ÿþ<HTML> <BODY> <FONT FACE="ARIAL"> <P><B>((163))</B> </P> <P ALIGN="CENTER">STUDIUL VIII <P ALIGN="CENTER"><B>CALEA ÎMPCRII SPIRITUL SFÂNT AL LUI DUMNEZEU</B> <BLOCKQUOTE> <P ALIGN="JUSTIFY">Lucrarea Spiritului sfânt &#151; Acum _i în Mileniu &#151; Diferite nume care descriu Spiritul sfânt,  Duhul iubirii ,  Duhul adevrului etc. &#151; În contrast, duhul nesfânt,  duhul erorii ,  duhul fricii etc. &#151; Pronume personale aplicate &#151; Semnificacia cuvântului duh &#151;  Dumnezeu este duh &#151;  Duhul sfânt înc nu era &#151; Darurile Duhului &#151; Puterea transformatoare a Spiritului sfânt &#151; Spiritul cu msur _i fr msur &#151;  Duhul lumii , Anticrist &#151; Lupta între acesta _i Spiritul sfânt &#151; Luptele interne _i externe ale sfincilor &#151; Duhul care dore_te cu gelozie &#151; Învcaci de duh &#151; Parakletos, mângâietorul &#151; El v va conduce în tot adevrul _i în Împcare deplin &#151; Supravegherea Spiritului n-a fost mai mic de când au încetat darurile miraculoase </BLOCKQUOTE> <P ALIGN="JUSTIFY"> Cci toci cei care sunt cluzici de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ^i voi ... aci primit un duh de înfiere, prin care strigm: «Ava, Tat!» Însu_i Duhul mrturise_te împreun cu duhul nostru c suntem copii ai lui Dumnezeu. Rom. 8:14-16. <P ALIGN="JUSTIFY"> Dup aceea, voi turna Duhul Meu peste orice fptur. Ioel 2:28. <P ALIGN="JUSTIFY">MAREA lucrare a Împcrii n-ar putea fi analizat cum se cuvine _i nici n-ar putea fi înceleas clar dac lucrarea Spiritului sfânt în legtur cu aceasta ar fi trecut cu vederea sau ar fi ignorat. Spiritul sfânt are mult de-a face cu prezentarea Împcrii &#151; artând credinciosului iertarea divin, precum _i îndrumându-l în deplina reconciliere a inimii cu Dumnezeu. Sub influenca de concepere a Spiritului sfânt, primit de Domnul nostru Isus la botezul Su, la începutul misiunii Sale, inima Sa consacrat a putut s vad clar _i distinct voia Tatlui, cursul potrivit, calea îngust a jertfirii, _i s aprecieze fgduincele nespus de mari _i scumpe, a cror împlinire era dincolo de umilirea, înjosirea _i moartea Sa la Calvar. A_adar, prin Spiritul sfânt <B>((164))</B> Rscumprtorul nostru a putut s înfptuiasc marea Sa lucrare, fiind condus de el s fac ceea ce era plcut _i acceptabil înaintea Tatlui _i ceea ce a dat rscumprarea pentru toat omenirea. Spiritul sfânt se identific în mod asemntor _i cu Biserica: toci cei care au acceptat meritele marelui sacrificiu pentru pcat, care au venit la Tatl prin meritul sacrificiului Fiului _i care s-au prezentat ca sacrificii vii, în armonie cu chemarea de sus la natura divin oferit acestora în Veacul Evanghelic, au avut nevoie _i au avut ajutorul Spiritului sfânt. Numai în msura în care cineva prime_te Spiritul sfânt al lui Dumnezeu este în stare s vin pe linia bun a prt_iei cu Tatl _i cu Fiul, a_a încât s  poat încelege care este voia lui Dumnezeu, cea bun, plcut _i desvâr_it , _i s o fac. Numai prin Spiritul sfânt suntem îndrumaci dincolo de simpla liter a mrturiei divine, la o apreciere cuvenit a  lucrurilor adânci ale lui Dumnezeu _i a tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le are în pstrare pentru cei care-L iubesc, lucruri pe care ochiul nu le-a vzut, urechea nu le-a auzit _i la inima omului nu s-au suit, pentru a le încelege _i a le aprecia. 1 Cor. 2:9, 10. <P ALIGN="JUSTIFY">Funccia Spiritului sfânt va fi tot a_a de important _i în Veacul Milenar, în aducerea lumii iar_i în armonie cu Dumnezeu, sub condiciile Noului Legmânt, prin meritele jertfei iubitului Rscumprtor. În conformitate cu aceasta, Domnul, prin profetul Ioel (2:28, 29), a atras atencia asupra acestui fapt, artând c în timp ce în acest Veac Evanghelic va turna Spiritul Su numai peste slujitorii _i slujitoarele Sale, totu_i, <I> dup aceea </I> Spiritul Su sfânt va fi turnat în mod general peste lume, peste  orice fptur *. În Veacul Milenar deci, progresul lumii va fi în deplin acord cu Spiritul <B>((165))</B> sfânt; _i în msura în care oamenii vor ajunge s fie în armonie deplin cu acel Spirit sfânt, vor fi potrivici pentru condiciile viecii, bucuriei _i binecuvântrii ve_nice care vor fi dup Veacul Milenar. Faptul c Spiritul sfânt va coopera cu Biserica glorificat la binecuvântarea tuturor familiilor de pe pmânt este mrturisit _i de Domnul nostru. Dup ce ne înfci_eaz gloriile Mileniului _i rezerva lui abundent de adevr ca un râu mare al apei viecii, limpede precum cristalul, El zice:  ^i Duhul _i Mireasa zic: «Vino!» ^i cine aude s zic: «Vino!» ^i celui care îi este sete s vin; cine vrea s ia apa viecii fr plat! Apoc. 22:17. <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">*Ordinea acestei binecuvântri este inversat în aceast declaracie profetic; foarte probabil pentru a ascunde problema pân la timpul potrivit, _i astfel a ascunde ceva din lungimea _i lcimea, adâncimea _i înlcimea planului divin, pân la timpul potrivit ca acesta s fie cunoscut _i apreciat. <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">Îns acest subiect al Spiritului sfânt, funccia _i lucrarea lui au fost, timp de secole, foarte gre_it încelese de mulci din poporul Domnului; _i numai în lumina Soarelui Dreptcii care rsare &#151; în lumina <I>parousiei</I> Fiului Omului &#151; acest subiect devine cu totul clar _i racional, a_a cum în mod evident a fost pentru Biserica timpurie, _i în armonie cu diferitele mrturii scripturale care se refer la el. Doctrina Treimii, care, dup cum am vzut, a început s apar în secolul al II-lea _i a ajuns la mare dezvoltare în secolul al IVlea, este în mare msur responsabil de o mare parte din întunericul care se combin cu adevrul asupra acestui subiect în mintea multor cre_tini, spre marele lor dezavantaj &#151; încurcând _i mistificând toate convingerile religioase. <P ALIGN="JUSTIFY">Exist consecvenc în învctura scriptural c Tatl _i Fiul sunt în deplin armonie _i <I>unitate</I> de scop _i lucrare, dup cum tocmai am vzut. La fel de consecvent este _i învctura scriptural în privinca Spiritului sfânt &#151; c acesta nu este un alt Dumnezeu, ci este spiritul, influenca sau puterea exercitat de unicul Dumnezeu, Tatl nostru, _i de Singurul Su Fiu Conceput &#151; în unitate absolut, prin urmare, cu ambii, care de asemenea sunt <I>în unitate</I> sau în acord deplin. Dar cât de diferit este aceast <I>unitate</I> a Tatlui, a Fiului _i a Spiritului sfânt de aceea suscinut _i învcat sub numele de doctrina Treimii, care în cuvintele <B>((166))</B> din Catehism (întrebarea 5 _i 6) declar: Sunt trei persoane într-un singur Dumnezeu &#151; Tatl, Fiul _i Duhul sfânt:  ace_tia <I>trei</I> sunt <I>un</I> Dumnezeu, <I>la fel în substanc,</I> egali în putere _i glorie . Aceast vedere se potrivea bine  veacurilor întunecate care au ajutat-o s se produc. Perioada când <I>tainele </I>erau adorate în loc s fie dezlegate a gsit în aceast teorie una foarte valoroas, care, pe cât este de nescriptural pe atât este de iracional. Cum ar putea <I>trei </I>s fie<I> unul</I> <I>în persoan,</I> în substanc? ^i dac sunt numai  <I>unul</I> în substanc , cum ar putea fi  <I>egali </I>? Nu _tie orice persoan inteligent c dac Dumnezeu este <I>unul </I>în persoan, nu poate fi <I>trei</I>? ^i dac sunt <I>trei</I> în persoan, cei trei ar putea fi <I>una </I>numai într-un sens<I>, </I>_i acesta nu este în persoan, ci în scop, în minte, în voinc, în cooperare? Într-adevr, dac n-ar fi faptul c aceast absurditate trinitarian a fost introdus în noi din cea mai fraged pruncie _i faptul c este învcat cu seriozitate în seminariile teologice de ctre profesori cu prul crunt, în multe alte feluri aparent încelepci, nimeni nu i-ar da atencie serioas nici o clip. Cum a reu_it marele Adversar s-o strecoare în poporul Domnului ca s-i zpceasc, s-i în_ele _i s strice efectul Cuvântului lui Dumnezeu, este adevrata tain care probabil nu va fi rezolvat pân când vom  cunoa_te deplin cum am fost