<HTML>

<HEAD>
<TITLE>O mărturie coroborativă (sprijinitoare)</TITLE>
</HEAD>

<BODY>

<FONT FACE="ARIAL">

<P ALIGN=CENTER>
<B>O mărturie coroborativă (sprijinitoare)</B>
</P>

<P ALIGN=CENTER>
a DIVINULUI martor şi profet din piatră MAREA PIRAMIDA din Egipt
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Prefată (Capitolul 10)
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Un comentariu amical asupra acestui capitol făcut de stimatul Prof.
C. Piazzi Smyth, F.R.S.E., F.R.A.S, fost astronom regal în Scoţia
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C737))</B>
Fratele William M. Wright avînd cunoştinţă aprofundată despre Marea
Piramidă ceru să citească acest capitol înainte de a fi dat la tipar.
Am consimţit cu bucurie şi i-am exprimat dorinţa noastră de a-i face
orice critică posibilă. După ce a luat cunoştinţă de manuscris, fratele
Wright afind că noi am dori o critică se cugetă că aceasta ar fi cu
atît mai de valoare cu cît ar proveni de la o autoritate reconoscută.
Făcu deci o copie la maşină a manuscrisului şi, cu autorizaţia noastră,
o trimise Prof. C. Piazzi Smyth cu rugămintea s-o examineze cu atenţie
şi să-i facă orice critică ce va găsi necesară în interesul adevărului.
Profesorul C. Piazzi Smyth e recunoscut în deobşte ca cel mai bun
cunoscător din lume a construcţiei şi măsurilor Marei Piramide. Scrisoarea
sa însoţită de copia manuscrisului pe care îşi notase observaţiile,
fu trimisă, după primire, autorului. Mulţumim fratelui Wright şi prof.
Smyth pentru bunăvoinţa arătată. Am ţinut seamă de cercetările semnalate,
cari deşi în număr de trei, nu erau de mare importanţă, după cum am
avut plăcerea să constatăm, O singură critică s-a adus în ceea ce
priveşte măsurile. Diferenţa nu era decît de un ţol (27 mm), ceea
ce am rectificat cu plăcere.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C738))</B>
Socotind că scrisoarea prof. Piazzi Smyth ar putea interesa pe cititorii
noştri, o reproducem aici mai jos:
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Clova, Ripon, Anglia, 21 Dec. 1890   Către Dl. Wm. Wright,
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C739))</B>
Am întîrziat mai mult decît socoteam cu studierea manuscrisului prietenului
D-voastră, C. T. Russell, din Alleghany, Pennsylvania, dar l-am examinat
serios, în toate amănuntele lui. De altminteri este cel mai puţin
ce puteam face deoarece dvs. aţi avut o aşa de mare grijă să-mi trimiteţi
acest manuscris factilografiat şi în plic recomandat.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C740))</B>
Singurele lucruri ce mi-au atras mai întîi privirea au fost acele
lapsus calami (greşeli de scris) ale dactilografei; totuşi pe măsură
ce înaintam cu cititul, puterea, caracterul special şi trăsăturile
distincte ale autorului se conturau în chip minunat. Aşi fi fost fericit
să-mi notez numeroase pasaje pentru a le cita cu numele autorului
în viitoarea ediţie a propriei mele lucrări asupra Piramidei. Bineînţeles
că nu am făcut aceasta, şi voi aştepta cu răbdare şi recunoştinţă
momentul cînd autorul Studiilor în Scripturi va publica această lucrare
care conţine multe lucruri minunate cu privire la datele cuprinse
în diferite părţi ale Piramidei, în deosebi indicaţiunile cronologice
ale primului pasaj ce duce sus şi ale închizaturii lui de granit;
a marei galerii ilustrînd vieaţa Domnului; a minunatului paralelism
între camera regelui cu părţile ei de granit şi tabernacolul lui Izrael
cu părţile lui din aur. Mai vedem într-însul o minunată expunere care
scoate în relief armonia desăvîrşită între Sfintele Scripturi şi Piramida
cea Mare.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C741))</B>
Pe de altă parte, vă sînt mult îndatorat pentru darul ce mi-aţi făcut,
deja de mai mult timp, cu primele două volume ale Studiilor în Scripturi.
La început mă mărginisem să citesc numai partea primă din volumul
întîi, subiectul nepărîndu-mi prea nou; dar acum, după ca mi-a folosit
atît de mult citirea capitolului special din volumul trei în legătură
cu Marea Piramidă, m-am hotărît să pun din nou mîna pe primele două
volume pentru a le studia cu atenţie. Vă restitui acest manuscris
în plic recomandat. Cu mulţumiri, al D-voastră respectuos,
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
C. Piazzi Smyth<BR>
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Capitolul 10
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Marea Piramida Din Egipt Confirma Marturia Bibliei
</P>

<P ALIGN=CENTER>
„In ziua aceea va fi un altar pentru Iehova în ţara Egiptului,
şi un stîlp (un monument--S., un obelisc--Cr.) la hotarele lui pentru
Iehova. Şi va fi drept semn şi mărturie pentru Iehova, Dumnezeul oştirilor,
în pămîntul Egiptului”.--Is. 19:19,20.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C742))</B>
Cei vechi considerau piramida cea mareura citirea prezentei expuneri
ne-am luat îngăduinţa să scriem „Marea Piramidă” cu litere mici.--Red.
ca prima dintre cele şapte minuni arhitecturale ale lumii. Ea e situată
în Egipt, num departe de oraşul de astăzi Cairo. Prin măreţia ei,
ea nu poate fi comparată cu nicio altă operă arhitecturală din lume.
Unul dintre principalii antreprenori de cariere din acea ţară, care
a cercetat-o, se exprimă în aceste cuvinte: „Unele blocuri de piatră
ale piramidei sînt de trei sau de patru ori mai grele decît un obelisc.
Am văzut unul din aceste blocuri a cărui greutate este evaluată la
880 de tone. Sînt acolo pietre de treizeci picioare (9.15 m) lungime
atît de exact ajustate (potrivite), încît dacă se plimbă lama unui
briceag pe suprafaţa lor nu li se poate descoperi încheietura cu toate
că nu sînt lipite cu mortar (tencuială). Astăzi nu există nicio maşină
atît de perfecţionată care să poată şlefui două suprafete de 30 picioare
lungime şi să le ajusteze atît de impecabil (perfect) ca minunatele
pietre ale marei piramide”. Ea acopere o suprafaţă de treisprezece
acre (52.609 m. p. sau ceva mai bine de 5 hectare). Inălţimea ei este
de 486 picioare (148 m) iar o latură de la bază măsoară 764 picioare
(232,9 m). Se evaluează la şase milioane tone greutatea marei piramide;
şi pentru a o transporta, ar trebui şase mii de locomotive cu aburi
fiecare remorcînd cîte 1000 de tone (sau 100 vagoane a 10 tone fiecare).
