterea bisericii apusene prin faptul că a
conferit magistratura principală episcopului. La aceasta trebuie
<B>((B294))</B>
adăugată aprobarea dată de Graţian şi Valentinian
obiceiului de a face apel la Roma şi pelerinajele frecvente la
mormintele sfântului Petru, sfântului Pavel şi ale altor martiri.”
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">După moartea lui Constantin, diferitele
întâmplări fericite din Imperiul Roman par să fi contribuit
la propăşirea bisericii apostate şi la dezvoltarea lui
Anticrist, căci nu fusese efectuată încă o unire sub un cap sau
papă, privit ca reprezentantul sau locţiitorul lui
Cristos. Împăraţii care i-au urmat lui Constantin, până
la Theodosius, au continuat să se considere capii bisericii,
în care se concentra autoritatea divină. Cu toate că nici
unul din cei 1800 de episcopi ai imperiului nu era încă
pregătit să <I>pretindă</I> <I>recunoaşterea</I> ca şi cap sau papă, câţiva
erau cu ochii pe acest premiu, iar împăraţilor li s-a
arătat superficialitatea pretenţiilor lor la titlul de
<I>Pontifex-Maximus</I>, prin argumentul că deoarece ei se închinau la sfinţii
morţi, datorau un respect asemănător şi faţă de reprezentanţii
lor vii -- episcopii. Totuşi, în edictele lor, împăraţii se
refereau în mod repetat la imperiu ca la o <I>ierarhie
divină</I> şi la ei înşişi ca la nişte personaje
divine.*
</P>

<HR>
<P ALIGN="JUSTIFY">*Vezi Gibbon, Vol. II, pag. 108.
</P>
<HR>

<P ALIGN="JUSTIFY">Puterea şi stăpânirea episcopului Romei a venit
repede: la cincizeci de ani de la stabilirea legală a
creştinismului, bogăţia şi demnitatea lui, ca episcop al capitalei şi
oraşului principal al lumii, erau foarte mari. Ammianus, un
istoric contemporan, descriindu-i bogăţia şi ostentaţia zice: „El
i-a întrecut pe regi în strălucire şi măreţie; se plimba în
cele mai impunătoare trăsuri, era înveşmântat în cele mai
fine straie şi se distingea prin luxul şi mândria lui”.
Mutarea scaunului imperial la Constantinopol, expunerea
cetăţii Romei la invazia barbarilor din nord,
schimbările neîntrerupte de generali şi de guvernatori ai
imperiului aflat în cădere rapidă l-au lăsat pe episcopul bisericii
<B>((B295))</B>
Romei oficialitatea cea mai stabilă şi cea mai
onorată acolo; şi prestigiul lui în creştere treptată a sporit
atât prin mutarea splendorilor rivale ale curţii imperiale
la Constantinopol, cât şi prin reverenţa ataşată
însuşi numelui Romei printre toate popoarele lumii.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Spre a ilustra acestea, observăm că în 455 d. Cr.,
când cetatea Roma a fost invadată şi prădată de vandali şi
peste tot în jur era suferinţă şi pustiire, Leon, episcopul Romei,
a profitat de ocazie ca să le vâre în cap tuturor, atât
barbarilor cât şi romanilor, pretenţia sa la putere spirituală. Faţă
de barbarii necivilizaţi şi superstiţioşi, deja viu impresionaţi
de ceea ce vedeau în jurul lor din măreţia şi bogăţia
Romei, Leon, îmbrăcat în hainele sale pontificale, a exclamat:
„Băgaţi de seamă! Eu sunt succesorul sfântului Petru
căruia Dumnezeu i-a încredinţat cheile împărăţiei cerurilor,
şi porţile iadului nu pot birui biserica Lui; eu
sunt reprezentantul viu al puterii divine pe pământ; sunt
Cezar, un Cezar creştin, conducând în dragoste, căruia toţi
creştinii îi datorează supunere; eu ţin în mâinile mele
blestemele iadului şi binecuvântările cerului; eu îi absolv pe toţi
supuşii de ascultarea faţă de regi; eu dau şi iau, prin drept
divin, toate tronurile şi principatele creştinătăţii. Fiţi atenţi
cum pângăriţi patrimoniul dat mie de către regele vostru
nevăzut; da, plecaţi-vă capetele înaintea mea şi rugaţi-vă ca mânia
lui Dumnezeu să poată fi evitată”.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Episcopul Romei a profitat în mod eficient de
veneraţia locului şi a numelui, curând pretinzând superioritate
asupra tuturor celorlalţi episcopi, guvernatori şi conducători.