cunoscuci _i noi , în glorie. <P ALIGN="JUSTIFY">Cel care a studiat cu atencie capitolele precedente a gsit în Scripturi mrturie abundent în privinca faptului c nu este decât un singur Dumnezeu Atotputernic &#151; Iehova; _i c El L-a înlcat mult pe Fiul Su Întâi-Conceput, Singurul Su Conceput, la propria Sa natur _i la propriul Su tron al universului; _i c alturi de Ei în ordinea rangului va fi Biserica glorificat, Mireasa, socia Mielului _i mo_tenitoarea împreun cu El, altfel numici  fracii Si. Ace_tia vor fi fcuci asociaci gloriei Sale, dup cum în veacul prezent li se cere s fie asociaci în suferincele Sale. Cei care au studiat au observat de asemenea c toate scripturile se armonizeaz _i concord <B>((167))</B> cu mrturia de mai sus; _i mai mult, nu se afl nici o scriptur care, direct sau indirect, în realitate sau în aparenc, s vin în conflict cu aceste constatri. Acum se na_te întrebarea: cine, unde _i ce este Spiritul sfânt? <P ALIGN="JUSTIFY">S urmm în privinca acestei întrebri aceea_i cale de investigare urmat _i în celelalte. S mergem la legea _i la mrturia lui Dumnezeu pentru toate informaciile noastre. S nu mergem la om. S nu acceptm îndoielile _i speculaciile oamenilor buni care sunt morci, sau ale oamenilor buni care sunt vii, _i nici chiar ale noastre. S ne amintim declaracia apostolului c Cuvântul Domnului este dat cu intencia  ca omul lui Dumnezeu s fie desvâr_it _i cu totul pregtit pentru orice lucrare bun (2 Tim. 3:17). S ne punem încrederea cu totul în Domnul _i s cutm semnificacia celor declarate de El în privinca Spiritului sfânt, aducând fiecare mrturie scriptural în armonie; asiguraci c adevrul, _i numai el, va rezista unei astfel de examinri minucioase. Fcând astfel, cu rugciune _i grij, eforturile noastre vor fi rspltite. Celui care bate i se va deschide u_a cuno_tincei, celui care caut i se va descoperi cuno_tinca despre Spiritul sfânt. Isa. 8:20; Mat. 7:7, 8. <P ALIGN="JUSTIFY">Spiritul sfânt este definit în diferite feluri în Scripturi, _i pentru a încelege corect subiectul, aceste diferite definicii trebuie s fie analizate împreun _i s fie lsate s arunce lumin una asupra alteia. S se observe c Spiritul sfânt are diferite denumiri:  Duhul lui Dumnezeu ,  Duhul lui Hristos ,  Duhul sfinceniei ,  Duhul adevrului ,  duh de chibzuinc ,  duh de libertate ,  Duhul Tatlui ,  Duhul fgduincei ,  duhul blândecii ,  duh de pricepere ,  duh de încelepciune ,  Duhul slavei ,  duh de sfat ,  Duhul harului ,  duh de înfiere ,  duhul prorociei . <P ALIGN="JUSTIFY">Aceste diferite denumiri, repetate de multe ori _i folosite alternativ, ne dau asigurare deplin, corect, c toate se refer la acela_i Spirit sfânt &#151; de fapt, adesea este adugat, combinat, cuvântul  sfânt , cum ar fi, de exemplu:  Duhul <B>((168))</B> Sfânt al lui Dumnezeu ,  Duhul Sfânt al fgduincei etc. Noi trebuie s cutm o încelegere a subiectului care s nu resping nici una din aceste denumiri, ci s le armonizeze pe toate. Este cu neputinc a se armoniza aceste diferite declaracii cu <I>ideea obi_nuit despre un al treilea Dumnezeu;</I> dar este cu totul compatibil cu fiecare din ele s se înceleag c aceste diferite expresii descriu spiritul, dispozicia _i puterea singurului Dumnezeu, Tatl, precum _i spiritul, dispozicia _i puterea Domnului nostru Isus Cristos, fiindc El este <I>una</I> cu Tatl &#151; _i de asemenea, într-o anumit msur, este spiritul sau dispozicia tuturor acelora care sunt cu adevrat ai Domnului, îngeri sau oameni, în msura în care au ajuns în unitate sau în armonie cu El. <P ALIGN="JUSTIFY">Pentru unii ar putea fi folositor s observm c peste tot în Scripturi este mencionat _i un alt spirit, _i acesta în termeni opu_i, adic,  duh de fric ,  duh de robie ,  duhul lumii ,  duhul rtcirii ,  duh de ghicire ,  duhul lui Antihrist ,  duh de adormire . Nimeni nu se gânde_te c aceste diferite definicii, dac sunt luate împreun, ar justifica ideea c sunt <I>doi</I> sau mai mulci Satani. Toci, în mod natural _i destul de cuvenit, vom recunoa_te c prin ace_ti termeni se încelege în general <I>spiritul gre_it &#151; </I>spiritul, dispozicia sau puterea care-_i are exemplificarea principal în Satan; spiritul care se manifest în toci cei care sunt în armonie cu pcatul _i cu Satan. În mod foarte potrivit, de asemenea, nimeni nu se gânde_te c acestea sunt spirite persoane. La fel, nimeni s nu considere c diferitele aplicri ale cuvântului  duh în sens bun înseamn diferite fiince spirituale, nici c împreun înseamn <I>un alt </I>Dumnezeu. Ace_ti termeni, luaci împreun, reprezint diferitele trsturi ale caracterului, dispoziciei, Spiritului Dumnezeului nostru, Iehova, _i proporcional ale spiritului sau dispoziciei celor care au primit Spiritul Su, au devenit prta_i ai dispoziciei Sale _i au venit în armonie cu mintea divin. <P><B>((169))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Anumite idei nescripturale, _i de aceea false, în privinca duhului omului, care vor fi examinate într-un capitol urmtor, stau aproape de temelia vederii nescripturale _i false despre Spiritul sfânt, atât de larg rspândit acum. Iar prerile gre_ite cu privire la Spiritul lui Dumnezeu _i la spiritul omului au fost intensificate _i adâncite de faptul c traductorii Versiunii Comune a Bibliei engleze au folosit de nouzeci _i dou de ori expresia  Duhul Sfânt , fr nici cea mai vag autoritate &#151; cuvântul grecesc fiind <I>pneuma</I> &#151; spirit. ^i cuvântul  duh , pentru cei needucaci, are un sens foarte vag care, totu_i, este identificat foarte clar cu ideea de <I>personalitate. </I>Este demn de remarcat c în Versiunea Revizuit a Noului Testament cuvântul  duh a fost schimbat prin cuvântul  spirit în douzeci _i unu de locuri, _i Comitetul American de Revizuire _i-a consemnat <I>protestul</I> în privinca folosirii cuvântului  duh în celelalte _aptezeci _i unu de cazuri. ^i totu_i, atât comitetul englez cât _i cel american au fost compuse din suscintori stricci ai Treimii. <P ALIGN="JUSTIFY">Nu exist absolut nici un motiv s se cread sau s se spun c Spiritul sfânt ar fi un alt Dumnezeu, deosebit ca personalitate de Tatl _i de Fiul. Chiar dimpotriv, s observm faptul c Spiritul Tatlui a fost transmis Domnului nostru Isus, dup cum este scris:  <I>Duhul</I> Domnului este peste Mine, pentru c M-a uns s vestesc sracilor Evanghelia (Luca 4:18). Întorcându-ne la profecia din care se citeaz aceasta, citim acolo în ebraic:  <I>Duhul</I> Stpânului Iehova este peste Mine, cci Iehova M-a uns s aduc ve_ti bune celor blânzi (Isa. 61:1). ^i în acela_i sens citim iar_i:  <I>Duhul lui</I> Iehova Se va odihni peste El, <I>duh</I> <I>de</I> încelepciune _i de pricepere, <I>duh de</I> sfat _i de trie, <I>duh</I> <I>de</I> cuno_tinc _i de fric de Iehova (Isa. 11:2). În mod asemntor, acela_i spirit în Cristos este mencionat ca  duhul lui Hristos , gândul lui Cristos:  S aveci în voi gândul acesta, care era _i în Hristos Isus . Filip. 2:5. <P><B>((170))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Unii suscin c referirea Domnului nostru la Spiritul sfânt, relatat în Ioan 14:26, dovede_te c Spiritul este o persoan, deoarece Versiunea noastr Comun red acest pasaj astfel:  Dar Mângâietorul, adic Duhul Sfânt, <I>pe care</I> Tatl Îl va trimite în Numele Meu, v va învca toate _i v va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu . Dar o privire la textul grecesc arat c traductorii au fost influencaci de prejudeccile lor asupra acestui subiect, cci nu exist nici un temei pentru folosirea cuvintelor  pe care _i  Îl [ca persoane &#151; n. e.]