Bogăţiile Egiptului n-ar ajunge pentru plata lucrătorilor angajaţi
s-o dărîme. Rezultă deci din toate acestea că oricine ar fi fost marele
ei arhitect, el avea în vedere să construiască un monument perpetuu.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C743))</B>
Marea piramidă este, în toate privinţele, construcţia cea mai remarcabilă
din lume. La lumina cercetărilor făcute în perioada celor din urmă
şasezeci de ani, ea a devenit obiectul unui interes crescînd pentru
toţi creştinii înaintaţi în studiul Cuvîntului lui Dumnezeu, căci
ea ne dă în chip minunat un tablou cuprinzător al planului lui Dumnezeu
în trecut, din prezent şi din viitor, aşa cum îl arată toţi profeţii.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C744))</B>
Afară de marea priamidă, despre care este vorba aici, mai sînt şi
alte piramide, unele din piatră, altele din cărămidă, dar toate sînt
numai nişte imitaţii, inferioare în toate privinţele marei piramide--prin
grandoarea, excantitatea şi întocmirile lor interioare. S-a dovedit
deasemeni căm spre deosebire de marea piramidă, ele nu conţin niciun
învăţămînt simbolic, căci au fost în mod vădit construite să servească
de morminte familiilor regale ale Egiptului.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C745))</B>
Este recunoscut că marea piramidă este un izvor de adevăruri importante
pe tărîm ştiinţific, istoric şi profetic, şi mărturia ei este în perfectă
armonie cu Biblia. Ea exprimă trăsăturile esenţiale ale adevărurilor
sale prin simboluri superbe şi bine potrivite. Ea nu e nicidecum un
adaus la Revelaţiunea scrisă, care formează un tot perfect, neavînd
trebuinţă de nici-un supliment, dar ea e un puternic martor sprijinitor
al planului lui Dumnezeu. Cea mai mare parte din cei ce studiză cu
îngrijire marea piramidă observă armonia mărturiei sale cu cea a Cuvîntului
scris, şi ajung la concluzia că construirea ei a fost proectată şi
dirijată de aceeaşi înţelepciune divină care a inspirat pe profeţi
şi că, prin acest fapt, ea este tocmai semnul şi mărturia desore care
vorbeşte profetul Isaia.--Is. 19:19,20.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C746))</B>
Dacă marea piramidă a fost construită sub călăuzirea lui Dumnezeu
spre a fi oamenilor un martor al său, satunci putem pe bună dreptate
să presupunem că Scripturile vorbesc despre ea. Dar fiindcă era evident
că Dumnezeu intenţionase să ţină ascunse pînă la timpul sfîrşitului
elementele planului său, despre care dă mărturie piramida cea mare,
credem că aluzia ce se face în Scripturi despre ea va fi acoperită
cu un văl pentru a nu fi înţeleasă pînă la timpul cuvenit.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C747))</B>
Profetul Isaia vorbeşte despre un altar şi un monument care „va fi
un semn şi o mărturie pentru Iehova Dumnezeul oştirilor, în pămîntul
Egiptului”. Contextul ne spune că aceasta va fi o mărturie în ziua
cînd marele Mîntuitor şi Liberator va veni pentru a sfărîma lanţurile
asupririi şi a pune in libertate pe robii păcatului--toate lucrurile
pe care Domnul nostru Isus le-a vestit la întîia sa venire. (Luca
4:18.) Scopul acestei profeţii ar rămînea totuşi de neînteles, dacă
nu s-ar recunoaşte că Egiptul este un simbol, un tip al lumii, al
omenirii, împreună cu deşartele ei filosofii, cari nu numai că îi
răpesc orice putere de înţelegere, dar o împiedecă să cuprindă adevărata
lumină, După cum Izrael tipifica lumea care va fi eliberată din robia
păcatului sub conducerea adevăratului mijlocitor pentru care Moise
nu era decît un tip, iar Aaron, marele preot, un tip al lui Christos
care oferi jertfa pentru păcatele lumii, tot astfel Egiptul reprezintă
împărăţia păcatului, puterea morţii (Evr. 2:14) care a ţinut atîta
vreme în lanţurile robiei un număr aşa de mare de oameni, cari vor
fi fericiţi să scape din această stare şi să servească lui Dumnezeu
sub conducerea unui profet asemănător lui Moise, însă mult mai mare
decît el.--Fapte 3:22,23.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C748))</B>
Caracterul simbolic al Egiptului este indicat de mai multe texte ale
Scripturilor, de exemplu de Osea 11:1 şi Mat. 2:13-15. Aici, faptul
că Domnul nostru, în copilăria sa şi poporul lui Izeael au locuit
în Egipt, are evident o însemnătate simbolică adîncă. Fiul lui Dumnezeu
a venit în lume pentru un timp ca să o răscumpere şi s-o elibereze,
dar el fu chemat din Egipt, spre a fi înălţat la treapta cea mai înaltă,
la natura divină. Tot aşa, cei ce sînt chemaţi să devină fraţii săi,
cumoştenitorii săi, „membrii corpului său”, adevăratul Izrael al lui
Dumnezeu, sînt la fel chemaţi din Egipt, după cum mărturisesc cuvintele
Invăţătorului: „Eu nu sînt din lume, după cum nici eu nu sînt din
lumn”.--Ioan 17:14-16.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C749))</B>
Profetul Isaia (31:1,5) referindu-se la timpurile de tulburări de
astăzi, a profeţit în aceste cuvinte: „Vai de cei ce se pogoară în
Egipt (în lume) după ajutor (după idei şi planuri lumeşti pentru a
şti cum să acţioneze în criza din ziua aceasta mare) cari se bizuiesc
pe cai (cari se căznesc să călărească şi mai departe cu tot bagajul
vechilor şi faselor lor învătături), (şi se încred în mulţimea carălor)
a organizaţiunilor din lume) şi în puterea călăreţilor (a conducătorilor
spirituali cari predică învăţături mincinoase), dar nu privesc spre
Sfîntul lui Izrael, şi nu caută pe Domnul! (siguranţa şi victoria
nu vor fi de partea mulţimilor în acea zi de strîmtorare). . . . Căci
Egipteanul este om nu Dumnezeu, şi caii lui sînt carne nu spirit.
Doar mîna să-şi întindă Domnul (puterea adevărului său şi alţi factori,
ceea ce va face în scurt timp), şi ocrotitorul se va clătina, iar
cel ocrotit (de puterile Egiptului--teoriile, ideile lumii) va cădea,
şi vor pieri cu toţii”.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C750))</B>
Cîndomul va vedea nimicirea tuturor planurilor sale, cînd îşi va da
seama cît de păcătos este, atunci el va începe să cheme în ajutor
pe Dumnezeu, şi Iehova se va descoperi lui ca mare Mîntuitor. El a
pregătit mai dinainte marea piramidă ca unul din mijloacele prin care
va convinge lumea despre înţelepciunea sa, despre preştiinţa sa şi
despre bogata sa milă. „Aceasta va fi pentru Domnul oştirilor un semn
şi o mărturie (o mărturile a preştiinţei sale şi a planului său de
iubire pentru mîntuirea oamenilor, după cum vom vedea îndată) în ţara
Egiptului. Ei (Egiptenii--biata omenire disperată în timpul marei
strîmtorări care se apropie) vor striga către Domnul din pricina asupritorilor,
şi el va trimite un Mîntuitor şi un Apărător, care să-i izbăvească.
Atunci Domnul se va descoperi Egiptenilor (oamenilor), şi Egiptenii
vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea (în ziua sau vîrsta milenară,
care va urma timpului de strîmtorare). Vor aduce jertfe şi daruri
de mîncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor împlini. Astfel,
Domnul va lovi pe Egipteni (pe oameni) în timpul strîmtorării celei
mari care începe, îi va lovi, dar (tot el) îi va tămădui. Ei se vor
întoarce la Domnul, care-i va asculta şi-i va vindeca”.--Is. 19:19-22.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C751))</B>
Această mărturie suplimentară dată de marea piramidă, care vine să
confirme Cuvîntul lui Dumnezeu va fi o pricină de mare bucurie pentru
toţi sfinţii. Cu toate acestea, în mod special ea e destinată pentru
omenire în epoca milenară. Declaraţiunile acestui martor particular
şi remarcabil îi yor da o bază nouă, solidă, pentru credinţa sa, iubirea
sa şi zelul său cînd, la timpul cuvenit, inimile vor fi pregătite
să primească adevărul. E într-adevăr vrednic de notat că acest martor
de piatră (asemănător în aceasta planului vîrstelor cuprins în Cuvîntul
scris) a păstrat tăcerea pînă în această zi, pînă în momentul cînd
mărturia lui trebuie să fie dată (Egiptului) lumii. Sfinţii, prietenii
lui Dumnezeu faţă de cari Tatăl nu ascunde nimic, au privilegiul să
audă această mărturie chiar astăzi, înainte ca lumea să o poată ea
însăsi aprecia. Dar numai dacă sîntem gata să ascultăm de Domnul vom
putea aprecia şi înţelege mărturiile lui.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C752))</B>
Profetul Ieremia (32:20), vorbind despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu,
spune că el a „făcut minuni şi semne mari în ţara Egiptului, cunoscute
pînă în ziua de astăzi”. Desigur Dumnezeu făcu semne mari şi minuni
în Egipt cînd a scos de acolo în mare triumf pe poporul lui Izrael;
dare el a făcut de asemeni „semne şi minuni” cari dăinuesc pînă în
zilele noastre. Şi noi credem că piramida cea mare este principala
din aceste semne şi minuni. Ea vorbeşte acum savanţilor în propriul
lor limbaj şi, prin ei, tuturor oamenilor.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C753))</B>
Intrebările pe care Domnul le-a pus lui Iov (38:3-7) cu privire la
pămînt se potrivesc de minune piramidei celei mari care este, în oareşcare
măsură, o înfăţişare a pămîntului prin întocmirile şi dimensiunile
ei; ea arată planul lui Dumnezeu relativ la pămînt. Ilustratia întrebuinţată
este cea a unui edificiu care nu poate fi altul decît structura unei
piramide. Aceste cuvinte, cu toate că denumesc din capul locului pămîntul,
sînt enunţate în aşa fel că pot foarte bine să se refere şi la marea
piramidă. Baza sau stînca pe care sînt aşezate temeliile acestui monument
este menţionată în primul loc; apoi se vorbeşte despre dimensiunile
care sînt un element esenţial al marei piramide care conţine un mare
număr de măsuri semnificative. „Cine a întins frînghia de măsurat
peste el?” Forma desăvîrşită a piramidei celei mari şi exactivatea
ei dovedesc sub toate raporturile, că construirea ei fu condusă de
un arhitect supra-maestru. „Pe ce sînt sprijinite temeliile lui?”
Marea piramidă posedă patru pietre unghiulare de bază care se înfig
în stînca solidă. „Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului?” O
piramidă obişnuită are cinci pietre unghiulare, dar aceea despre care
este vorba aici este o piatră unghiulară deosebită--piatra din vîrf.
