ÿþ<HTML> <HEAD> <TITLE> Noua creacie - Organizarea Noii creacii </TITLE> </HEAD> <BODY> <FONT FACE=ARIAL> <P ALIGN="CENTER"> <B>((195))</B> </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>Noua creacie - Organizarea Noii creacii</B> </P> <HR> <P ALIGN="CENTER">STUDIUL V </P> <BLOCKQUOTE> <P ALIGN="JUSTIFY">  Pietrele vii&quot; pentru templul spiritual -- Noua Creacie nominal fac de cea adevrat --  Taina lui Dumnezeu&quot; _i  taina frdelegii&quot; -- Marea organizacie a lui Anticrist -- Scripturile sunt demne de încredere -- Libertatea permis lumii _i bisericismului -- Ordine din confuzie --  La timpul potrivit&quot; --  Sfâr_iturile veacurilor&quot; -- Via sdit de Tatl -- Cei  doisprezece apostoli ai Mielului&quot; -- Pavel succesorul lui Iuda -- Numrul apostolilor este limitat la doisprezece -- Misiunea apostolic -- Caracterul tare al apostolilor -- Apostolul Pavel  cu nimic mai prejos&quot; decât ceilalci apostoli -- Inspiracia celor doisprezece -- Supravegherea divin a scrierilor apostolilor --  Pe aceast stânc voi zidi Biserica Mea&quot; -- Armonia Evangheliilor -- Cheile autoritcii -- Infailibilitatea apostolic -- Considerarea unor obieccii --  Unul singur este învctorul vostru&quot; -- Biserica adevrat este  turma lui Dumnezeu&quot; -- Apostoli, profeci, evangheli_ti, învctori -- Organizarea Noii Creacii de ctre Domnul este absolut complet -- El este _i supraveghetorul ei -- Darurile Spiritului au încetat când n-au mai fost necesare -- Unitatea  credincei care a fost dat sfincilor o dat pentru totdeauna&quot; -- Unitatea prin forc este anticre_tin -- Episcopi, btrâni, diaconi -- Semnificacia adevrat a cuvântului  proroc&quot; -- Smerenia este esencial pentru funccia de btrân -- Alte calitci necesare -- Diaconi, slujitori _i alci servi -- înv=torii în Biseric -- Mulci ar trebui s fie în stare s învece --  Fracii mei, s nu fici mulci învctori&quot; --  Nu aveci nevoie s v învece cineva&quot; --  Cine prime_te învctura&quot; _i  cel care învac&quot; -- Locul femeii în Biseric -- Femeile în calitate de colaboratori --  S se acopere&quot; </P> </BLOCKQUOTE> <P ALIGN="JUSTIFY">Dup cum Noua Creacie nu va ajunge la perfecciunea sau completarea ei pân la Întâia Înviere, tot a_a nici organizarea ei nu va fi complet pân atunci. Imaginea templului ilustreaz acest lucru: ca pietre vii noi suntem acum chemaci sau invitaci pentru locuri în templul glorios, _i, dup cum explic apostolul (1 Pet. 2:5), venim la Isus, care, ca reprezentant al Tatlui, ne formeaz, ne cizeleaz, ne potrive_te _i ne _lefuie_te pentru locuri în Templul glorios al viitorului -- locul de întâlnire între <B>((196))</B> Dumnezeu _i lume. A_a cum în templul tipic construit de Solomon fiecare piatr a fost pregtit amnuncit în carier pentru locul ei în cldire, tot a_a este _i cu noi -- toat pregtirea se face în viaca prezent. Dup cum în tip fiecare piatr format intra la locul ei fr sunet de ciocan, tot a_a este _i în antitip -- pietrele vii care se supun acum cu bucurie pregtirii Domnului vor fi complet organizate sub El ca _i piatra din vârf, când se vor uni cu El dincolo de vl -- fr confuzie, fr a mai fi nevoie de aranjare _i pregtire. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Totu_i, Scripturile recunosc o unitate sau o legtur a acestor pietre vii în perioada pregtirii lor. De fapt ele fac înc un pas _i recunosc o <I>organizare temporar</I> care permite fiecrui membru al viitoarei Împrcii s fie prta_ cu marele Învctor _i Maestru în lucrarea pregtitoare de  zidire a unuia pe altul în credinca preasfânt&quot; -- ajutându-se unul pe altul la formarea caracterului în armonie cu liniile modelului -- Domnul nostru Isus. Trecând la o examinare amnuncit a aranjamentelor divine pentru timpul prezent, pe mulci i-ar putea surprinde s descopere ce mult libertate a lsat