. Traducerea <I>Diaglott</I> red acest text astfel:  Dar ajuttorul, Spiritul sfânt <I>care </I>va fi trimis de Tatl în Numele Meu, v va învca toate lucrurile _i v va aminti acelea pe care vi le-am spus Eu . <P ALIGN="JUSTIFY">Aceea_i observacie critic se poate aplica _i la versetul 17 din acela_i capitol, care în Versiunea noastr Comun spune:  Duhul adevrului, <I>pe care</I> lumea nu-<I>L</I> poate primi, pentru c nu-<I>L</I> vede _i nu-<I>L</I> cunoa_te; dar voi <I>Îl</I> cunoa_teci, cci rmâne cu voi _i va fi în voi . Aici expresia  Duhul adevrului este evident folosit în contrast cu  duhul de rtcire . Pasajul nu se refer nicidecum la o persoan, ci la influenca adevrului _i la efectul acestuia asupra poporului Domnului. Traducerea <I>Diaglott</I> red acest verset:  Duhul adevrului, <I>pe care </I>lumea nu-<I>l</I> poate primi, pentru c ea nu-<I>l</I> vede _i nici nu-<I>l</I> cunoa_te; dar voi <I>îl</I> cunoa_teci, pentru c lucreaz cu voi _i va fi în voi . <P ALIGN="JUSTIFY">S lum alt ilustracie:  Când va veni ... Duhul adevrului, v va cluzi în tot adevrul; cci <I>El</I> nu va vorbi de la <I>Sine</I>, ci va vorbi tot ce va fi auzit _i v va vesti lucrurile viitoare. <I>El</I> M va preamri, pentru c va lua din ce este al Meu _i v va vesti (Ioan 16:13, 14). În acest pasaj cuvântul grecesc <I>heautou </I>este tradus  Sine ,<I> </I>[ca persoan &#151; n. e.], totu_i acela_i cuvânt este adeseori tradus corect <I> sine </I>[ca lucru &#151; n. e.]. În Versiunea noastr Comun [englez &#151; n. e.] acest cuvânt <I>heautou </I>este redat la genurile masculin, feminin, comun _i neutru. De exemplu, în textul de mai sus este redat <B>((171))</B> la masculin;* în 1 Cor. 11:5 este de genul feminin &#151; <I> </I>î_i necinste_te capul î<I>ei</I>_<I> ; </I>la fel în Apoc. 2:20 &#151;  care î_i zice <I>ea îns_i</I> prorocic ; _i iar_i în 1 Cor. 13:5 &#151;  Dragostea ... nu caut folosul <I>su . </I>În 1 Cor.<I> </I>11:31 este redat la comun &#151;  dac <I>ne</I>-am judeca ; la fel în 1 Cor. 16:15 &#151;  <I>s-a</I> dedicat cu totul ; apoi Luca 22:17 &#151;  împrcici-l <I>între voi ; </I>_i Ioan 6:53 &#151;  n-aveci viac în <I>voi</I> . Ca ilustrare de traducere a cuvântului <I>heautou </I>la neutru, în Versiunea noastr Comun, observm urmtoarele: <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">*Aici pronumele urmeaz dup substantivul Mângâietorul (în greac <I>masculin, </I>dar este arbitrar, indiferent de sex &#151; ca în german, în care sob _i mas sunt de genul masculin, furculic de genul feminin, femeie de genul neutru). <HR> <P ALIGN="JUSTIFY"> Ziua de mâine se va îngriji de <I>ea îns_i</I>. Mat. 6:34. <P ALIGN="JUSTIFY"> Dac o împrcie este dezbinat împotriva ei <I>îns_i. </I> Marcu 3:24. <P ALIGN="JUSTIFY"> Dac o cas este dezbinat împotriva <I>ei îns_i</I>. Marcu 3:25. <P ALIGN="JUSTIFY"> Dup cum mldica nu poate s aduc road <I>de la sine</I>. Ioan 15:4. <P ALIGN="JUSTIFY"> Nimic nu este necurat <I>în sine. </I> Rom. 14:14. <P ALIGN="JUSTIFY"> Tot trupul ... î_i face cre_terea potrivit cu lucrarea fiecrei prci în msura ei _i <I>se</I> zide_te în dragoste. Efes. 4:16. <P ALIGN="JUSTIFY"> Tot a_a _i credinca: dac n-are fapte, este moart în <I>ea îns_i. </I>Iac. 2:17. <P ALIGN="JUSTIFY">Similar, cuvântul <I>ekinos</I>, redat prin  el [persoan &#151; n. e.] în pasajul care este în analiz ar putea fi tradus la fel de bine prin  acela ,  aceea ,  acesta ,  aceasta ,  aceia ,  acelea ,  acela_i ,  ea ,  el [lucru &#151; n. e.] _i în Versiunea noastr Comun englez este redat în toate aceste forme _i <I>mai frecvent</I> decât sunt pronumele masculine  el ,  a, al lui ,  lui ,  pe el . Oricine este sceptic în legtur cu acest subiect se poate u_or convinge consultând o concordanc greco-englez a Noului Testament, care arat diferitele traduceri ale acestor cuvinte. Vom da câte un exemplu din fiecare astfel de traduceri ale cuvântului <I>ekinos:</I> <P ALIGN="JUSTIFY"> În ziua aceea va fi mai u_or pentru Sodoma decât pentru cetatea<I> aceea.</I> Luca 10:12. <P><B>((172))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY"> Gândind c este grdinarul, <I>ea</I> I-a zis ... . Ioan 20:15. <P ALIGN="JUSTIFY"> Dar s _tici <I>aceasta</I> c, dac ar fi _tiut stpânul casei ... . Mat. 24:43 [trad. lit. nou, 2001 &#151; n. e.]. <P ALIGN="JUSTIFY"> Nu-i zic s se roage pentru <I>acela. </I>1 Ioan 5:16. <P ALIGN="JUSTIFY"> Într-una din <I>acele </I>zile când Isus învca ... . Luca 20:1. <P ALIGN="JUSTIFY"> ^i ziua <I>aceea</I> era sabat. Ioan 5:9. <P ALIGN="JUSTIFY"> Biatul a fost vindecat din ceasul <I>acela. </I> Mat. 17:18. <P ALIGN="JUSTIFY">Adeseori îns, la o virtute sau calitate se adaug genul persoanei sau lucrului cruia aceasta îi aparcine; astfel, de exemplu, deoarece Tatl ceresc este indicat ca masculin, nar fi decât potrivit ca puterea Lui, spiritul Lui, fiecare caracteristic _i influenc a Lui s fie indicate la masculin. Nu este rar nici ca lucruri care sunt neutre prin ele însele s fie indicate ca masculine sau feminine, în funccie de cum sunt ele: tari _i active, ori pasive _i delicate. Astfel, soarele este în mod general indicat prin  el , iar luna prin  ea . Ca atare, dac n-ar fi concepcia general gre_it asupra acestui subiect _i ideea larg rspândit c Spiritul sfânt este o persoan (_i nu doar spiritul, influenca sau puterea divin &#151; <I>spiritul</I> Tatlui), nu s-ar putea face nici o critic a folosirii pronumelor masculine în privinca Spiritului sfânt, pentru c Dumnezeu este recunoscut ca masculin, ca Autorul _i izvorul viecii _i binecuvântrii. Astfel deci, s nu trecem cu vederea faptul c folosirea pronumelor personale nu dovede_te c Spiritul sfânt al lui Dumnezeu este o alt persoan decât Tatl _i Fiul &#151; un alt Dumnezeu. Spiritul sau influenca sfânt este spiritul sau influenca Tatlui _i a Fiului, cci ace_tia sunt una în scop _i influenc. <P ALIGN="CENTER">Semnificacia cuvântului  duh <P ALIGN="JUSTIFY">Aici se ive_te pe bun dreptate întrebarea: care sunt sensurile sau semnificaciile atribuite expresiei  Duh sfânt a_a cum sunt folosite în Scripturi? Ce calitci sau însu_iri ale caracterului sau puterii divine sunt reprezentate prin <B>((173))</B> cuvântul  duh ? Rspunsul se va gsi cel mai bine examinând mai întâi sensul strict al cuvântului  duh , iar apoi examinând diferitele feluri de utilizare a lui de-a lungul Scripturilor. <P ALIGN="JUSTIFY">(1) În Vechiul Testament cuvântul  duh este traducerea cuvântului ebraic <I>ruah</I>, semnificacia primar sau sensul originar al lui fiind <I>vânt</I>. În Noul Testament cuvântul  duh vine de la grecescul <I>pneuma, </I>prima semnificacie sau sensul rdcinii lui fiind de asemenea <I>vânt. </I>Dar nimeni s nu trag în grab<I> </I>concluzia c noi suntem pe cale s încercm a dovedi c Duhul sau Spiritul sfânt este un vânt sfânt, pentru c nimic n-ar putea fi mai departe de gândul nostru. Dar noi dorim s prezentm acest subiect obscur în a_a fel încât s fie de ajutor atât pentru cei învcaci cât _i pentru cei neînvcaci; ca atare, începem cu sensul primar recunoscut al acestor cuvinte, pentru a putea stabili <I>cum </I>_i <I>de ce</I> a fost folosit în cazul acesta. <P ALIGN="JUSTIFY">Întrucât vântul este atât <I>nevzut</I> cât _i <I>puternic</I>, aceste cuvinte, <I>ruah</I> _i <I>pneuma</I>, au primit treptat un sens mult mai larg _i au ajuns s reprezinte orice putere sau influenc <I>nevzut</I>, bun sau rea. ^i deoarece puterea divin este exercitat pe ci _i prin mijloace care dep_esc vzul uman, de aceea cuvântul  duh a ajuns s fie aplicat tot mai mult la toate procedurile Domnului. De asemenea, în mod firesc a intrat în uzul comun în legtur cu influencele umane care sunt nevzute; de exemplu, pentru a reprezenta <I>suflarea</I> viecii, <I>puterea</I> prin care trie_te omul, care este <I>nevzut,</I> numit <I> duhul </I> sau  suflarea viecii ; de asemenea pentru <I>puterea</I> mincii, care este <I>nevzut, </I>numit  duhul mincii. Viaca îns_i este o putere _i este nevzut, _i ca atare a fost de asemenea numit spirit de ctre cei din antichitate. Ar putea fi utile câteva ilustracii de folosire diferit a cuvântului ebraic <I>ruah</I> _i a celui grecesc <I>pneuma</I>. <P ALIGN="JUSTIFY">În Vechiul Testament <I>ruah</I> este tradus [în