Celelalte patru pietre unghiulare de bază care pătrund în stîncă au
fost deja menţionate. Piatra din vîrf este cea mai remarcabilă din
tot edificiul. Ea e prin ea însăşi o piramidă perfectă ale cărei muchii
(colţuri) în prelungire formează piramida întreagă. Intrebarea pusă
lui Iov de către Tatăl ceresc cu privire la această piatră unghiulară
este foarte semnificativă; ea atrage atenţia noastră asupra proprietăţilor
(însuşirilor) speciale ale acestei pietre, asupra înţelepciunii şi
isteţimii cu care a fost pregătită şi aşezată ca piatră din vîrf.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C754))</B>
La această structură piramidală antică Scripturile fac adesea aluzie,
şi avem certitudinea că, dacă acest „martor” al lui Dumnezeu în ţara
Egiptului ar fi interogat (întrebat), el ar da o mărturie în totul
spre onoarea lui Iehova şi ar confirma în toate punctele Cuvîntului
său scris. In acest chip am voit să prezentăm cititorului pe acest
„martor”. Inspiraţia mărturiei lui va fi, fără îndoială, tot aşa de
contestată ca şi cea a Sfintelor Scripturi de către prinţul întunericului,
dumnezeul acestei lumi şi de către cei pe cari i-a orbit ca să nu
vadă strălucirea luminei adevărului.
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Pentru ce, cînd şi de cine fu construită Piramida cea Mare
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C755))</B>
In ultimii ani această chestiune a fost mult discutată din punct de
vedere ştiinţific şi scriptural. Timp de multe veacuri ea a rămas
nerezolvată. Vechea teorie, după care ea ar fi cavoul sau mormîntul
unui rege egiptean, este acum respinsă, deoarece, după cum vom vedea,
ar trebui o întelepciune şi pricepere someneaseă mult mai mare decît
cea de astăzi--fără să mai nici vorbim de cea a Egiptului, de acum
patru mii de ani--pentru a ridica un asemenea monument. De altiminteri
acesta nu conţine nici sarcofagii, nici mumii (corpuri îmbălsămate),
nici inscripţii. Totul a rămas obscur pînă la epoca numită de Daniel
„timpul sfîrşitului”, perioadă în care cunoştinţa trebuia să crească
şi cei înţelepţi să înţeleagă planul lui Dumnezeu. (Dan. 12:4,9,10.)
Aceştia au început atunci să pătrundă tainele marei piramide, iar
diferitele întrebări primiră un răspuns potrivit.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C756))</B>
Prima scriere importantă despre acest subiect, dovedind că marea piramidă
ascunde date ştiinţifice, apăru în 1859. Autorul ei este un englez,
cu numele John Taylor. Atenţiunea mai multor persoane calificate (competente)
s-a îndreptat de atunci spre studierea şi cercetarea mai departe a
mărturiei acestui martor însemnat. Profesorul Piazzi Smyth, astronom
regal din Scoţia, a vizitat marea piramidă. Timp de mai multe luni,
el îi studie particularităţile (însuşirile deosebite) şi prezentă
publicului caracteristicile principale ale construcţiei şi dimensiunile
ei precum şi concluziunile ce se desprind dint însa. Lucrării sale
ştiinţifice, intitulată „Moştenirea noastră în Marea Piramidă” îi
datorăm aproape toate datele şi informaţiunile noastre, din care am
reprodus şi cîteva clişee din cele douăzeci şi cinci cari împodobesc
ultima ediţie a acestei lucrări.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C757))</B>
Cîţiva ani după reîntoarcerea profesorului P. Smyth s-a pus în circulaţie
ideea că marea piramidă ar fi martorul lui Iehova a cărui mărturie
este tot aşa de importantă pentru adevărul divin ca şi pentru ştiinţa
pură. Acest cuget era nou pentru prof. Smyth. Primul care sugeră această
idee fu un tînăr scoţian, Robert Menzies, care studiind datele ştiinţifice
ale marei piramide descoperi că aceasta conţinea şi învăţăminte profetice
şi cronologice.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C758))</B>
S-a putut înţelege atunci că scopul construirii sale a fost de a cuprinde
în ea o mărturie despre planul lui Dumnezeu de mîntuire a omenrii
şi despre înţelepciunea dumnezeiască manifestată prin datele astronomice,
cronologice, geometrice şi alte adevăruri importante. Cu toate acestea,
aceşti savanti n-au putut vedea întreage însemnătate şi măreţie a
planului de mîntuire descoperit în Scripturi şi m-au putut înţelege
însuşirile cele mai minunate ale mărturiei piramidei celei mari în
acest domeniu. Noi vedem acum că această mărturie este în armonie
cu planul vîrstelor, cu diferitele sale perioade cronologice, timpuri
şi anotimpuri, astfel cum ne sînt descoperite în Cuvîntul lui Dumnezeu
şi cum sînt înfăţişate în acest volum şi în celelalte ale „Studiilor
în Scripturi”. Noi vedem mai departe că acest izvor de cunoştinţe,
asemănător în aceasta cu cea mai mare parte a Bibliei, a fost anume
sigilat pînă în momentul cînd mărturia lui fu necesară şi putut să
fie apreciată. Oare nu înseamnă aceasta că marele ei arhitect ştia
că va veni un timp cînd această mărturie va fi necesară? Cu alte cuvinte,
că va veni un timp cînd Cuvîntul scris al lui Dumnezeu va fi puţin
considerat (dacă nu chiar de loc) şi autenticitatea lui chiar contestată,
atunci cînd în schimb, filosofia oamenilor, sub numele de ştiinţă,
va fi preamărită şi toate lucrurile vor fi măsurate, examinate şi
cernute prin ea? Oare Dumnezeu a hotărît să se menifesteze şi să-şi
dovedească înţelepciunea prin aceste probe? Aşa se pare. Această monumentală
clădire va face să roşească înţelepciunea celor înţelepti „în ziua
aceea” care a început deja, căci ea este un „martor” al lui Iehova,
Dumnezeul oştirilor.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C759))</B>
Prof. Smyth fu de părere că piramida a fost construită în anul 2170
înainte de Christos. El ajunse la această concluzie mai întîi prin
observaţiuni astronomice. Constatînd că pasajul ce duce în sus corespundea
axei unui telescop iar „pasajul de intrare” la „căutătorul” (mică
lunetă auxiliară a telescopului) astronomului, el calculă care era
steaua asupra căreia a putut fi îndreptat acesta din urmă în trecut.
Calculele sale demonstrară că steaua „a” din constelaţia „Dragonului”
se găsea, la miezul nopţii echinocţiului de toamnă din anul 2170 înainte
de Christos, într-o astfel de poziţie pe cer că privea direct în „pasajul
(orificiul) de intrare”. Considerîndu-se apoi pe sine ca un astronom
care, la acea dată, ar fi îndreptat „căutătorul (ochitorul)” său asupra
stelei „a” din constelaţia Dragonului şi admiţînd că pasajul ascendent
(ce duce sus) fu însuşi telescopul, el calculă care era constelaţia
sau steaua importantă ţintită (ochită) la aceeaşi dată de telescop
şi conchise că aceasta trebuia să fie constelaţia Pleiadelor (Cloşca
cu pui). O coincidenţă atît de minunată îl convinse că data construirii
marei piramide era indicată chiar de acest fapt. Intr-adevăr, steaua
„a” din constelaţia Dragonului simbolizează tot aşa de perfect păcatul
şi pe autorul său, Satan, după cum Pleiadele simbolizează pe Dumnezeu
şi centrul universului. Astfel marea piramidă arată că Arhitectul
ei cunoştea greutatea covîrşitoare a răului şi influenţa lui dominatoare
asupra mersului degradant al omenirii; ea mai arată--ceea ce întrece
orice pricepere a oamenilor--că unica speranţă a omenirii este în
Iehova. Concluziunile profesorului Smyth cu privire la data construirii
marei piramide au fost confirmate mai tîrziu de unele dimensiuni ale
ei prin care ea însăşi arată data propriei sale construiri. Faptul
că structura marei piramide ne vorbeşte despre o înţelepciune pe care
Egiptenii n-o aveau, despre o înţelepciune dumnezeiască, care s-a
manifestat sub conducerea unui slujitor inspirat al lui Dumnezeu,
a dus la ipoteza (presupunerea) că Melchisedec ar fi constructorul
ei. El era „regele Salemului (adică regele păcii) şi preot al Celui
Prea Inalt” şi avea o poziţie atît de înaltă ca om şi ca tip încît
binecuvîntă pe Avraam şi primi de la el zeciuială. Noi nu cunoaştem
multe lucruri despre acest mare personaj, dar ştim că a fost un rege
mare şi paşnic, că a trăit în timpul acela şi nu departe de locul
unde se află marea piramidă.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C760))</B>
Deşi Melchisedec n-a fost Egiptean, se presupune totuşi că el a folosit
Egiptenii la construirea acestui edificiu. Tradiţiile Egiptului par
să confirme această presupunere; ele învaţă că Egiptul a fost invadat
în vremea aceea de un popor arătat simplu sub numele de Hyksos (adică
regi păstori sau regi paşnici). Se pare că aceşti invadatori n-au
voit să răstoarne organizaţia guvernamentală a Egiptului. După ce
au locuit un oarecare timp în acea ţară, cu un scop pe care tradiţia
nu-l pomeneşte, ei o părăsiră tot aşa de liniştit, cum veniseră. Se
presupune că Melchisedec a fost unul din aceşti Hyksoş-i sau regi
paşnici cari, după cum se crede, au construit marea piramidă, acel
„altar” şi „martor” al lui Dumnezeu în ţara Egiptului. Istoricul Iosef
(Flavius) şi alţii la fel redau cuvintele următoare ale unui preot
şi scrib egiptean, cu numele Manetho:
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C761))</B>
„Aveam cîndva un rege al cărui nume era Timaus. Sub domnia lui s-a
întîmplat, nu ştiu cum, că divinitatea s-a aprins foarte împotriva
noastră şi au venit din Răsărit, într-un mod cu adevărat ciudat, nişte
oameni de neam nedemn (nu erau războinici), Hyksoş-ii, cari au avut
curajul să ne invadeze ţara şi o supuseră uşor, fără luptă, prin puterea
lor mare. Iar după ce se văzură stăpîni pe ţară, ei dărîmară templele
zeilor noştri”.