Domnul fiecrui membru individual al Noii Creacii: dar când recunoa_tem faptul c El caut închintori de bun voie, sacrificatori de bun voie, care sunt îndemnaci de iubirea fac de Domnul _i fac de principiile dreptcii s-_i dea viaca pentru fraci _i pentru a fi colaboratori cu El, atunci este clar c planul Domnului, de acordare a marii libertci, este cel mai bun plan -- cel care în modul cel mai sigur încearc loialitatea inimii, în modul cel mai deplin dezvolt caracterul _i dovede_te dispozicia fiecruia de a urma Legea Iubirii în relaciile cu ceilalci, fcând celorlalci ceea ce ar vrea s-i fac alcii lui. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Astfel de libertate, sau independenc relativ, este bine adaptat obiectivului Domnului din prezent -- anume, seleccia turmei mici, desvâr_irea caracterului _i instruirea lor pentru Preocia Împrteasc din viitor -- dar ar fi total nepotrivit _i insuficient pentru lucrarea de convertire a lumii, care în general se presupune c El o va face. Din cauza acestei doctrine gre_ite -- acestei presupuneri c Dumnezeu a însrcinat <B>((197))</B> Biserica s cucereasc lumea _i s aduc în supunerea Lui toate lucrurile în decursul veacului actual -- atât de multe persoane cu o judecat bun s-au minunat de simplitatea organizrii Bisericii de ctre Domnul _i de ctre apostoli. ^i vzând cât de inadecvat ar fi un astfel de aranjament pentru <I>convertirea lumii</I>, oamenii au încercat s elaboreze organizarea, dup cum se vede în diferitele institucii eclesiastice ale cre_tintcii. Printre acestea este papalitatea, una dintre cele mai subtile _i mai puternice organizacii imaginabile. Sistemul Metodist Episcopal este de asemenea autoritar, dar pe un plan mai înalt; el stpâne_te o alt clas. Organizarea amnuncit a acestor dou mari sisteme este cea care le-a adus succesul _i puterea în  lumea cre_tin&quot;. Vom vedea, pe msur ce vom continua, c acestea _i toate  bisericile&quot; <I>omene_ti</I> sunt foarte diferite în organizarea lor de Biserica pe care a instituit-o Domnul -- c procedeele lor nu sunt ale Lui, întocmai cum nici planurile lor nu sunt planurile Lui; deoarece, cât sunt de sus cerurile fac de pmânt, atât sunt de sus cile _i planurile Domnului de cele ale oamenilor (Isa. 55:8, 9). În curând cei cu inima sincer vor vedea c au gre_it mult lsând simplitatea lui Cristos _i încercând s fie mai încelepci decât Dumnezeu în conducerea lucrrii Sale. Rezultatele vor arta încelepciunea Lui _i nechibzuinca oamenilor. </P> <P ALIGN="CENTER">Noua Creacie nominal fac de cea adevrat </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dup cum în poporul tipic toci erau israelici în sens nominal, dar comparativ pucini erau  israelici adevraci&quot;, tot a_a _i în antitip, nu trebuie s fim surprin_i c gsim o Biseric nominal _i o Biseric adevrat, o Nou Creacie nominal _i o Nou Creacie adevrat. De când cre_tintatea a devenit într-o oarecare msur popular,  neghina&quot;,  imitacia de grâu&quot;, a infestat câmpul de grâu, simulând a fi grâu adevrat. Oricât de greu ar fi pentru om, care nu poate citi inima, s deosebeasc ce este adevrat de ce este fals, grâul de neghin, Domnul îns ne asigur c El cunoa_te inima, c --  Domnul cunoa_te pe cei care sunt ai Si&quot;. El de fapt a_teapt de la noi s facem <B>((198))</B> deosebire între oile adevrate _i lupii în piei de oaie, _i între via adevrat care produce roade adevrate _i spinii _i mrcinii care ar putea încerca s treac drept membri ai Vicei adevrate, _i ne spune s facem acest lucru. Dar Domnul nu-i permite poporului Su s treac peste aceast judecat general -- o examinare liberal a caracterului exterior general -- zicând:  Nu judecaci nimic înainte de vreme&quot;. Printre cei pe care-i recunoa_teci ca mldice legitime în Vic, s nu încercaci s hotrâci cât timp trebuie s li se acorde