limba englez &#151; n. e.] de patru ori  suflu , de douzeci _i opt de ori  suflare , de _ase ori  minte , de opt ori  miros _i de nouzeci _i una de <B>((174))</B> ori  vânt _i  vântos . De fiecare dat ideea care st în spatele cuvântului este de <I>influenc</I> sau <I>putere nevzut</I>. Exemple de asemenea traduceri ale cuvântului <I>ruah </I>sunt dup cum urmeaz: <P ALIGN="JUSTIFY"> La <I>suflarea</I> [<I>suflul,</I> K. J. &#151; n. e.] nrilor Tale s-au îngrmdit apele. Exod. 15:8. <P ALIGN="JUSTIFY"> Orice fptur ... în care era <I>suflare</I> de viac. Gen. 6:17; 7:15. <P ALIGN="JUSTIFY"> El cine în mân ... <I>suflarea</I> oricrui trup omenesc. Iov 12:10. <P ALIGN="JUSTIFY"> Toci au aceea_i <I>suflare </I>_i omul nu întrece cu nimic pe animal. Ecl. 3:19. <P ALIGN="JUSTIFY"> Ele au fost o pricin de mare amrciune a <I>spiritului </I>pentru Isaac. Gen. 26:35 [subsol, trad. reviz. &#151; n. e.] <P ALIGN="JUSTIFY"> Domnul a <I>simcit</I> un miros plcut. Gen. 8:21. <P ALIGN="JUSTIFY"> Au nas, dar nu <I>miros</I>. Ps. 115:6. <P ALIGN="JUSTIFY"> ^i Dumnezeu a fcut s sufle un <I>vânt</I> pe pmânt. Gen. 8:1. <P ALIGN="JUSTIFY"> Dar Tu ai suflat cu <I>suflarea</I> Ta. Exod. 15:10. <P ALIGN="JUSTIFY"> <I>Vânturi</I> aductoare de furtun, care împlinici poruncile Lui. Ps. 148:8. <P ALIGN="JUSTIFY"> Cum se clatin copacii din pdure când bate <I>vântul.</I> Isa. 7:2. <P ALIGN="JUSTIFY">În Noul Testament <I>pneuma</I> este redat (în afar de  duh _i  spirit ) prin  viac ,  spirituale _i  vânt [în cel român prin  suflare ,  duhovnice_ti _i  vânt &#151; n. e.]. <P ALIGN="JUSTIFY"> S dea <I>suflare</I> icoanei fiarei. Apoc. 13:15. <P ALIGN="JUSTIFY"> Fiindc râvnici dup daruri <I>duhovnice_ti</I>. 1 Cor. 14:12. <P ALIGN="JUSTIFY"> <I>Vântul</I> sufl încotro vrea _i-i auzi vuietul. Ioan 3:8. <P ALIGN="JUSTIFY">S nu uitm c toate aceste traduceri sunt fcute de adepcii Treimii. Noi nu avem nimic împotriva acestor traduceri &#151; ele sunt foarte bune; dar atragem atencia asupra lor ca dovezi c aceste cuvinte, <I>ruah</I> _i <I>pneuma,</I> redate prin  duh <I>nu au sensul de persoan</I>, ci au sensul de <I>putere sau influenc nevzut</I>. <P ALIGN="CENTER"> Dumnezeu este Duh <P ALIGN="JUSTIFY">(2)  Dumnezeu este Duh ; adic El este o fiinc puternic, dar nevzut; la fel îngerii sunt numici duhuri, deoarece _i <B>((175))</B> ei, în starea lor natural, sunt nevzuci de oameni, decât doar dac sunt descoperici prin putere miraculoas. Domnul nostru Isus, când a fost om, n-a fost numit fiinc spiritual, dar de la înlcarea Sa este scris despre El:  Domnul este Duhul &#151; El este acum o fiinc puternic _i nevzut. Biserica din acest Veac al Evangheliei are fgduinca schimbrii de natur, în asemnarea Domnului ei, dup cum este scris: <I> Vom</I> fi ca El, pentru c <I>Îl vom vedea</I> a_a cum este . Despre Biseric se spune c este spiritual, întrucât este în armonie cu Domnul _i se spune c este conceput de Spirit din nou, la o natur nou, <I>o natur spiritual</I>, cu asigurarea c ceea ce este conceput de Spirit se va na_te din Spirit la înviere. Aceast utilizare a cuvântului spirit, se va observa, este în legtur cu personalitatea &#151; cu fiincele spirituale. 2 Cor. 3:17; 1 Ioan 3:2; Ioan 3:6. <P ALIGN="JUSTIFY">(3) O alt utilizare a cuvântului duh este în sens de putere generatoare sau fertilitate, ca în Gen. 1:2:  Duhul lui Dumnezeu <I>Se mi_ca</I> peste întinderea apelor &#151; adic puterea lui Dumnezeu, vehiculul energiei Sale, a fertilizat apele, sau le-a fcut rodnice, productive. Tot astfel  oamenii sfinci ai lui Dumnezeu au vorbit <I>condu_i</I> de Duhul Sfânt , puterea sau influenca sfânt a lui Dumnezeu le-a fertilizat mintea, fcându-i s gândeasc lucrurile pe care Dumnezeu voia ca ei s le exprime (2 Pet. 1:21). La fel, me_terii iscusici pe care Moise i-a ales s pregteasc accesoriile Cortului Întâlnirii au fost adu_i sub influenca puterii divine, pentru activarea sau stimularea facultcilor naturale ale lor, fr a-i afecta pe ei în vreun sens moral, întocmai cum nici apele din adânc nau fost afectate în sens moral. Astfel este scris: <P ALIGN="JUSTIFY"> Domnul l-a chemat pe nume pe Becaleel ... l-a umplut cu <I>Duhul</I> lui Dumnezeu, în încelepciune, pricepere _i cuno_tinc în tot felul de lucrri. I-a dat putere s inventeze lucruri de art, s lucreze în aur, în argint _i în bronz, s taie pietre _i s le monteze, s lucreze lemnul cu miestrie _i s fac tot felul de lucrri de art. I-a pus în inim s învece pe alcii, atât <B>((176))</B> lui cât _i lui Oholiab ... . I-a umplut cu încelepciune a inimii ca s fac toate lucrrile de gravur în piatr, de invencii, de lucrat la gherghef. Exod. 35:30-35; 28:3; 31:3-5. <P ALIGN="JUSTIFY">La fel suntem informaci despre Moise c Iehova Dumnezeu a pus peste el _i peste btrânii din Israel <I>Spiritul Su, </I>cu putere special pentru a judeca afacerile lui Israel, pentru a pstra ordinea etc. (Num. 11:16-26). În acela_i mod Spiritul lui Dumnezeu a fost cu împracii lui Israel, atâta vreme cât I-au fost loiali Lui. S observm, de exemplu, cazul lui Saul (1 Sam. 11:6); _i c acest Spirit de încelepciune sau de judecat în privinca guvernrii Israelui s-a deprtat de Saul _i i-a fost conferit lui David, a crui încelepciune este în mod deosebit observat dup aceea (1 Sam. 16:13, 14). Apoi, în locul Spiritului încelepciunii, curajului _i încrederii, ca slujitor al Domnului, Saul a avut un spirit ru, mai literal spus un spirit de tristece, de respingere, de pierdere a încrederii, prin faptul c _i-a dat seama c nu mai era reprezentantul Domnului pe tron. ^i se spune c acest spirit de respingere, care medita la nenorociri, a venit de la Domnul &#151; probabil în sensul c a rezultat din procedurile Domnului, prin aceea c ^i-a retras de la Saul recunoa_terea, puterea suscintoare _i îndrumarea în afacerile Israelului. <P ALIGN="CENTER"> Duhul Sfânt înc nu era <P ALIGN="JUSTIFY">Dar nici o manifestare a Spiritului lui Dumnezeu, înainte de prima venire a Domnului nostru Isus, n-a fost exact la fel cu manifestarea _i lucrarea Spiritului Domnului asupra Domnului nostru Isus, de la botezul Su pân la rstignirea Sa, _i asupra Bisericii lui Cristos din ziua Cincizecimii _i pân acum &#151; pân chiar la sfâr_itul acestui veac al Evangheliei _i la completarea cii Bisericii prin întâia înviere. În armonie cu aceasta citim:  Duhul Sfânt înc nu era [dat, cu excepcia Domnului nostru Isus], fiindc Isus nu fusese înc slvit . Ioan 7:39. <P ALIGN="JUSTIFY"><I>Lucrarea</I> Spiritului lui Dumnezeu în acest Veac al Evangheliei se deosebe_te mult de lucrarea lui în timpurile <B>((177))</B> anterioare; iar aceast deosebire este exprimat prin cuvintele  Duhul înfierii ,  Duhul fiesc ,  Duhul sfinceniei ,  Duhul adevrului _i alte asemenea expresii. Dup cum am vzut deja, dup cderea lui Adam nici unul dintre urma_ii si n-a fost acceptat ca <I>fiu </I>al lui Dumnezeu pân la întâia venire; cel mai înalt titlu dat lui Avraam, tatl credincio_ilor, a fost acela de prieten:  El a fost numit «prietenul lui Dumnezeu» . Dar, dup cum arat apostolul Ioan, când <I>Logosul</I> a devenit trup, El S-a prezentat la poporul Su, Israel, _i tuturor celor care L-au primit îatunci _i de atunci încoace_ <I>le-a dat puterea</I> îprivilegiul, posibilitatea_ <I>s devin fii ai lui Dumnezeu</I>; iar ace_tia, spune El, au fost <I>concepuci</I> din Dumnezeu &#151; concepuci din Duh, fiindc  ce este nscut din Duh este duh . Ioan 1:12, 13; 3:3-8. <P ALIGN="JUSTIFY">În acest sens al cuvântului, Spiritul sfânt este garantat numai casei fiilor; iar casa fiilor n-a fost cunoscut pân când Preaiubitul Fiu a fost artat în trup _i a <I>rscumprat</I> lumea, druind celor care-L accept posibilitatea s primeasc adoptarea ca fii (Gal. 4:5; Efes. 1:5). Aceast adoptare, dup cum ne informeaz apostolul Pavel, a fost în primul rând mo_tenirea lui Israel, dar fiindc în Israel nu erau pregtici un numr suficient care s