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Poziţia ei deosebită
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C762))</B>
Marea piramidă e situată nu departe de Cairo, pe un şes ridicat şi
pietros, de unde ea domină Nilul. Există o legătură geografică importantă
între poziţia acestui monument şi delta Nilului; aceasta din urmă
se mărgineşte la Nord cu marea Mediterană; ea are forma unui sfert
de cerc al cărui unghiu inferor este tocmai piramida cea mare.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C763))</B>
Această poziţie deosebită a marei piramide a fost descoperită de M.
Henry Mitchell, inginer hidrograf, şeful serviciului topografic al
coastelor din Statele Unite, care vizită Egiptul în anul 1868 pentru
a constata progresele lucrărilor canalului de Suez. Cu această ocazie
el observă curba regulată a părţii de nord a Egiptului şi căută să
vadă care ar putea fi punctul central al formării fizice şi originale
a deltei, şi constată că acest centru era în mod precis ocupat de
marea piramidă. Mare îi fu mirarea şi exclamă: „Acest monument ocupă
o poziţie fizică mai importantă decît oricare altă construcţie ridicată
de oameni!”
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C764))</B>
O linie trasă de la pasajul de intrare, în direcţia nord, ar trece
prin punctul cel mai de miazănoapte al coastei Egiptului. Diagonalelel
(linii piezişe) nord-est şi nord-vest prelungite de la baza edificiului
ar limita exact delta de fiecare parte, închizînd astfel între ele
ţara aşezată în formă de evantaliu a Egiptului de jos. Piramida este
aşezată pe punctul cel mai nordic al stîncilor de la Gizeh şi pare
a contempla sectorul sau ţara în formă de evantaliu a Egiptului de
jos. Se poate spune foarte bine că ea e aşezată la hotarul şi în mijlocul
Egiptului, aşa cum a spus profetul: „În ziua aceea va fi un altar
pentru Iehova în mijlocul Egiptului şi un stîlp (o piramidă) la hotarele
lui pentru Iehova. Şi va fi drept semn şi mărturie pentru Iehova,
Dumnezeul oştirilor, în pămîntul Egiptului”. Un fapt vrednic de notat
este că marea piramidă e situată în centrul geografic al suprafeţei
continentelor, inclusiv cele două Americi cari rămaseră încă multă
vreme necunoscute după construirea acestei piramide.
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Invăţămintele ei ştiinţifice
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C765))</B>
Marea piramidă nu ne vorbeşte cu ajutorul hieroglifelor sau a zugrăvelilor,
ci simplu prin structura şi prin dimensiunile ei. Singurele semne
sau figuri originale ce s-au găsit erau în „camerele construcţiei”
dar nicio inscripţie, de niciun fel, nu s-a găsit în pasajele (coridoarele)
şi camerele propriu-zise ale piramidei. Lăsăm de o parte învăţămintele
ştiinţifice ale acestui monument, fiindcă numai un mic număr de cititori
ar putea înţelege şi aprecia valoarea dovezilor ştiinţifice, dar mai
ales fiindcă aceasta nu face parte din misiunea noastră care este
de a vesti Evanghelia. E suficient să arătăm cum învaţă şi inspiră
pe savanţi marea piramidă. Constatăm spre exemplu că perimetrul bazei,
măsurat la nivelul „pietrelor unghiulare de la bază”, numără tot atîţia
coţi piramidali cîte zile sînt în patru ani, inclusiv anul bisect.
Suma celor două diagonale de la bază măsurate cu policarul piramidal
este egală cu numărul anilor cuprinşi în ciclul precesiunii (adică
a mişcării retrograde) a echinocţiilor. După astronomi, durata acestui
ciclu este de 25.827 ani şi piramida confirmă concluziunile lor. Distanţa
de la pămînt la soare este de asemeni indicată de înălţimea piramidei
care este de 148 metri, distanţa celor doi aştri fiind de 148 milioane
de kilometri. Marea piramidă are de asemeni un mod special de a indica
valoarea exactă a unităţilor de greutate şi de măsură cele mai potrivite
şi cele mai logice, bazate pe dimensiunile şi greutate pămîntului,
ceea ce acest monument arată deopotrivă.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C766))</B>
„Profesorul astronom Piazzi Smyth determină în mod pur ştiinţific
valoarea unităţii de lungime care a servit lo construirea marei piramide;
acesta este «policarul piramidal» care e foarte puţin superior policarului
englez (1000 policari englezi fiind egali cu 999 policari piramidali).
Policarul piramidal are 25,42 milimetri. Unitatea superioară este
cotul, egal cu 25 de policari sau cu 636 milimetri”. (Red.)
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C767))</B>
Rev. Iosif Seiss comuntînd mărturia ştiinţifică şi poziţia acestui
martor strălucit, scrie:
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C768))</B>
„Un gînd măreţ e încă cuprins în acest monument minunat. Unul din
cele cinci vîrfuri ale lui are o importanţă specială şi anume, acela
spre care se îndreaptă feţele şi colţurile exterioare: este piatra
unghiulară din vîrf care îşi îndreaptă indicele (arătătorul) în mod
solemn spre soarele dela miazăzi. Prin depărtarea sa de bază piramidei
ea arată distanţa soarelui de pămînt. Dacă ne-am întoarce cu gîndul
la data construirii piramidei şi am căuta să vedem spre ce se îndrepta
indicele său la miezul nopţii, am găsi acolo o indicaţie mult mai
sublimă încă. Stiinţa a dovedit că soarele nu este un centru mort,
staţionar, cu planete care se mişcă în jurul lui. Acum este dovedit
că şi soarele e în mişcare, că el descrie o traectorie în jurul unui
alt centru de atracţie mai puternic, antrenînd după sine în spaţiu
întreaga sa suită splendidă de comete şi de planete împreună cu sateliţii
lor. Astronomii însă, nu sînt încă în totul de acord asupra a ceea
ce este acest centru de atracţie şi asupra poziţiei lui în spaţiu.
Totuşi, unii dintre ei cred că au găsit direcţia mişcării lui şi că
aceasta ar fi constelaţia Pleiadelor şi în mod deosebit Alcion, steaua
centrală a acestei constelaţii. Cinstea acestei descoperiri îi revine
distrinsului astronom german, profesorul J. H. Maedler. Alcion ar
fi deci, după stiinţă, tronul ascuns care ar constitui sediul cental
al întregului sistem de gravitaţie, centrul din care Atot-Puternicul
ar cîrmui Universul. La aceasta corespunde o coincidenţă minunată:
În anul construirii marei piramide, în ziua echinocţiului de toamnă,
la miezul nopţii, dată ce marchează începutul exact al anului, dată
s-a păstrat în tradiţiile mai multor popoare; ea e începutul anului
evreesc, introdus prin ziua ispăşirilor.--vezi Vol. 2 al «Studiilor
în Scripturi». Pleiadele se găseau deasupra meridianului pe care e
aşezată marea piramidă, iar Alcion era exact pe această linie. Există
deci în aceasta o indicaţie sublimă pe care ştiinţa nici măcar n-a
bănuit-o şi care dă o întindere neaşteptată şi măreaţă cuvintelor
lui Dumnezeu cînd El întreabă pe Iov: «Poţi tu să strîngi mai tare
legăturile Pleiadelor?»--Iov 38:31, textul fr.”