Curând el a pretins nu numai stăpânirea eclesiastică a lumii, ci
şi stăpânirea civilă: că dreptul de a încorona şi a deposeda
de coroană, de a face şi de a degrada pe vreunul şi pe
toţi conducătorii vechiului Imperiu Roman era dreptul
şi moştenirea bisericii Romei, pe care, s-a pretins,
Dumnezeu o investise astfel cu stăpânirea pământului. Aceste pretenţii
<B>((B296))</B>
au fost ridicate în mod repetat şi au fost respinse în
mod repetat de către episcopii împotrivitori, aşa încât ar fi
imposibil a se stabili un an anume ca dată a începutului ei. Cât
despre sine, papalitatea pretinde că a fost organizată în
zilele apostolilor şi că Petru a fost primul papă; dar acest fapt
nu numai că este nedovedit, ci este cu hotărâre contrazis
de întreaga istorie, care arată că deşi <I>fărădelegea
ambiţiei</I> a lucrat secret un timp îndelungat, ea a fost împiedicată să
se dezvolte în Anticrist şi să ridice asemenea pretenţii
deschise, până când Imperiul Roman a început să se descompună.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">De atunci încolo avem de-a face cu Anticristul, a
cărui treptată <I>dezvoltare</I> şi <I>organizare</I> din ambiţia care
a lucrat în ascuns, sunt un preludiu potrivit al teribilului
caracter manifestat după ce a fost înşfăcată puterea râvnită --
de la 539 d. Cr. până la 1799 d. Cr., adică 1260 de ani.
Din această perioadă, primii 300 de ani marchează
ridicarea acestei puteri laice; ultimii 300 de ani marchează
declinul ei sub influenţa Reformei şi a civilizaţiei, iar
perioada intermediară, de şapte secole, cuprinde timpul
gloriei papalităţii şi „veacurile întunecate” ale lumii, pline
de înşelăciuni şi de amăgiri în numele lui Cristos şi
al adevăratei religii.
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">Un scriitor romano-catolic confirmă întru totul
constatările noastre asupra acestui subiect, şi noi prezentăm
cuvintele sale cu toată spoiala lor, ca mărturie întăritoare. Dând,
cu entuziasm fierbinte, o descriere a ridicării papalităţii
la putere lumească, descriind-o ca pe o plantă de
origine cerească şi prin urmare cu o creştere rapidă şi cu
mare înălţare în lume, el spune:
</P>
<P ALIGN="JUSTIFY">„Ascensiunea puterii laice a papilor prezintă minţii unul
din fenomenele cele mai extraordinare pe care analele rasei
umane le oferă spre uimirea şi admiraţia noastră. Printr-o
combinaţie neobişnuită de împrejurări coincidente, a crescut în tăcere
şi constant o nouă putere şi o nouă stăpânire, pe ruinele
acelui Imperiu Roman care îşi întinsese stăpânirea, sau se făcuse
<B>((B297))</B>
respectat de aproape toate naţiunile, popoarele şi rasele care
au trăit în perioada puterii şi a gloriei sale; iar acea putere
nouă, de origine umilă, a prins rădăcină mai adâncă şi curând
a exercitat o autoritate mai largă decât imperiul ale cărui
ruine uriaşe ea le-a văzut sfărâmate �