completeze numrul predestinat pentru a fi adoptaci, de aceea, dup ce a acceptat rm_ica lui Israel,  Dumnezeu ^i-a aruncat privirile ca s ia dintre neamuri un popor pentru Numele Su , ca s fie fii ai lui Dumnezeu, mo_tenitori împreun cu Cristos, iar acest lucru a fost cunoscut mai dinainte _i prezis prin profeci. Rom. 9:4; 29-33; Fapt. 15:14. <P ALIGN="JUSTIFY">Dar în ce privinc aceast manifestare a puterii, influencei sau Spiritului divin se deosebe_te în acest Veac al Evangheliei de manifestarea ei în timpurile trecute? Apostolul Petru rspunde la aceast întrebare, asigurându-ne c vrednicii din vechime, de_i au fost mult onoraci de Dumnezeu _i au fost condu_i de Spiritul Su sfânt, au vorbit _i au scris lucruri pe care nu le-au înceles. Dumnezeu i-a folosit ca slujitori ai Si, ca s scrie lucruri care nu-_i aveau timpul s fie încelese de <B>((178))</B> ei, dar care, la timpul cuvenit, ne vor fi descoperite nou, casei fiilor, prin lucrarea aceluia_i Spirit sfânt sau putere sfânt a lui Dumnezeu asupra celor concepuci de Spirit. În trecut acciunea Spiritului sfânt a fost mai cu seam <I>mecanic</I>; asupra noastr este mai cu seam<I> explicativ</I> _i sugestiv, expunând planul divin prin apostoli _i învctori special  rânduici în Biseric din când în când, obiectivul fiind s ajute pe fii s  înceleag pe deplin, împreun cu toci sfincii, care este lrgimea, lungimea, adâncimea _i înlcimea încelepciunii _i buntcii divine, a_a cum sunt exemplificate în planul divin _i în descoperirea lui. Într-adevr, din cuvintele apostolului este evident c nici chiar îngerilor (care au fost uneori folosici de Domnul ca mijloace în comunicarea cu profecii, mediile Spiritului Su sfânt) nu le-a fost permis s înceleag semnificacia comunicrilor lor, dup cum nu le-a fost permis nici profecilor care au scris acele revelacii pentru noi. S observm cuvintele apostolului: <P ALIGN="JUSTIFY"> Privitor la mântuirea aceasta, prorocii care au vorbit despre harul rânduit <I>vou</I>, cercetau _i cutau cu struinc, încercând s vad ce timp [literal sau simbolic] _i ce împrejurri avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte suferincele lui Hristos _i slvile care aveau s urmeze. Lor le-a fost descoperit c <I>nu pentru ei în_i_i,</I> ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi leau vestit acum cei care v-au predicat Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer, _i în care chiar îngerii doresc s priveasc . 1 Pet. 1:10-12; 2 Pet. 1:21. <P ALIGN="CENTER">Daruri ale aceluia_i Spirit, aceluia_i Domn, aceluia_i Dumnezeu <P ALIGN="JUSTIFY"> Sunt felurite daruri, dar este <I>acela_i Duh;</I> sunt felurite slujbe, dar este <I>acela_i Domn</I>; sunt felurite lucrri, dar este <I>acela_i Dumnezeu</I>, care lucreaz totul în toci. ^i fiecruia [în Biseric] i se d manifestarea Duhului spre folosul tuturor. Cci unuia îi este dat, prin Duhul, cuvânt <B>((179))</B> de încelepciune; altuia, cuvânt de cunoa_tere, datorit aceluia_i Duh; altuia credinca, prin acela_i Duh; altuia, daruri de vindecare, prin acela_i Duh; altuia, puterea s fac minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; _i altuia, interpretarea limbilor. Dar toate acestea le face unul _i acela_i Duh, care d fiecruia în parte, cum Îi place. 1 Cor. 12:4-11. <P ALIGN="JUSTIFY">Aici sunt enumerate unele dintre <I>darurile</I> date Bisericii prin Spiritul sfânt, dar noi trebuie s facem o deosebire clar între Spiritul sfânt _i aceste daruri sau manifestri acordate în Biserica timpurie. Dup cum ei nu trebuiau s înceleag c în difericii membri ai Bisericii lucrau spirite diferite, datorit deosebirilor între darurile lor, tot a_a nu trebuiau s înceleag nici c un alt Domn sau Învctor a dat aceste daruri, ci toate trebuiau s fie identificate ca fiind din aceea_i influenc sfânt revrsat de acel singur Domn, reprezentantul singurului Dumnezeu peste toci, Iehova, _i s fie explicate ca <I> felurite slujbe </I> sau<I> </I>lucrri. Nu numai atât, dar Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul sfânt, _i-a schimbat slujirea în Biseric; a_a c, în timp ce <I> darurile </I> de felul celor mencionate aici erau obi_nuite în Biserica timpurie, a venit ziua, dup cum spune apostolul c se va întâmpla, când prorociile se vor sfâr_i, limbile vor înceta _i inspiracia special a cuno_tincei va disprea (1 Cor. 13:8). Toate aceste <I> daruri </I> au fost evident necesare la inaugurarea Bisericii, la începutul veacului nou, dar n-au mai fost necesare dup ce s-a stabilit Biserica _i dup ce s-a completat canonul scrierilor inspirate. Acestea, spune apostolul, sunt suficiente, pentru ca  omul lui Dumnezeu s fie ... cu totul pregtit pentru orice lucrare bun . 2 Tim. 3:17. <P ALIGN="JUSTIFY">Este adevrat, nu toate aceste daruri au trecut sau au încetat; iar încetarea celor care n-au mai fost continuate nu dovede_te c Domnul are mai pucin putere acum decât cu optsprezece secole în urm, _i nici nu dovede_te c poporul Domnului este mai pucin vrednic sau mai pucin favorizat de <B>((180))</B> Domnul. Dimpotriv, aceasta arat  felurite manifestri _i las s se înceleag c poporul lui Dumnezeu nu mai are nevoie de acele metode mai simple de instruire _i de acele dovezi ale acceptrii lor de Domnul. Acum, în loc s li se acorde miraculos acele daruri, acciunea Spiritului sau puterii lui Dumnezeu pare s fie asupra fiecruia din poporul Su consacrat &#151; în parte dup însu_irile lor naturale _i în parte dup zelul lor pentru serviciul Su. ^i astfel gsim c apostolul, în aceast relacie contextual _i în epistolele de mai târziu, îndeamn Biserica s caute a <I>dezvolta</I> daruri, puteri _i capacitci spirituale, în _i pentru serviciul Domnului, al poporului Su _i al Adevrului Su. <P ALIGN="JUSTIFY">Aceste daruri<I> dezvoltate individual </I>trebuie s fie apreciate mai mult decât cele <I>date miraculos;</I> _i de aceea apostolul spune:  ^i v voi arta o cale nespus mai bun ;  Urmrici dragostea _i s dorici [cultivaci] cu înflcrare manifestrile duhovnice_ti, dar mai ales s prorocici [expuneci public] (1 Cor. 12:31; 14:1). Apostolul arat c vorbirea în limbi a fost numai  un semn , ca s poat atrage atencia celor necredincio_i asupra Bisericii _i asupra metodelor ei (1 Cor. 14:22). ^i el arat c acest dar, prin urmare, care era foarte apreciat de unii dintre corinteni, este unul dintre cele mai pucin spirituale &#151; dintre cele mai pucin adaptate pentru dezvoltarea Bisercii spirituale, _i este mai cu seam folositor în legtur cu lumea neregenerat. Acest dar, _i altele dintro clas cumva asemntoare, a disprut repede din Biseric dup ce ea _i-a câ_tigat o baz _i o recunoa_tere în lume. <P ALIGN="JUSTIFY">Dimpotriv, <I> roadele</I> Duhului trebuie încurajate, cultivate tot mai mult, pentru ca ele s produc roada deplin, perfect a iubirii fac de Dumnezeu, unul fac de altul _i a iubirii comptimitoare fac de lume. Aceste roade ale Spiritului sunt numite de apostolul Pavel astfel:  dragoste, bucurie, pace, îndelung rbdare, buntate, facere de bine, credincio_ie, blândece, stpânire de sine (Gal. 5:22, 23). Cuvântul  road , se va observa, d o dubl idee: c este un <B>((181))</B> <I>dar, </I>îns cu dezvoltare _i coacere treptat, _i este rezultatul muncii. A_a este _i cu darurile Spiritului:  Orice ni se d bun _i orice dar desvâr_it este de sus, coborându-se de la Tatl ; îns asemenea roade nu sunt daruri miraculoase, ci daruri treptate _i indirecte, inspirate de fgduincele Tatlui nostru _i de învcturile Domnului nostru prin apostoli _i prin profeci. Ele sunt furite în noi pe msur ce venim în armonie _i ascultare în gând, cuvânt _i fapt de Spiritul Tatlui nostru, de care suntem concepuci _i prin care, dac suntem asculttori, dezvoltm tot mai mult din roadele sfinceniei, sau roadele Spiritului sau dispoziciei sfinte în asemnarea iubitului Fiu al lui Dumnezeu, Domnul _i Rscumprtorul nostru. Astfel, sub slujirea Spiritului sfânt al Adevrului, cei credincio_i