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Mărturia ei cu privire la planul de mîntuire
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C769))</B>
Cu toate că fiecare parte a învăţămintelor piramidei celei marei e
importantă şi prezintă un interes mare, totuşi atenţiunea noastră
întreagă se concentrează asupra simbolului ei tăcut, dar mult grăitor
care este planul lui Dumnezeu, sau planul vîrstelor. Dar ar fi fost
cu neputintă de înţeles acest plan aşa cum ni-l înfăţişează acest
monument dacă nu ni s-ar fi descoperit mai întîi în Biblie. Şi credinţa
noastră se întăreşte cînd vedem că acest plan ni se înfăţişeaza din
nou într-un chip atît de minunat. Este de asemeni un întăritor al
credintei faptul de a constata că legile naturii şi adevărurile Revelaţiunii
(divine) erau cunoscute de marele Arhitect al tuturor lucrurilor care
le-a adeverit în această piatră „martor”.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C770))</B>
Marea piramidă văzută în forma ei exterioară are o mare însemnătate
şi reprezintă planul lui Dumnezeu înfăptuit astfel cum se va realiza
el la sfîrşitul vîrstei milenare. Piatra care va încununa atunci totul
va fi Christos recunoscut drept Capul sau Conducătorul tuturor şi
al totului. Fiecare altă piatră vie va fi aşezată şi potrivită în
mod exact în acest edificiu măreţ, astfel complet şi perfect. După
ce dăltuitul (cioplitul), fasonatul şi lustruitul fiecărei pietre
se va termina, toate vor fi adunate şi cimentate unele de altele şi
de Capul lor prin iubire dumnezeiască. Dacă, în ansamblul ei, marea
piramidă reprezintă planul lui Dumnezeu în întregime terminat, piatra
unghiulară din vîrf simbolizează pe Christos, căci Dumnezeu l-a înălţat
mai presus de toate, ca el să fie Capul tuturor. Acest lucru e confirmat
nu numai de faptul că această piatră este un simbol al lui Christos
minunat de potrivit,i harta Vîrstelor din Vol. 1, lit. x, y, z, W.
dar şi pentru că profeţii, apostolii şi însuşi Domnul Isus au vorbit
despre ea adesea.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C771))</B>
Isaia (28:16) profetizînd despre Christos, zice: „Iată, pun ca temelie
în Sion o piatră . . . o piatră de preţ, piatră din capul unghiului
clădirîi”. Zaharia (4:7), vorbind despre punerea acestei pietre în
vîrful edificiului, în mijlocul unor bururii mari, zice: „El va pune
piatra cea mai de seamă în vîrful Templului, în mijlocul strigătelor
de: Îindurare, îndurare cu ea”. Fără îndoială constructorii piramidei
au fost cuprinşi de o mare bucurie cînd piatra din vîrf fu pusă, şi
toţi se interesară de încununarea operii isprăvite. In Iov (38:6,7)
se vorbeşte de asmeni despre marea bucurie ce avu loc cînd principala
piatră unghiulară fu pusă; el deosebeşte limpede Capul şau piatra
unghiulară a încununării menţionînd mai întîi celelalte patru pietre
ale unghiului de la bază, cînd zice: „pe ce sînt sprinjinite temeliile
lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cînd stelele
dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu
scoteau strigăte de veselie?” Profetul David, făcînd şi el aluzie
la Domnul nostru Isus, se serveşte de o figură care corespunde perfect
aceleia a martorului de piatră din Egipt; vorbind de vremile viitoare
el zice în mod profetic: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns
să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta:
şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. Aceasta este ziua (ziua
milenară a gloriei lui Christos, Capul şi Suveranul lumii), pe care
a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Ps. 118:22-24.)
Izraelul după trup a refuzat să primească pe Christos ca fiind piatra
din vîrful clădirii; de aceea s-a luat de la acest popor favoarea
de a forma casa specială a lui Dumnezeu, de a deveni Izraelul spiritual
care este clădit în Christos, Capul sau Conducătorul. Ne aducem aminte
că Domnul nostru şi-a aplicat-o sieşi această profeţie, arătînd că
el însuşi fu piatra lepădată, iar cei ce au lepădat-o au fost Izraeliţii
reprezentaţi de conducătorii lor--preoţii şi fariseii.--Mat. 21:42,44;
Fapte 4:11.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C772))</B>
Cît de minunat ilustrează toate acestea piatra din vîrful piramidei
celei mari! Această piatră principală terminată trebuia să servească
de model pentru întreaga clădire, ale cărei unghiuri şi proporţii
trebuiau să fie potrivit cu cele ale pietrei din vîrf. Nu e greu să
ne închipuim cum a fost ea lepădată, batjocorită de ziditori înainte
de a fi recunoscută ca atare; unii poate cugetau că nu există niciun
loc potrivit pentru ea în clădire. Cele cinci feţe, cinci vîrfuri
şi şasesprezece unghiuri diferite ale acestei pietre o făceau nepotrivită
pentru clădire pînă în momentul cînd trebuiau să fie pusă la loc.
Numai atunci putea fi folosită, căci ea îndeplinea singură condiţiunile
pietrei unghiulare din vîrf. De-a lungul anilor lungi în cursul cărora
lucrarea de clădire progresa, această piatră principală a unghiului
fu „o piatră de poticnire” şi o „stîncă de zdruncinare” pentru cei
ce nu cunoşteau nici întrebuinţarea ei, nici locul ei. Este tocmai
ceea ce se petrece cu Christos şi ceea ce va continua să se petreacă
pînă cînd cea mai mare parte dintre oameni Il vor vedea glorificat
şi făcut piatra unghiului din vîrf sau Capul, încununarea planului
lui Dumnezeu.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C773))</B>
Forma piramidei reprezintă plinătatea şi desăvîrşirea. Ea expune planul
lui Dumnezeu în simboluri arătînd că „la plinirea vremilor, îşi va
uni iarăşi într-unul (intr-o singură familie, în armonie desăvîrşită,
deşi pe diferite trepte de existenţă) în Christos toate lucrurile
(sub un singur Cap), cele din ceruri, şi cele de pe pşmînt”. Iar toţi
acei cari nu se vor conforma pietrei unghiulare vor fi nimiciţi.--Efes
1:10; 2:20-22 (textul fr. de D.).
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Cum înfăţişează planul de mîntuire întocmirile interioare ale marei
piramide
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C774))</B>
Dacă mărturia formei exterioare a acestui mare edificiu este desăvîrşită
şi în armonie cu Cuvîntul scris al lui Dumnezeu, învăţămintele ascunse
în întocmirile ei interioare sînt încă şi mai minunate. In timp ce
structura exterioară reprezintă ansamblul (întregul) planului de mîntuire,
construcţia interioară, în schimb, arată şi înfăţişează fiecare trăsătură
importantă a acestui plan aşa cum s-a desfăşurat el de-a lungul veacurilor
pînă la completa şi glorioasa lui împlinire. Pietrele, formînd rînduri
succesive la niveluri diferite, reprezintă, perfecţiunea tuturor acelora
cari, sub conducerea lui Isus Christos, Capul sau Conducătorul nostru,
vor fi devenit confirm voinţei desăvîrşite a lui Dumnezeu, astfel
cum învaţă mărturia Scripturilor. Unii vor fi făcuţi desăvîrşiţi la
natura omenească iar alţii pe treapta sau la natura spirituala şi
divină. Pardoseaua din „camera regelui” este la nivelul celui de al
cincizecilea rînd (de pietre) al zidăriei; cea din „camera reginei”
este la nivelul celui de al douăzeci şi cincilea rînd, iar capătul
de jos al „primului pasaj suitor” prelungit orin „dopul” (astupuşul)
de granit pînă la punctul deîntretăiere cu solul „pasajului suitor”
determină un punct la nivelul uneia din liniile de bază ale piramidei.
Astfel întreaga piramidă privită de jos de la bază pînă la vîrf pare
a fi o emblemă (un semn, un simbol) al planului divin de mîntuire,
arătînd eliberarea omenirii din legăturile păcatului şi ale morţii,
apoi regenerarea ei. Linia de bază a piramidei corespunde de altminteri
cu data întăririi făgăduinţei lui Dumnezeu către Izraelul tip--dată
marcînd începutul lucrării de regenerare şi de eliberare a omenirii.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C775))</B>
Unstudiu atent al diagramei (schiţei) de alături, care arată întocmirile
interioare ale acestui monument măreţ, este plin de învăţăminte. Marea
piramidă nu e prevăzută decît cu o singură intrare propriu-zisă. Pasajul
ascendent este uniform, scund şi foarte înclinat; el duce la o încăpere
săpată în stîncă--„Camera subterană”. Construcţia acestei camere este
ciudată; plafonul e complet terminat pe cînd pereţii sînt abia începuţi
iar pardoseală peste măsură de scofîlcită (scobită) şi neisprăvită.