pentru a produce roadele coapte. Trebuie s lsm acest lucru pentru Tatl, Vierul, care curc fiecare mldic _i care în cele din urm va tia fiecare mldic sau membru  care n-aduce road&quot;. De aceea noi lsm pentru Vier curcarea  Vicei&quot; -- corectarea fiecrui membru cu adevrat consacrat al Bisericii lui Cristos -- lsându-L pe El s fac excluderea, recunoscând c El a semnat _i El a _i udat, _i a fcut s odrsleasc fiecare mldic în Vica adevrat. Spiritul Vicei trebuie s fie recunoscut într-o anumit msur în fiecare mldic sau membru _i fiecare trebuie s fie încurajat _i ajutat în cre_terea sa. Iubirea trebuie s fie legea printre toate aceste mldice; _i numai a_a cum este auzit Cuvântul divin -- fr a trece cu nimic peste ceea ce el ne autorizeaz -- are vreo mldic dreptul s critice, s mustre, sau în vreun alt fel s curece ori s fac ceva împotriva altei mldice. Spiritul iubirii este, dimpotriv, s îndemne la mil, amabilitate, îndelung rbdare _i rbdare pân la chiar limitele îngduite de marele Vier, care, dup cum am sugerat deja, sunt largi, liberale _i menite s dezvolte caracterul în fiecare mldic. </P> <P ALIGN="JUSTIFY"> Toat aceast organizare este diferit de cea omeneasc, în msura în care oamenii au ignorat sau au abandonat simplitatea aranjamentului divin. Ei au fcut reguli arbitrare în privinca celor care pot fi recunoscuci ca membri sau mldice ale Vicei _i a celor care nu pot fi admi_i la prt_ie deplin; au fcut impuneri financiare _i diferite reguli _i reglementri pe care Scripturile nu le-au fcut, au a_ezat diferite crezuri _i confesiuni pe care Scripturile nu le-au a_ezat, au prescris <B>((199))</B> pedepse pentru violarea acestora pe care Scripturile nu le-au prescris _i au fcut reglementri de excludere, de excomunicare etc., contrare oricrei autorizri date Bisericii Adevrate, Corpul lui Cristos, Vica Adevrat, Noua Creacie. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Am atras deja atencia asupra faptului c Biserica lui Cristos este numit în Scripturi  Taina lui Dumnezeu&quot;* deoarece, contrar a_teptrii, Biserica urma s fie <I>Corpul</I> Mesianic, care, sub Capul ei Uns, Isus, va domni _i va binecuvânta lumea. Aceast tain sau acest secret descoperit acum sfincilor a fost cinut ascuns în veacurile _i dispensaciile trecute (Efes. 3:3-6), _i este taina lui Dumnezeu care se va sfâr_i curând, prin desvâr_irea Noii Creacii la sfâr_itul acestui Veac Evanghelic. Am atras atencia _i asupra faptului c Scripturile se refer la Babilon ca fiind un sistem fals (mama _i fiicele -- unele mai corupte, altele mai pucin corupte, unele fiind o imitacie mai bun, altele mai slab) _i c acesta este numit  Taina Frdelegii&quot;. S nu fim încele_i c vrem s spunem c fondatorii acestor sisteme false le-au organizat cu scopul _i intencia de a induce în eroare poporul lui Dumnezeu. Mai degrab s nu uitm c în Scripturi lui Satan i se atribuie  în_elarea întregii lumi&quot; asupra acestui subiect, punând rul în locul binelui _i binele în locul rului, lumina în locul întunericului _i întunericul în locul luminii. Satan  lucreaz acum în fiii neascultrii&quot; (Isa. 5:20; Efes. 2:2), întocmai cum I-a oferit cooperare _i Domnului nostru Isus. Lui îi place s coopereze cu toci urma_ii lui Cristos pe care-i poate abate de la umblarea în urmele Învctorului. Dup cum a încercat s-L conving pe Domnul nostru c erau ci mai bune -- ci care implic mai pucin sacrificiu personal _i mai pucin negare de sine decât cile Tatlui -- prin care El putea binecuvânta toate familiile pmântului, la fel, în acest Veac Evanghelic, el s-a concentrat ca s-i conving pe fracii Domnului cu adevrat consacraci s adopte planurile lui -- s nu dea mare atencie planurilor _i regulilor Tatlui. El îi voia s fie preaîncelepci -- s simt c <B>((200))</B> pot servi pe Domnul mai bine prin alte metode decât