sunt pregtici pentru a fi  nscuci din Duh la întâia înviere, fiince spirituale, deoarece ei au fost concepuci de Spirit în momentul consacrrii. Fiind astfel desvâr_ici ca fiince spirituale, membrii Bisericii vor fi mo_tenitori ai lui Dumnezeu, mo_tenitori împreun cu Isus Cristos, Domnul nostru, în plintatea unitcii _i prt_iei cu Tatl _i cu Fiul, compleci în El, care este capul tuturor stpânirilor _i puterilor _i asociatul Tatlui în Împrcie, _i plini de Spiritul Tatlui _i al Fiului &#151; Spiritul sfânt. <P ALIGN="JUSTIFY">Se va observa din precedentele vederi generale asupra acestui subiect c acela_i Spirit sau aceea_i putere a Tatlui ceresc, Iehova, care a accionat în crearea lumii _i care a accionat diferit asupra servitorilor Si din trecut, accioneaz diferit _i în acest Veac al Evangheliei, în dezvoltarea Bisericii, în aducerea Bisericii în armonie cu Dumnezeu _i în potrivirea _i pregtirea ei ca  Trupul lui Hristos pentru o parte comun în Împrcie. ^i acela_i Spirit sau influenc sfânt a lui Dumnezeu va acciona iar_i diferit în timpul Veacului Milenar, prin Cristos _i prin Biserica glorificat, pentru a aduce lumea în armonie _i unitate cu principiile dreptcii _i cu Împratul împracilor _i Domnul domnilor. Nimic, în nici un sens sau grad, nu face necesar un alt Dumnezeu. Chiar <B>((182))</B> dimpotriv. Faptul c singurul Dumnezeu este cel care lucreaz în diferite împrejurri _i condicii _i prin diferite mijloace, pentru împlinirea scopului Su, ne d cu atât mai mult asigurarea c toate scopurile Sale bune se vor împlini, _i dup cum declar El,  Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fr rod, ci va ... împlini lucrul pentru care l-am trimis . Isa. 55:11. <P ALIGN="CENTER">Voinca, influenca, puterea, spiritul divin <P ALIGN="JUSTIFY">Din cele anterioare încelegem c o definicie larg a cuvintelor  Duhul lui Dumnezeu sau  Duhul sfânt ar fi: <I>voinca, influenca</I> sau <I>puterea</I> divin pus în acciune, oricând _i oriunde _i pentru orice scop în armonie cu voinca divin, care, fiind o voinc sfânt, înseamn c pa_ii _i acciunile Spiritului sfânt vor fi în armonie cu sfincenia. Dumnezeu Î_i exercit Spiritul sau energia în multe feluri, folosind diferite mijloace pentru a împlini diferite rezultate. Orice este realizat de Domnul prin mijloace mecanice sau inteligente, este tot atât de adevrat lucrarea Sa ca _i cum El însu_i ar fi înfptuitorul, pentru c toate acele mijloace sunt din creacia Sa. Întocmai cum, printre oameni, un antreprenor în construccii s-ar putea s nu lucreze personal la fiecare parte a construcciei, ci fiecare muncitor este reprezentantul su _i sub controlul su; lucrarea ca întreg este lucrarea antreprenorului, chiar dac este posibil ca el s nu fi pus mâna pe vreo unealt. El o face cu materialele sale _i prin reprezentancii _i agencii si. <P ALIGN="JUSTIFY">Astfel, de exemplu, când citim,  Iehova Dumnezeu a fcut pmânt _i ceruri (Gen. 2:4), nu trebuie s presupunem c El personal a mânuit elementele. El a folosit diferite mijloace:  El a zis _i s-a fcut [a dat porunci _i ele au fost executate prompt]; a poruncit _i a luat fiinc (Ps. 33:6, 9). Creacia n-a venit în ordine instantaneu; cci citim c a trebuit timp &#151; _ase zile sau epoci. ^i în timp ce suntem informaci clar c  toate vin de la Tatl , prin energia Sa, voinca Sa, Spiritul <B>((183))</B> Su, totu_i aceast energie, dup cum am vzut mai înainte, a fost exercitat prin Fiul Su, <I>Logosul</I>. <P ALIGN="JUSTIFY">Puterea transformatoare a Spiritului sfânt al lui Dumnezeu, a_a cum lucreaz în aceast dispensacie a Evangheliei, pentru a aduce poporul Su la <I>împcare</I> deplin cu El, este o lucrare mai neclar, mai greu de înceles decât exercitarea puterii Sale mencionat în Geneza 1:2. Ea se ocup de un subiect mai înalt &#151; de o minte _i o voinc liber în loc de o materie fr simcuri. <P ALIGN="JUSTIFY">În lumina Scripturilor putem încelege c Spiritul sfânt înseamn: <P ALIGN="JUSTIFY"><I>a</I>) Puterea lui Dumnezeu exercitat în oricare fel, dar întotdeauna în conformitate cu liniile dreptcii _i iubirii, _i ca atare întotdeauna o putere sfânt. <P ALIGN="JUSTIFY"><I>b</I>) Aceast putere poate fi o energie de viac, o putere creatoare fizic, sau o putere de gândire, care creeaz _i inspir gânduri _i cuvinte, sau o putere însuflecitoare sau dttoare de viac, a_a cum s-a manifestat în învierea Domnului nostru _i care se va manifesta iar_i în învierea Bisericii, corpul Su. <P ALIGN="JUSTIFY"><I>c</I>) Puterea sau influenca de concepere sau de transformare a cuno_tincei Adevrului. În acest aspect ea este numit  Duhul Adevrului . Dumnezeu Î_i conduce cursul conform adevrului _i dreptcii; de aceea Cuvântul lui Dumnezeu, descoperirea cursului Su, este numit Adevr &#151;  Cuvântul tu este adevrul . În mod asemntor, despre toci cei care vin sub influenca planului lui Dumnezeu de Adevr _i dreptate, se spune în mod potrivit c sunt sub influenca Spiritului sau dispoziciei Adevrului; sunt în mod potrivit descri_i ca fiind concepuci de Adevr spre înnoirea viecii. <P ALIGN="JUSTIFY">Tatl atrage pe pcto_i spre Cristos printr-o iluminare general a mincii, o convingere c sunt pcto_i _i c au nevoie de Rscumprtor. Despre cei care-L accept pe Cristos ca Mântuitorul _i Avocatul lor _i ajung la punctul consacrrii depline lui Dumnezeu prin Cristos, se spune c sunt <I>concepuci</I> de Dumnezeu,  concepuci prin Cuvântul <B>((184))</B> adevrului , concepuci prin Spiritul lui Dumnezeu spre înnoirea viecii. Adic, ajungând în armonie cu condiciile _i reglementrile divine, Dumnezeu accept aceast atitudine consacrat ca fiind o atitudine cuvenit, _i trecând pe lâng slbiciunea crnii sau acoperind-o cu haina dreptcii lui Cristos &#151; o îndreptcire prin credinc, El îi accept pe ace_tia ca  creacii noi în Cristos Isus, a cror dorinc este s fie condu_i de Spiritul Su în tot Adevrul _i s fie condu_i de acea dispozicie sau Spirit în deplin ascultare pân la msura sacrificiului de sine, chiar pân la moarte. Despre ace_tia se spune c au primit un  duh de înfiere , pentru c de atunci încolo Dumnezeu, prin Cristos, intr într-un legmânt special cu ei, ca fii. ^i Tatl, prin Cpetenia Mântuirii lor, le garanteaz acestora c dac vor rmâne <I>în Spiritul Adevrului</I>, El va face ca toate afacerile _i întâmplrile viecii s lucreze împreun spre binele lor &#151; pentru dezvoltarea tot mai mult în ei a spiritului dreptcii, adevrului, pcii, bucuriei; ei vor avea tot mai mult Spirit sfânt, pe msur ce vor progresa în ascultare de Spiritul Adevrului. Ca atare, îndemnul pentru ace_tia este:  fici plini de Duh ,  umblaci prin Duhul ,  Duhul lui Hristos s locuiasc din bel_ug în voi _i s prisoseasc, _i el v va face s nu fici nici lene_i nici neroditori . Acest Spirit sfânt care lucreaz în credincios din momentul deplinei sale consacrri Domnului este acela_i Spirit sau dispozicie sfânt a Tatlui care a lucrat _i în Domnul nostru Isus Cristos, _i de aceea este numit _i  Duhul lui Hristos , _i suntem asiguraci:  Dac n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui . Rom. 8:9. <P ALIGN="CENTER">Spiritul  cu msur _i  fr msur <P ALIGN="JUSTIFY">Domnul nostru Isus Cristos a fost conceput de Spirit sfânt la botezul Su, la consacrarea Sa; la fel membrii corpului Su, Biserica Sa, dup cum am vzut, sunt concepuci la  botezul lor  în moartea Lui în momentul deplinei lor consacrri; dar întotdeauna trebuie avut în vedere o deosebire, <I>adic,</I> Domnul nostru Isus, Capul Bisericii, a <B>((185))</B> primit Spiritul sfânt <I>fr msur, </I>fr limit (Ioan 3:34), în timp ce urma_ii Si îl primesc cu msur, sau limitat &#151; fiecruia (din Biseric) îi este dat o msur de Spirit (1 Cor. 12:7; Rom. 12:3). Motivul acestei deosebiri este c Domnul nostru a fost om perfect, pe când noi, urma_ii Si, de_i suntem acceptaci ca perfecci în mod socotit (îndreptcici prin credinc), în realitate suntem foarte imperfecci. Omul perfect, fiind