Această cameră a sugerat unor persoane ideea unui „abis fără fund”,
expresiune folosită în Scripturi spre a simboliza dezastrul, inconştienţa
şi nimicirea. Acest „pasaj de intrare” reprezintă foarte bine mersul
în jos al omenirii spre distrugere. „Camera subterană” prin construcţia
ei neregulată ilustrează în mod perfect marea strîmtoare, dezastrele,
nimicirea--„plata păcatului” către care se îndreaptă omenirea în mersul
ei degradant.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C776))</B>
Primul pasaj ascendent care pleacă de la „pasajul coborîtor” ore aceeaşi
lărgime ca şi acesta. El e mic, jos şi greu de urcat, iar la capătul
de sus dă într-un coridor elegant şi spaţios numit „marea galerie”,
a cărei înălţime e de şapte ori mai mare decît cea a pasajului care
duce într-însa. „Pasajul suitor”, putin ridicat, reprezintă dispensaţia
legii şi pe Izrael ca naţiune de la ieşirea lui din Egipt. Din acel
moment, Izraeliţii se deosebiră de naţiunile lumii, renunţată să mai
trăiască în degradare pentru a deveni naţiunea sfîntă a lui Dumnezeu
supusă legii, oferindu-se să urmeze o cale de regenerare mai grea,
mai anevoioasă decît acea pe care umblă lumea păgînă; ei trebuiau,
într-adevăr, să păzească legea divină. „Marea galerie” ilustrează
perioada chemării evanghelice; ea formează o pantă (un povîrniş) greu
de urcat, dar, contrar de ceea ce se prezintă în pasajul suitor, ea
e fără obstacol. Inălţimea şi lărgimea mai mare a acestui pasaj simbolizează
speranţele mai minunate şi libertătile mai mari ale dispensaţiunii
creştine.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C777))</B>
Sub „marea galerie”, la nivelul pardoselii sale şi al capătului său
de jos, ia fiinţă un „pasaj orizontal” care duce la o odăiţă de obiceiu
numită „camera reginei”. La capătul de sus al „Marei galerii” se află
un pasaj scund (mic) care duce într-o mică încăpere numită „anticameră”
a cărei construcţie deosebită face să te gîndşti la o sală de scoală,
la un loc de predarea învăţămîntului şi de probă.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C778))</B>
Camera principală a marei piramide, atît prin dimensiunile ei cît
şi prin imortanţa poziţiei sale, face încă legătura cu anticamera
de care e despărtită printr-un culoar (gang) de mică înălţime. Această
încăpere este „camera regelui”. Deasupra se află mici încăperi suprapuse
(puse unele peste altele) sau „camere de construcţie”. Inţelesul lor
simbolic, dacă totuşi au unul, n-are legătură nici cu omul, nici cu
alte creaturi vizibile, ci cu fiinţe spirituale. O diagramă arătînd
forma acestor camere ne arată nişte pereţi şi un plafon (tavan) lucrate
cu echerul (dreptarul) şi terminate; în schimb, ele nu au pardoseală
cu suprafaţă regulată. „Camera regelui” conţine o „ladă” sau un chivot
de piatră, unica mobilă ce se află în marea piramidă. Două canaluri
de aer sînt prevăzute pentru ventilaţia (aerisirea) „camerei regelui”.
Ele pleacă din doi pereţi opuşi şi străpung zidăria pînă la suprafaţa
dinafară. Unii presupun că ar mai exista şi alte camere şi pasaje
necunoscute, dar noi nu împărtăţim această părere; dimpotrivă, noi
credem că pasajele şi camerele cunoscute astăzi sînt cu totul suficiente
pentru a ilustra planul lui Dumnezeu deoarece ele aduc mărturie despre
întreg planul său.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C779))</B>
Există şi un alt pasaj neregulat ce duce în jos, străbătînd zidăria,
numit „puţ”; el ea fiinţă la extremitatea nordică sau de jos a „marei
galerii” în partea de vest; acest culoar (gang) merge în jos pînă
unde se întîlneşte cu pasajul de intrare coborîtor. Punctul de întîlnire
între „puţ” şi „marea galerie” este foarte neregulat. S-ar părea că
la început pasajul ce duce la „camera reginei” a fost mascat de lespezi
de piatră ce formau pardoseala „marei galerii”; s-ar părea de asemeni
că o lespede a acoperit gura „puţului”. Dar acum, toată partea de
jos a „marei galerii” pare să fi fost violent smulsă şi ridicată lăsînd
descoperit pasajul ce duce la „camera reginei” şi demascînd de asemeni
şi „puţul”. Acei cari au făcut cercetări la faţa locului spun că gura
puţului pare să fi fost deschisă de o explozie venită de jos, care
a aruncat în aer toată partea de sus a puţului. Noi credem totuşi
că o asemenea explozie n-a avut loc niciodată, dar că lucrurile au
fost lăsate într-adins în această stare de către constructori spre
a arăta precis ceea ce trebuie să ne înveţe presupusa explozie, la
care vom reveni mai tîrziu. Fapt sigur este că nici o piatră provenită
dintr-o asemenea explozie nu se vede în nici o parte şi, cu toate
acestea, ar fi fost foarte greu a le ridica.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C780))</B>
Pardoseala de la camera regelui şi de la anticameră se prelungeşte
pînă la „galeria cea mare” la capătul ei de sus sau de sud, şi acolo
formează un fel de barieră abruptă (prăpăstioasă) sau treaptă care
înaintează cu şasezeci şi unui de policari în interiorul galeriei,
de la peretele său de sud. Acest perete mai prezintă şi o altă particularitate:
el nu e vertical, ci înclinat în direcţia nord. Inclinaţia totală
este de douăzeci şi unu de policari la fîrf în raport (comparaţie)
cu baza. Vîrful acestui perete prezinta o deschizătură sau pasaj care
duce la camerele de construcţie situate deasupra „camerei regelui”.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C781))</B>
Culoarele şi pardoselile piramidei, ca de altfel întreaga construcţie,
sînt din calcar (piatră de var). Singurele excepţii sînt „camera regelui”,
„anticamera” şi pasajul care le uneşte, ale căror pardoseli şi tavanuri
sînt din granit. Unica piesă din granit ce se află în altă parte în
marea piramidă este „dopul” (astupuşul) care astupă puternic partea
de jos a „primului pasaj suitor” pe care constructorii îl lăsaseră
sigilat la prtea sa de jos printr-o piatră unghiulară ce se potrivea
exact şi astupa orificiul (deschizătura) de comunicaţie cu „pasajul
de intrare”. Această lucrare era atît de bine făcută încît „primul
pasaj suitor”, a rămas necunoscut pînă la „timpul hotărît”, pînă la
timpul cînd piatra căzu. Aproape de capătul de jos al „primului pasaj
suitor”, imediat în dosul acelei prime pietre, se afla „dopul” de
granit. Fasonat cam în formă de pană (ic), el fu aşezat în această
poziţie, în scopul evident de a rămîne astfel bine fixat în acel loc,
şi a rezistat într-adevăr la toate încercările făcute pentru a-l ridica.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C782))</B>
După unii istorici, „pasajul de intrare” era bine cunoscut de cei
vechi, Totuşi califul arab, Al Mamun, nu cunoştea poziţia lui exactă
deşi tradiţia indica locul unde se află, anume pe faţa de nord a piramidei.
Abia după o muncă grea şi costisitoare, în anul 825 al erei noastre,
el scobi un pasaj de intrare, după cum ne arată figura, în speranţa
că va găsi acolo comori mari. Dar, cu toate că piramida conţinea în
sine comori foarte mari de ordin intelectual, apreciate mult astăzi,
ea nu ascundea însă din acele pe care le căutau Arabii. Totuşi munca
lor ne-a fost zadarnică. Căci în timp ce ei munciau, piatra care sigila
„primul pasaj suitor” se desprinse şi căzu în „pasajul de intrare”,
descoperind astfel secretul şi scoţînd la iveală prezenţa „primului
pasaj suitor”. Arabii crezură că cu descoperit în sfîrşit drumul comorilor
ascunse, dar neputincioşi a muta din los „dopul” de granit, ei tăiară
un pasaj de-a lungul acestuia scobind calcarul mult mai moale şi mai
uşor de ridicat.
</P>

<P ALIGN=CENTER>
Marturia marei piramide cu privire la planul vîrstelor
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C783))</B>
Tînărul scoţian, Robert Menzies, care cel dintîi sugeră ideea că marea
piramidă ascundea învăţăminte religioase sau mesianice, spunea într-o
scrisoare adresată profesorului Smyth:
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C784))</B>
„De la capătul de nord al marei galerii, urcînd rampa, aflăm indicaţii
anii vieţii Mîntuitorului nostru, exprimati în policari--un policar
pentru un an--şi treizeci şi trei de policari ne duc exact la gura
puţului”.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C785))</B>
Acest „puţ” este aşa zicînd cheia întregei revelaţiuni a marei piramide;
el ilustrează nu numai moartea şi punerea în mormînt a Domnului, ci
şi învierea sa. Aceasta din urmă este clar arătată de faptul, deja
notat, că gura „puţului” şi împrejurimile lui nemijlocite par să fi
ajuns în această stare dărăpănată în urma unei explozii violente ce
s-ar fi produs de jos în sus. In acelaşi chip a rupt şi Christos legăturile
morţii şi a scos la iveală viaţa şi nemurirea, deschizînd astfel vieţii
o nouă cale. (Evrei 10:20.) El nu era cu putinţă să fie ţinut în legăturile
morţii (Fapte 2:24)--asa par să ne arate şi să ne înveţe stîncile
sfărîmate ce înconjoară partea de sus a „puţului”.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C786))</B>
Numai prin „puţ” se putea intra la unul din pasajele suitoare ale
marei piramide.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C787))</B>
După cum „puţul” era singura cale prin care se putea intra la unul
din pasajele suitoare ale marei piramide, tot astfel moartea şi învierea
lui Christos constituiesc singura cale a omenirii decăzute de a putea
ajunge la viaţă, pe oricare treaptă. In piramidă exista într-adevăr
„primul pasaj suitor”, dar el era de nestrăbătut; tot astfel legămîntul
legii mozaice părea să fie o cale sau o perspectivă ce duce la viaţă,
dar în realitate era o cale de nestrăbătut, pe care nu se putea trece.