prin cele indicate de Scripturi. I-a umflat cu sentimente de zel pentru sistemele lor omene_ti, de mândrie cu ele, cu lucrarea pe care o fac _i cu organizaciile pe care le-au realizat. Adversarul n-a avut nici un succes la Învctorul, rspunsul Su invariabil fiind:  Este scris&quot;. Dar nu este a_a cu urma_ii Si. Mulci, mulci neglijeaz ce este scris; neglijeaz exemplul _i cuvintele Învctorului; neglijeaz cuvintele _i exemplul apostolilor _i se concentreaz asupra ducerii la îndeplinire pentru Dumnezeu a unui plan pe care ei sper _i cred c El îl aprob _i pentru care îi va luda. </P> <HR> <P ALIGN="JUSTIFY"> *Vol. I, cap. 5 </P> <HR> <P ALIGN="JUSTIFY"> Ce uimici vor fi când vor constata cât au gre_it, când vor vedea în curând Împrcia a_a cum Dumnezeu a plnuit-o inicial _i de atunci înainte a realizat lucrarea dup planul Su! Vor descoperi atunci cu cât este mai bine s ai grij s te la_i învcat de Domnul, decât s încerci s înveci pe Domnul -- s faci lucrarea Lui în felul dorit de El, mai degrab decât s lucrezi pentru El într-un mod pe care El nu l-ar recunoa_te. Succesul acestor planuri umane -- ca în papalitate, metodism _i proporcional în alte denominacii -- ajut s fac din aceste sisteme  lucrri de rtcire&quot;. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Domnul nu S-a amestecat, sau n-a împiedicat cre_terea  neghinei&quot; în câmpul de grâu de-a lungul Veacului Evanghelic. Dimpotriv, El ^i-a instruit poporul s a_tepte ca ambele s creasc împreun pân la vremea  seceri_ului&quot;, când El Însu_i va fi prezent, supraveghind separarea, adunând grâul în grânarul Su (condicia glorificat) _i ocupându-Se de legarea neghinei pentru marele timp de necaz cu care se va sfâr_i veacul _i care-i va nimici ca  neghin&quot; sau <I>imitacii de Noi Creaturi, </I>fr a-i nimici ca fiince umane.<I> </I>De fapt, mulci dintre  neghin&quot; sunt respectabili, morali, _i, cum spune lumea,  oameni buni&quot;. Tot a_a, printre toate religiile pgâne se afl _i elemente de buntate, de_i mult mai pucine decât printre  neghin&quot; care au fost mult binecuvântaci _i avantajaci în toate modurile datorit contactului lor strâns cu  grâul&quot; adevrat _i datorit discernerii parciale a spiritului Domnului în acesta din urm. </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((201))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Despre aceast Tain a Frdelegii ( Babilon&quot;, confuzie, cre_tintate) apostolul Pavel spune c deja în zilele lui începea s lucreze printre poporul Domnului; dar se pare c lucrarea era înc slab, pân dup moartea lui Pavel _i a celorlalci apostoli. Atâta vreme cât apostolii au rmas cu Biserica, ei au putut indica pe unii dintre învctorii fal_i prin care Adversarul cuta în particular, în secret, s introduc erezii nimicitoare pentru a submina credinca _i a îndeprta pe credincio_i de la sperancele, fgduincele _i simplitatea Evangheliei (2 Pet. 2:1). Apostolul Pavel de asemenea vorbe_te în termeni generali despre unii dintre ace_tia, care începeau lucrrile nelegiuirii, dar îi nume_te pe unii dintre ei personal, Imeneu _i Filet, _i pe alcii care  s-au abtut de la adevr&quot; etc., --  rsturnând credinca unora&quot; (2 Tim. 2:17). În privinca acestor învctori mincino_i _i a erorilor lor, el previne iar_i Biserica prin Btrânii din Efes, în special artând c ace_tia vor înflori dup moartea sa -- lupi rpitori, care nu vor cruca turma (Fapt. 20:29). Aceasta din urm este în armonie remarcabil cu prezicerea Domnului nostru din pild (Mat. 13:25, 39). Domnul nostru arat clar c ace_ti învctori mincino_i _i învcturile lor mincinoase erau mijloace ale Adversarului care a semnat neghin printre grâul pe care-l semnaser El _i apostolii. El zice:  În timp ce oamenii (servii speciali, apostolii) <I>dormeau, </I>a venit vrjma_ul lui, a semnat neghin&quot;. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">N-a trecut mult dup ce apostolii au adormit, putem fi siguri, pân ce spiritul rivalitcii sub conducerea Adversarului a dus pas cu pas la organizarea în final a marelui sistem Anticrist -- papalitatea. Organizarea lui, dup cum am vzut deja*, nu s-a fcut instantaneu, ci treptat -- începând s-_i asume puterea cam prin secolul al patrulea. Marele Anticrist a prosperat un timp cu atâta succes încât toate istoriile scrise de la acea vreme _i pân la  Reform&quot; au nesocotit practic dreptul oricrei persoane _i clase la numele de cre_tin sau dreptul de a fi considerat <B>((202))</B> ortodox _i credincios, dac nu aparcinea acestui sistem Anticrist sau dac în vreun fel nu-l sprijinea. Altora nu le-a fost permis s existe decât în privat _i sub interdiccie, iar dac au fost istorii despre ei, se pare c au fost distruse, dar probabil c credincio_ii din timpul acela, asemenea celor care umbl astzi în lumina adevrului prezent, erau atât de neînsemnaci ca numr _i influenc, încât nimeni nu i-a considerat vrednici s fie mencionaci, în comparacie cu sistemul mare _i plin de succes cruia au încercat s i se opun _i care s-a ccrat atât de rapid pân la locul influent de putere, atât în problemele pmânte_ti cât _i în cele spirituale. </P> <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">*Vol. II, cap. 9 </P> <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">De la  Reform&quot; încoace Adversarul _i-a artat din nou _iretenia organizând fiecare nou început (fiecare nou efort de a ajunge la adevr) ca un alt Anticrist, a_a încât astzi avem nu numai  mama prostituatelor&quot; inicial, ci _i multele ei  fiice&quot;*. Având în vedere aceste fapte, nu vom cuta istorii ale Bisericii adevrate în afara celor pe care le gsim în Noul Testament, care evident au fost pstrate pentru noi cu mare sfincenie _i puritate, în ciuda interpolrilor ocazionale, cum este ilustrat în Ioan 21:25 _i 1 Ioan 5:7. </P> <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">*Vol. 3, pag. 42, 154, 155 </P> <HR> <P ALIGN="JUSTIFY">Vom atrage totu_i atencia pe scurt asupra unor fapte, care ne dovedesc nu numai c Scripturile au fost pstrate în relativ puritate, dar care în acela_i timp atest _i c multele sisteme care pretind c au fost organizate de Domnul _i de apostoli sunt cu totul diferite de cel pe care ei l-au organizat, despre care se relateaz în Noul Testament. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">1) Dac Biserica primar ar fi fost organizat dup maniera papalitcii sau a altor denominacii de astzi, relatrile ar fi fost cu totul diferite de cum sunt. Am fi avut unele referiri la instalarea cu mare pomp a apostolilor în funccie de ctre Domnul nostru, El Însu_i _ezând undeva la loc de cinste ca pap, primind pe apostoli în robe stacojii ca <B>((203))</B> _i cardinali etc., etc.; am fi avut legi _i reglementri stricte cu privire la ziua de vineri, la abcinerea de la carne etc. -- ceva în privinca  apei sfincite&quot; stropite peste apostoli _i peste mulcime, precum _i ceva despre facerea semnului crucii. Nici Maria, mama Domnului nostru, n-ar fi fost uitat. S-ar fi dat o relatare despre presupusa concepere miraculoas a ei _i ar fi fost anuncat ca  mama lui Dumnezeu&quot;, iar Isus ar fi fost prezentat ca aducându-i ceva omagii speciale _i informându-i pe apostoli s se apropie de El prin ea. Ceva sugestii s-ar fi dat în privinca  sfintelor lumânri&quot;, când, cum _i unde s fie folosite; ceva instrucciuni în privinca invocrii sfincilor; ceva instrucciuni despre  liturghie&quot;, _i cum Petru, întâlnindu-se cu ceilalci ucenici, a fost recunoscut ca pap, cum s-au închinat înaintea lui _i cum a fcut pentru toci liturghie, declarând c el avea puterea s-L creeze din nou pe Cristos prin pâine _i s-L sacrifice din nou