însu_i chipul lui Dumnezeu, a putut fi în cea mai deplin armonie cu Dumnezeu _i cu Spiritul Su de sfincenie, în toate amnuntele; dar în msura degradrii venite prin cdere, armonia noastr cu Dumnezeu _i cu Spiritul Su de sfincenie a fost _tirbit, de_i fiecare are datoria _i privilegiul s caute s cunoasc în amnunt _i s fac voia Domnului _i s nu aib deloc voinc în opozicie cu voinca Lui; totu_i nici un membru al omenirii deczute nu este capabil s primeasc pe deplin Spiritul Domnului &#151; s fie în absolut armonie cu Dumnezeu, în toate amnuntele. Prin urmare, printre cei care cred _i care se consacr, primind Spiritul sfânt al înfierii, gsim c acesta este posedat în msuri diferite, aceste msuri depinzând de gradul cderii noastre de la chipul divin _i de gradul credincei _i harului la care am ajuns de când am intrat în corpul lui Cristos. Iar viteza cu care putem câ_tiga tot mai mult Spirit sfânt, venind la tot mai mult cuno_tinc _i armonie cu fiecare trstur a planului divin, depinde în mare msur de recunoa_terea propriilor noastre imperfecciuni _i de gradul consacrrii noastre Domnului &#151; al studierii voincei Sale, din Cuvântul Su, _i al practicrii acesteia în afacerile viecii. <P ALIGN="JUSTIFY">În msura în care credincio_ii consacraci se predau Domnului _i, ignorând voinca _i preferincele lor, caut s umble în calea Lui, ei sunt  cluzici de Duhul ,  învcaci de Duhul _i  pot sluji Domnului ... <I>prin înnoirea fcut de Duhul </I>. Pentru a continua sub aceast conducere _i instruire, ei trebuie s aib  duhul blândecii (Gal. 5:22, 23; 6:1) a_a încât  Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatl <B>((186))</B> slavei , s le poat da  <I>un duh de încelepciune</I> <I>_i de descoperire</I> în cunoa_terea deplin a Lui _i s le  lumineze ochii inimii , ca s cunoasc  ndejdea chemrii Lui, care sunt bogciile slavei mo_tenirii Lui în sfinci . Efes. 1:17, 18. <P ALIGN="JUSTIFY">În aceste diferite prezentri ale lucrrii Spiritului sfânt _i în multe altele care vor veni în atencia celor care studiaz Biblia, nu se poate gsi nimic s arate necesitatea unui <I>alt</I> Dumnezeu. Tocmai dimpotriv, o concepcie corect despre singurul nostru Dumnezeu arat c puterea _i resursele Sale atotputernice sunt cu prisosinc suficiente, _i c Acela care a zis ctre Israel,  Ascult, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn , nu are nevoie de ajutor. Întradevr, cei care pretind c este necesar un alt Dumnezeu ca s se ocupe de lucrurile despre care se spune c sunt lucrarea Spiritului sfânt al lui Dumnezeu, pentru a fi în concordanc cu ceea ce pretind, ar putea spune c sunt multe spirite Dumnezei &#151; un spirit al înfierii, un spirit al blândecii, un spirit al lui Cristos, un spirit al Tatlui, un spirit al iubirii, un spirit al dreptcii, un spirit al milei, un spirit al sfinceniei, un spirit al adevrului, un spirit al rbdrii, un spirit al slavei, un spirit al cunoa_terii, un spirit al harului &#151; un Dumnezeu separat pentru fiecare departament. Îns, dup cum explic apostolul, toate aceste feluri de lucrri aparcin singurului Spirit al singurului Atotputernic Iehova. <P ALIGN="CENTER">Spiritul lumii &#151; spiritul lui Anticrist <P ALIGN="JUSTIFY">Spiritul lumii este opusul Spiritului lui Dumnezeu. Deoarece întreaga lume se afl într-o stare deczut _i este sub influencele orbitoare _i în_eltoare ale Adversarului, spiritul sau dispozicia ei este în mod necesar în conflict permanent cu Spiritul sau dispozicia sfânt, adevrat, dreapt, iubitoare a lui Dumnezeu; este prin urmare în conflict cu Spiritul sfânt primit de poporul Su prin Cuvântul Su _i cu toate influencele Sale sfinte exercitate în mod diferit asupra lor. Dup cum spiritul lui Satan, de egoism, ur, invidie _i ceart lucreaz _i cine sub control în mare msur pe copiii acestei lumi, tot astfel Spiritul sfânt al lui Dumnezeu, Spiritul iubirii, blândecii, umilincei, <B>((187))</B> rbdrii, buntcii, amabilitcii frce_ti, lucreaz _i cine sub control în mare msur pe copiii lui Dumnezeu. ^i aceste dou spirite sau dispozicii, unul de iubire _i buntate, cellalt de egoism _i de ru, sunt permanent în conflict _i cu totul de neîmpcat. <P ALIGN="JUSTIFY">Scripturile vorbesc despre acest spirit care lucreaz în lume contrar Spiritului sfânt, numindu-l  spiritul lui Antihrist &#151; spiritul sau dispozicia care este contrar lui Cristos. Mai întâi, el dore_te s-L ignore în întregime pe Cristos, s conteste c El a venit vreodat în lume; apoi, dac n-are succes în aceasta, va pretinde c Domnul nostru Isus a fost un simplu om, un om pctos; dac aceast pozicie va fi dovedit ca neadevrat, va pretinde totu_i c oricum El n-a realizat nimic, sau c a fost numai un exemplu _i nu un Rscumprtor. De aceea suntem sftuici de Scripturi s probm, s încercm spiritele (doctrinele care ni se prezint, pretinzând c sunt din spiritul adevrului). Trebuie s le încercm nu numai dup aspectul _i pretenciile lor exterioare, ci prin Cuvântul lui Dumnezeu.  Preaiubicilor, s nu daci crezare oricrui duh, ci s cercetaci duhurile, dac sunt de la Dumnezeu ... Prin aceasta cunoa_tem duhul adevrului _i duhul rtcirii. 1 Ioan 4:1, 6. <P ALIGN="CENTER">Lupta dintre influencele sfinte _i nesfinte <P ALIGN="JUSTIFY">Perfecciunile caracterului lui Dumnezeu sunt <I>standardele</I> sfinceniei, dreptcii _i adevrului pentru toate creaturile Sale. Orice lucru _i orice creatur care se opun sau care nu sunt în armonie deplin cu standardele, sunt nesfinte, neadevrate, nedrepte. Aceste influence adverse sunt atribuite uneori lui Satan pentru c el este cel mai mare vrjma_ al lui Dumnezeu _i a fost primul conspirator împotriva dreptcii &#151; iniciatorul erorii,  tatl minciunii _i al în_elrii. Trebuie s facem îns deosebire între <I>fiincele</I> spirituale rele _i <I>influencele</I> spirituale rele, întocmai cum trebuie s facem deosebire _i între <I>fiincele</I> spirituale sfinte _i <I>influencele</I> spirituale sfinte. Tendinca gândirii evolucioniste printre oamenii educaci care neglijeaz Biblia (inclusiv adepcii a_a-zisei Critici Radicale), este s ignore <B>((188))</B> <I>personalitatea</I> lui Satan _i a spiritelor rele din locurile înalte asociate cu el (Efes. 6:12), _i s pretind c nu exist influenc rea <I>în sine</I>, _i c omul se lupt doar cu propria sa ignoranc _i canalizare gre_it a însu_irilor sale bune. Tot a_a, alcii, mai avansaci (în eroare), mai educaci (în neadevr) _i mai bine înarmaci cu filosofii (pe nedrept numite astfel), ajung la concluzia c nu exist un <I>Dumnezeu personal</I>, ci numai influence bune care, dup cum pretind ei, sunt inerente omului _i care se dezvolt treptat pân la perfecciune. <P ALIGN="JUSTIFY">Noi îns dm atencie prezicerii lui Dumnezeu, Cuvântul Su, care, a_a cum ne asigur apostolul, este în stare s dea încelepciune spre mântuire, _i care, dup cum am gsit noi, concine un izvor de viac, lumin _i Spirit sfânt al adevrului, cu care teoriile _i luminile omene_ti nu se pot compara. El ne arat c Dumnezeu este un Spirit sfânt (<I>fiinc</I>) _i c Spiritul Su sfânt (<I>influenca</I> Sa) este exercitat întotdeauna în armonie cu dreptatea, _i c toci cei care sunt în armonie cu Dumnezeu _i sunt <I>împcaci</I> cu El trebuie s aib Spiritul Su de sfincenie &#151; Singurul Fiu Conceput în care locuie_te plintatea Spiritului divin &#151; sfincii îngeri care nu au alt voinc decât voinca sfânt sau Spiritul Tatlui &#151; Biserica celor ale_i dintre oameni, care au o msur din mintea sau Spiritul capului lor (altfel nu sunt ai Lui) _i care caut s se umple tot mai mult cu acest Spirit al sfinceniei _i s se dezbrace de toat dispozicia _i influencele nesfinte. Tot a_a, Cuvântul învac c Satan este un spirit (fiinc) _i are un spirit, o minte, o dispozicie nesfânt; _i el exercit un spirit sau o influenc nesfânt pe diferite ci _i prin diferite mijloace.