Niciun membru al rasei omeneşti decăzute n-a reuşit să ajungă la viaţă
urmînd prescripţiile ei. „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit
înaintea Lui, prin faptele Legii”. (Rom. 3:20.) Preţul de răscumpărare,
simbolizat prin „puţ”, este singura cale prin care un membru al omenirii
condamnate poate să ajungă la măreţele binecuvîntări cuprinse în planul
lui Dumnezeu, adică la viaţă veşnică.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C788))</B>
Cu cîţiva ani înainte de a se fi înţeles că „marea galerie” reprezenta
dispensaţia evanghelică, prof. Smyth, în urma unor observaţiuni astronomice,
determinase data construirii marei piramide şi găsi anul 2170 înainte
de Christos. Cînd Dl Menzies sugeră ideea că lungimea rampei „marei
galerii”, în policari, reprezintă ani, se crezu că dacă această teorie
era adevărată, măsurătoarea rampei, începînd de la capătul de jos
al „marei galerii”, coborînd apoi „primul pasaj suitor” pînă la întretăierea
lui cu pasajul coborîtor şi de acolo urcînd spre ieşire, trebuia să
dea undeva un semn sau o indicaţie care să confirme cifra găsită mai
sus şi să dovedească dat construirii precum şi exactitatea teoriei
că un policar reprezintă un an. Această idee, care nu era nicidecum
nechibzuită, era totuşi o probă decisivă. In 1872, un inginer civil
fu însărcinat să măsoare exact pasajele, camerele, etc., ale piramidei.
Raportul său confirmă pe deplin această idee. Măsurătorile lungimii
rampei arătară că parcursul indicat mai sus era de 2170 şi jumătate
policari pînă la o linie trasă cu rigla şi gravată în pereţii „pasajului
coborîtor”. Data construirii marei piramide este astfel îndoit adeverită,
în timp ce lungimile pasajelor sînt verigile istoriei şi ale cronologiei
cari pot fi considerate ca semne şi „o mărturie” pentru Dumnezeu în
mijlocul Egiptului.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C789))</B>
Graţie măsurătorilor precise ale tuturor pasajelor, furnizate de prof.
Smyth, sîntem în măsură să atingem părţile cele mai caracteristice
ale mărturiei acestui „martor” din piatră, care ne vorbeşte astăzi.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C790))</B>
Cînd am putut aprecia ceea ce am spus din capul locului despre acest
martor, ne cugetam că dacă marea piramidă era o Biblie de piatră,
dacă ea expunea planurile ascunse ale marelui Arhitect al universului,
dovedindu-i preştiinţa şi întelepciunea, atunci ea ar trebui să fie
şi va fi în armonie desăvîrşită cu Cuvîntul scris. Faptul că secretele
piramidei au fost păstrate pînă la sfîrşitul celor şase mii de ani
ai istoriei lumii, şi că ea începe acum să pună mărturie că zorile
milenare apar, este în armonie cu Cuvîntul scris. In acelaşi chip
măreaţa mărturie a Bibliei cu privire la planul glorios al lui Dumnezeu
a fost ţinută ascunsă de la întemeierea lumii, şi abia acuma începe
să strălucească în toată plinătatea şi măreţia ei.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C791))</B>
Am expus deja în volumnle precedente şi în celelalte capitole ale
acestui volum mărturia clară a Cuvîntului, arătînd că sîntem în ajunul
unei noi dispensţii, la revărsatul zorilor zilei milenare. Această
dispensţie va aduce schimbarea domniei suverane asupra pămîntului.
Autoritatea va fi luată de la „atăpînitorul acestei lumi” (Apoc. 11:15)
şi de la credincioşii săi şi va fi predată Aceluia „care are drept
la ea” (Ezech. 21:27; Dan. 7:27) prin dreptul de răscumpărare, precum
şi sfinţilor săi credincioşi. O mare binecuvîntare va rezulta din
această schimbare pentru lumea întreagă; totuşi perioada de transferare,
în tipul căreia domnitorul actual, „omul cel tare”, va fi legat şi
despuiat (desbrăcat) de orice putere (Mat. 12:29; Apoc. 20:2) va fi
un timp de mare strîmtoare. (Is. 49:24,25.) Semnele timpului indicate
de Scripturi ne arată că acest timp de strîmtorare nu va sosi decît
după cea de a doua venire a lui Christos (în Oct. 1874); că judecata
naţiunilor va începe atunci cînd lumina şi cunoştinţele se vor revărsa
ca nişte valuri în ziua lui Iehova. Marea piramidă ilustrează aceasta
în modul următor:
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C792))</B>
„Pasajul coborîtor” care conduce de la intrarea în piramidă la „puţ”
sau la „camera subterană”, reprezintă calea urmată de lume în general
(sub conducerea domnitorului acestei lumi, Satan) pînă la timpul de
mare strîmtorare (simbolizat prin „puţ”) în care se va termina domnia
celui rău. Este întrucîtva uşor a determina lungimea acestei perioade
şi a vedea cînd puţul strîmtorării va fi atins: e suficient a pleca
de la o dată determinată, clar arătată în piramidă şi a face apoi
măsurătoarea de la acest punct de plecare. Această dată sau acest
punct de plecare e fixat de întîlnirea (joncţiunea) „primului pasaj
suitor” cu „marea galerie”. El arată naşterea Domnului nostru Isus,
după cum „puţul”, 33 şi 1/2 policari mai departe, marchiază moartea
sa. Dacă din acest punct măsurăm lungimea „primului pasaj suitor”
pînă la joncţiunea (întîlnirea) lui cu „pasajul coborîtor”, vom determina
astfel o dată caracteristică asupra acestuia din urmă. Lungimea acestui
„prim pasaj suitor” este de 1542 policari pînă la punctul de întretăiere
cu pasajul coborîtor, acest punct corespunde astfel anului 1542 înainte
de Christos. Măsurînd apoi „pasajul coborîtor” de la acest punct determinat
pînă la intrarea în „puţ” care reprezintă timpul de mare strîmtorare
şi de nimicire care va pune capăt acestui veac, aducînd cu sine prăbuşirea
puterii celui rău, aflăm 3457 de policari sau ani cari trebuiesc adăugaţi
la data de mai sus --1542 înainte de Christos. Acest calcul indică
deci că 1915 ani după Christos ne duc la timpul de strîmtorare, căci
1542 ani înainte de Christos adunaţi cu 1915 ani după Christos ne
dau 3457 ani. Marea piramidă aduce deci mărturie că anul 1914 va fi
începutul unui timp de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd sînt naţiunile
şi nici nu va mai fi altul asemenea în veacurile viitoare. Vedem deci
că acest martor confirmă în totul mărturia Bibliei asupra acestui
subiect.--vezi Vol. 2, cap. 7, al Studiilor în Scripturi.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C793))</B>
Nimeni n-ar trebuisă pună la îndoială faptul că cei patruzeci de ani
cari începură de la sfîrşitul anului 1874 sînt anii secerişului, chiar
dacă strîmtorarea cea mare n-a atins încă punctul culminant şi critic,
chiar dacă acest timp de „seceriş” a fost, de la acea dată, o perioadă
în timpul căreia cunoştinţa a crescut considerabil (foarte mult).
Amintim că figurile şi ilustraţiunile marei piramide, inclusiv diagrama
„puţului”, au fost schiţate de profesorul Smyth fără să aibă în vedere
această aplicaţie, adică în afară de orice consideraţie religioasă.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C794))</B>
Cuvîntul lui Dimnezeu arată clar dă judecăţile executate în cursul
acestui timp de strîmtorare vor începe cu biserica nominală; ele vor
fi pentru ea preludiul (începutul) prăbuşirii sale în mijlocul unor
formidabile ciconiri de interese între capital şi muncă, cari se organizează
astăzi pentru luptă.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C795))</B>
Forma şi gradul de isprăvire a acestei camere subterane sau „puţ”
au o semnificaţie cu totul deosebită; o parte din pereţi şi tavalul
sînt potrivite, dar ea nu are o pardoseală unită şi reală; solul (padimentul)
e scorburos, neisprăvit şi coboară în povîrniş neregulat din ce în
ce mai prăpăstios spre peretele de răsărit, justificînd astfel numele
de „abis fără fund” ce i se dă uneori. Această cameră ne vorbeşte
despre eliberare, despre libertate ca şi despre strîmtorare; despre
ridicare ca şi despre degradare. In adevăr, pasajul ce duce acolo
e aşa de jos şi aşa de strîmt încît cel ce se duce spre „puţ” trebuie
să ia o poziţie foarte aplecată şi prin urmare foarte neplăcută. După
ce a ajuns la această cameră, tîrîndu-se, obosit, coboară pe sol pe
o treaptă înaltă; de altă parte, tavalul este mai înalt; acest spaţiu
foarte mărit simbolizează o oarecare dezvoltare mintală a oamenilor
cari merg spre desrobire, spre libertate.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C796))</B>
Cît de adevărate sînt toate acestea comparîndu-le cu faptele reale!
Oare nu vedem noi deja răspîndindu-se spiritul de libertate în sînul
masselor populare, în sînul naţiunilor civilizate? Nu vrem să discutăm
natura acestor libertăţi, nici să examinăm dacă sînt ele sau nu justificate;
ne mărginim să constatăm că ele sînt simbolizate de înălţimea tavanului
şi despresiunea (scufundarea) solului (pardoselii); noi constatăm
numai faptul că lumina din epoca noastră, care este ziua lui Iehova,
aduce cu sine spiritul de neatîrnare. Acest spirit de libertate în
atingere cu mîndria de sine, cu bogăţia şi cu puterea claselor conducătoare
va fi cauza strîmtorării celei mari care, potrivit sfintelor Scripturi,
are să urmeze. Cu toate că aceste lucruri abia au început, regii,
împăraţii, oamenii de stat, capitaliştii, cu un cuvînt toţi, văd apropiindu-se
evenimentele şi „îşi dau sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor
cari se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile cerurile vor fi clătinate”.
(Luca 21:26.) Organizaţiunile civile, sociale şi religioase din „lumea
rea de astăzi” vor dispărea, se vor duce în nimicirea simbolizată
prin „puţ” sau camera subterană. „Puţul” este nu numai o ilustraţie
a turburărilor cari vor răsturna şi vor nimici preszenta ordine de
lucruri (fiindcă aceasta n-ar putea să se armonizeze cu ordinea de
lucruri mai bună care va fi stabilită în împărăţia lui Dumnezeu),
ci el mai simbolizează şi sfîrşitul sigur al fiecărui individ care
va continua să urmeze vreo cale rea şi care în deplina lumină a vîrstei
milenare va refuza să se lase de păcate şi să umble pe calea dreptăţii.--Is.
65:20; Ps. 101:8.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C797))</B>
Să notăm un alt fapt în legătură cu cele de mai sus: Inclinaţia „pasajului
coborîtor” este potrivită pînă în apropierea „puţului”, apoi pasajul
devine orizontal. Lungimea pasajului orizontal cuprins între intrarea
în camera subterană sau „puţ” şi partea înclinată a pasajului coborîtor
este de 324 policari; acest punct ar corespunde anului 1591 (1915-324=1591).
Acest fapt pare să indice că pe la 1591 s-a petrecut un eveniment
important care a influenţat în aşa măsură mersul civilizaţiei încît
ea încetă să mai urmeze o cale care duce în jos. Ce s-a întîmplat
deci în timpul acela? Fost-a la acea dată o mare mişcare socială care
a putut să exercite o asemenea influenţă?
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C798))</B>
Culoarul (gangul) strîmt şi înclinat reprezintă mersul lumii în vreme
ce pasagiile coborîtoare simbolizează alergarea Bisericii „chemate”.
Schimbarea suferită de pasajul coborîtor care din înclinat cum era
devine orizontal, pare să indice apariţia luminii şi a reformelor
politice sau morale cari s-au manifestat la epoca aceea; aceasta fu
întrucîtva o ameliorare a drumului urmat de omenire pe calea ce duce
în jos a păcatului.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C799))</B>
Reformaţiunea din veacul al 16-lea fu desigur favorabilă primenirii
morale; ea curăti atmosfera morală de multă ignoranţă şi superstiţie.
Protestanţii şi un mare număr de catolici admit că ea a însemnat începutul
unei noi ere pe drumul progresului universal.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C800))</B>
Noi nu pretindem, cum pretind unii, că în zilele noastre totul merge
spre mai bune. Există chiar multe lucruri pe care noi nu le putem
aproba, care nu sînt în armonie, nici cu civilizaţia, nici o voinţa
divină. Noi nu facem altceva decît să constatăm că în lume domneşte
un spirit mai generos şi mai „umanitar”, dar care este încă foarte
departe de spiritul Domnului nostru Isus. Totuşi această stare de
lucruri e mult mai de dorit decît superstiţia şi ignoranţa din trecut.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C801))</B>
In realitate, tocmai această ameliorare socială a dat naştere „teoriei
evoluţiei”. Acest progres social a făcut pe mulţi să creadă că lumea
evolua cu repeziciune. Din acest fapt, s-a tras concluzia că un Mîntuitor
şi opera sa de răscumpărare nu erau necesare, că nu era nevoie nici
de o împărăţie viitoare, nici de o restatornicire a tuturor lucrurilor.
In curînd biata lume va înţelege că o regenerare bazată pe principiile
egoismului nu poate decît să mărească nemulţumirea şi chiar să ducă
la anarhie. Numai copiii lui Dumnezeu, călăuziţi de Cuvîntul său,
pot vedea aceste lucruri sub adevărata lor lumină.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C802))</B>
In timp ce dimensiunile mai sus indicate deuc o mărturie în armonie
cu cea a Bibliei, o dimensiune totuşi părea să fie în dezacord cu
Cuvîntul lui Dumnezeu; aceasta era lungimea „primului pasaj suitor”
care, după cum s-a presupus, reprezenta perioada începînd cu exodul
poporului lui Izrael din Egipt şi terminîndu-se la naşterea Domnului
nostru Isus. cu aceea arătată în Vol. 2 al Studiilor în Scripture,
cap. 7 şi numită vîrsta iudee, care începu cu 198 de ani înainte de
ieşirea lui Iacob şi nu se termină, decît în momentul cînd Domnul,
pe care ei îl respinseră, le lăsă casa pustie, cinci zile înainte
de crucificarea sa.--Mat. 23:37,38. Perioadele biblice arătate deja
în Vol. 2 sînt exacte, sîntem siguri de aceasta şi exactitatea lor
am dovedit-o în mai multe chipuri. Am văzut că de la ieşirea din Egipt
pînă în anul 1 al erei creştine s-au scurs 1614 ani, iar lungimea
rampei (suişului) „primului pasaj suitor” nu măsoară decît 1542 de
policari. Pe de altă parte, ştim din Cuvintele Domnului şi ale profeţilor
că vîrsta legii sau timpul de „favoare” acordat Izraelului după trup
nu s-a terminat la naşterea lui Isus ci trei ani şi jumătate după
moartea sa, la sfîrşitul celor 70 de săptămîni de favoare a lui Izrael,
adică în anul 36 al erei noastre. Lungimea perioadei de la exod la
sfîrşitul timpului de favoare este deci de 1650 ani (1614+36). Marea
piramidă trebuia totuşi, după cît se pare, să indice lungimea completă
a timpului de favoare acordat lui Izrael deşi, în anumite privinţe,
măreţia şi binecuvîntările nouei dispensaţii începuseră deja la naşterea
lui Isus. (Luca 2:10-14,25-38.) Am putut constata că piramida exprimă
acest lucru într-un chip foarte ingenios. Lungimea „dopului” de granit
este exact acea care trebuie adăugată la lungimea obţinută măsurînd
rampa (suişul) „primului pasaj suitor” de la peretele de nord a „marei
galerii” pînă la capătul de jos a dopului însuşi. Inţelegem prin urmare
de ce acest „dop” era atît de solid fixat ca nimeni să nu-l poată
mişca de la locul său. El fu aşezat acolo de marele Arhitect în scopul
vădit de a rămîne aşa pentru ca astăzi noi să putem auzi mărturia
lui care vine să întărească pe cea a Bibliei--planul şi cronologia
ei.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C803))</B>
Pentru a măsura lungimea „primului pasaj suitor” noi îl vom considera
drept un telescop al cărui „dop” de granit a fost scos afară din tocul
său pînă ce capătul lui de sus va ocupa poziţia capătului de jos oprindu-se
în axa (inima) pasajului suitor. Distanţa de la intrarea de nord a
„marei galerii” pînă la capătul de jos al „dopului” de granit este
de 1470 policari. Dacă adăugăm acum la aceasta lungimea „dopului”
ieşit din „tocul” său, care este de 179 policari, obţinem un total
de 1649 policari reprezentînd 1649 ani. Diferenţa de un plicar sau
de un an între numărul acesta şi cel arătat de cronologia Bibliei
(1650), provine din faptul că „dopul” a fost puţin tăiat de către
acei cari s-au trudit să-l mute de la locul său în culoar.
</P>

<P ALIGN=JUSTIFY>
<B>((C804))</B>
Astfel, acest „martor” din piatră confirmă pe deplin mărturia Bibliei
şi ne arată că perioada începînd de la exodul lui Izrael din Egipt
pînă la sfîrşitul favoarei lor naţionale în anul 36 după Chr., este
de 1650 ani. Această perioadă nu trebuie confundată cu celelalte două
per