* Îngerii deczuci, de asemenea fiince spirituale, au deczut prin pierderea spiritului lor de sfincenie, de devotament fac de Dumnezeu _i fac de standardele Sale drepte, iar acum au un spirit sau o dispozicie nesfânt _i exercit o influenc sau un spirit ru când au ocazia.** ^i oamenii, deczând prin Adam, au devenit slujitorii pcatului: <B>((189))</B> unii pctuiesc voluntar pentru plcerea pcatului, alcii involuntar, chiar dac ei  caut pe Dumnezeu bâjbâind _i sunt orbici _i în_elaci de ctre Adversar _i stpânici de spiritul erorii. <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">*Turnul de Veghere al Sionului, 1 aug. 1894 <P ALIGN="JUSTIFY">**<I> Ce spun Scripturile despre spiritism</I>? <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">Omenirea &#151; mintea sau  inima oamenilor &#151; este câmpul de lupt unde spiritul sfânt al luminii, iubirii, dreptcii, adevrului, sfinceniei, Spiritul lui Iehova _i al Fiului Su, Rscumprtorul omului, se lupt cu spiritul ru al lui Satan, al pcatului, întunericului, neadevrului, urii, invidiei, rutcii etc. Vânduci pcatului de ctre primul nostru printe, Adam, membrii familiei lui au devenit  robi ai pcatului ,  din pricina slbiciunii , prin slbiciunile mo_tenite (Rom. 5:12, 21; 6:16-23; 7:14; 8:20, 21). În aceast stare de captivitate oamenii au fost orbici de dumnezeul (conductorul) lumii (strii) rele de acum, care le înfci_eaz rul ca bine _i întunericul ca lumin (2 Cor. 4:4; Efes. 6:12; Isa 5:20), _i pervertind astfel pe marea majoritate _i înlesnind înfptuirea rului _i îngreunând înfptuirea binelui, precum _i aranjând toate avantajele actuale de partea rului _i fcând imposibil a le obcine altfel decât prin conformare cu spiritul su nesfânt, care este  spiritul lumii , el are control general, întâi asupra maselor prin ignoranc, iar apoi, asupra celor mai inteligenci prin mândrie, egoism etc. <P ALIGN="JUSTIFY"><I>Lupta</I> n-a început pân la întâia venire a Domnului nostru; cci Spiritul Adevrului a venit întâi asupra Domnului nostru Isus, iar la Cincizecime asupra Bisericii Sale.* Lumea era întunecoas când Domnul Isus a aprut în ea, plin de Spiritul lui Dumnezeu, de lumina adevrului divin, ceea ce a fcut ca El s fie  Lumina lumii ; _i imediat a început <I>lupta; </I>adevrata lumin, Spiritul sfânt, începând de la Cincizecime, fiind <B>((190))</B> reprezentat, nu prin bisericile nominale, ci prin adevracii membri ai corpului lui Cristos, posesorii Spiritului sfânt al Capului lor. Lupta nu putea începe mai devreme deoarece nimeni din omenire (toci fiind pcto_i) nu putea fi canal al Spiritului sfânt al lui Dumnezeu, reprezentant al Su, ambasador al dreptcii _i al adevrului, soldat al crucii. Trebuia <I>isp_it pcatul omului</I> înainte ca Spiritul sfânt s aib vreo misiune de împlinit &#151; înainte de a avea pentru ce <I>s se dea lupta</I>. Omenirea a fost condamnat la moarte, la nimicire etern, ca du_mana dreptcii; de ce s fie o lupt pentru cei condamnaci? De ce s încerce a-i influenca spre dreptate când nu le putea oferi nici o speranc de rsplat pentru eforturile lor? De aceea, în mod potrivit întâi a venit <I>rscumprarea; </I>_i ca rezultat al acceptrii acestei rscumprri de ctre Tatl, a fost acordat Spiritul sfânt celor adoptaci în familia Sa ca fii prin Cristos. <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">*<I>Lupta</I> Legii Dreptcii a fost limitat la acea naciune mic, Israel, _i dup cum a prevzut Dumnzeu,  Legea n-a fcut nimic <I>desvâr_it </I> &#151; nu se putea a_tepta ca cineva din omenirea deczut s câ_tige în acea lupt. Ea a fost de fapt pentru a arta pe Isus Cristos, singurul care a împlinit Legea, ca fiind canalul milei divine, _i în acela_i timp pentru a disciplina un popor _i a pregti o  rm_ic dintre ei pentru Dispensacia Spiritului _i pentru conflictele ei, indicându-le spre Cristos. <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">Dar cineva ar putea spune c <I>lupta</I>, de la începutul ei, pare s fie împotriva Spiritului sfânt _i în favoarea spiritului rului &#151; deoarece astzi slujitorii pcatului, prin cre_terea natural a populaciei, sunt de multe ori mai numero_i decât atunci când a început lupta _i numrul lor cre_te mai rapid decât chiar acela al cre_tintcii nominale, de_i <I>lupta</I> este în desf_urare de aproape nousprezece secole. <P ALIGN="JUSTIFY">Mai mult, spiritul rului, al rutcii _i al rtcirii a triumfat împotriva Spiritului sfânt al Domnului nostru pân acolo încât L-au rstignit; _i tot astfel a triumfat _i împotriva tuturor membrilor credincio_i ai corpului lui Cristos &#151; prezentându-i în lumin fals, defimându-i _i batjocorindu-i în felurite chipuri, dup timp, loc _i împrejurri. Scopul acestor atacuri ale spiritului rului _i ale slujitorilor lui împotriva Spiritului sfinceniei _i a credincio_ilor lui este totdeauna acela_i &#151; s submineze influenca Spiritului adevrului, s fac în a_a fel ca ceea ce este sfânt s apar nesfânt; s fac în a_a fel ca ceea ce este curat _i neegoist s apar egoist _i necurat; s pun întunericul în locul luminii. Nu întotdeauna slujitorii nesfinceniei î_i dau seama de ceea ce fac; devenind plini de <B>((191))</B> spiritul rului, spiritul urii, rutcii, invidiei, conflictului, acesta îi orbe_te a_a încât  nu _tiu ce fac _i adesea, evident, li  se pare c aduc o jertf lui Dumnezeu . De ce este aceast înfrângere a Spiritului sfinceniei? Oare întotdeauna va fi a_a? <P ALIGN="JUSTIFY">Rspundem c aceast  înfrângere a Spiritului sfinceniei este numai o înfrângere aparent _i nu real. În realitate Spiritul sfinceniei a fost întotdeauna învingtor de când a început lupta. Îndoita lui misiune din acest veac al Evangheliei a fost bine împlinit. <P ALIGN="JUSTIFY">1) Urma s fie<I> în poporul lui Dumnezeu</I> potrivit gradului consacrrii _i zelului lor pentru Dumnezeu _i pentru dreptatea Lui, _i datorit rspândirii _i puterii spiritului rului în lumea din jurul lor, urma s fie o prob a caracterului lor, condiciile actuale cerând ca oricine vrea<I> s triasc evlavios</I> în prezent trebuie s sufere persecucie &#151; trebuie s fie dispus s suporte vorbindu-se împotriva lui  tot felul de lucruri rele pe nedrept, dar s primeasc cu rbdare, cum a fcut Învctorul lui, continuând totu_i credincios Domnului _i cauzei Sale cu orice prec &#151; nesocotindu-_i scump viaca pmânteasc. 2 Tim. 3:12; Mat. 5:11; 1 Pet. 2:23; Fapt. 20:24. <P ALIGN="JUSTIFY">2) Lumina Spiritului sfinceniei <I>din</I> poporul lui Dumnezeu urma s strluceasc <I>în</I> lume a_a încât s atrag pe toci cei care nu sunt cu totul orbici de spiritul stricat al Adversarului. Urma s strluceasc <I>mustrtor </I>în întunericul pcatului &#151; fiind o mrturie împotriva întregii nedreptci, trezind astfel con_tiinca chiar _i a celor orbici, la o încelegere a responsabilitcii fac de Dumnezeu _i în legtur cu o zi viitoare de judecat. Astfel Domnul nostru a învcat pe urma_ii Si c dup ce vor primi Spiritul sfânt vor fi <I>martori</I> pentru Adevr printre toate popoarele &#151; fie c oamenii ascult fie c nu. <P ALIGN="JUSTIFY">Spiritul sfânt a fost învingtor în ambele scopuri pentru care a fost trimis. El a ales o  turm mic credincioas de  biruitori , urma_i pe calea dreptcii &#151; Isus Cpetenia _i ceata sa credincioas de soldaci ai crucii, toci ace_tia fiind consacraci  pân la moarte _i dându-li-se în curând rsplata Împrciei &#151; când ultimul membru va fi fost pe deplin <B>((192))</B> încercat _i fcut desvâr_it prin suferinc pentru dreptate. A fost învingtor _i în privinca <I>mrturiei</I> ctre lume. Domnul nostru a prezis c efectul mrturiei va fi s conving lumea în ceea ce prive_te pcatul, dreptatea _i o zi viitoare de judecat dreapt, când faptele rele din viaca prezent vor avea o rspltire dreapt, potrivit gradului de lumin avut de pctos. <P ALIGN="JUSTIFY">Aceast mrturie s-a dat în toate prcile, _i astzi lumea în general recunoa_te aceste trei puncte pe care Spiritul sfinceniei din Biseric le-a pus în faca ei &#151; pcatul, dreptatea _i judecata. Este