pentru pcatele personale. Am fi avut ceva relatare despre înmormântarea lui ^tefan; cum Petru sau ceilalci au  sfincit&quot; un mormânt pentru el, a_a încât s poat zcea în  pmânt sfincit&quot;, _i c i-au pus în mân o  lumânare sfincit&quot; în timp ce spuneau anumite rugciuni peste el. Am fi avut reguli _i reglementri cu privire la diferite ordine clericale; _i cum laicii nu sunt deloc  fraci&quot; cu ei, ci subordonaci lor. Am fi avut ordine printre cler, mai înalte _i mai joase: reverend, sfincia sa, preasfincia sa; episcopi, arhiepiscopi, cardinali _i papi; _i îndrumri specifice cum ar urma s ajung fiecare la pozicia lui, cutând onoare unul de la altul _i cine s fie cel mai mare. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Faptul c aceste chestiuni nu sunt, în nici un sens al cuvântului, nici mcar sugerate de ctre apostoli, este o dovad <I>la prima vedere</I> c sistemele care pretind în totalitate sau în parte asemenea diviziuni ale Bisericii, asemenea autoritci, asemenea funccii etc., n-au fost organizate de apostoli ori sub îndrumarea lor, nici de Domnul care i-a numit _i le-a recunoscut lucrarea. Ioan 15:16; Fapt. 1:2; Apoc. 21:14. </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((204))</B> </P> <P ALIGN="JUSTIFY">2) Pe lâng aceasta, mai dovede_te c Biblia n-a fost nscocit de ace_ti organizatori încelepci; cci dac ar fi falsificat-o, putem fi siguri c i-ar fi furnizat din abundenc referince de felul celor pe care le-am sugerat. </P> <P ALIGN="JUSTIFY"> 3) Având aceast autoritate _i aceast dovad c  mama&quot; _i numeroasele  fiice&quot;-sisteme din prezent n-au fost instituite de Domnul _i de apostoli, ci au rezultat din coruperea învcturilor simple ale lor _i sunt ca atare numai institucii umane -- încercri de a fi mai încelepci decât Dumnezeu în efectuarea lucrrii divine -- s avem cu atât mai mare încredere în Cuvântul lui Dumnezeu _i s dm cu atât mai serioas atencie chiar _i celor mai mici amnunte pe care Cuvântul ni le pune în fac, asupra acestui subiect _i asupra tuturor subiectelor. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">În cei _ase mii de ani ai istoriei lumii pân în prezent, Dumnezeu a permis omenirii în general s fac tot ce poate pentru rezolvarea problemelor viecii. Omul natural a fost creat cu însu_iri mintale care-l fceau s încline spre a onora _i adora pe Creatorul su; _i aceste însu_iri mintale n-au fost complet _terse prin cdere --  degradarea total&quot; nu este desigur un lucru adevrat în legtur cu omenirea în general. La fel cum Dumnezeu le-a îngduit oamenilor s-_i exercite celelalte însu_iri mintale dup cum doreau, tot a_a El le-a îngduit s-_i exercite _i trsturile morale _i religioase conform înclinaciilor lor. Putem vedea c, exceptând Israelul natural _i Israelul spiritual _i influencele care au ie_it de la ace_tia spre lume, Dumnezeu a lsat lumea în voia ei -- a lsat-o s fac pe cât a putut mai bine în privinca autodezvoltrii etc. Omul în ignoranca _i orbirea lui a czut în mare msur prad uneltirilor lui Satan _i a îngerilor czuci, care, prin diferite forme de supersticie, religii false, magie etc., au abtut masele departe de adevr. Apostolul explic situacia, spunând c acest lucru este a_a fiindc atunci când oamenii L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slvit ca Dumnezeu _i nici n-au fost recunosctori, ci s-au dedat la gânduri de_arte _i inima lor fr pricepere s-a întunecat, iar Dumnezeu i-a lsat -- le-a permis s apuce pe calea pe care au preferat-o, pentru a învca <B>((205))</B> anumite leccii în legtur cu propria lor degradare, iar prin degradarea în care vor cdea s se manifeste pcto_enia peste msur a pcatului _i nechibzuinca de a asculta de orice alt sfat în afara celui al Creatorului lor. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dup cum am vzut deja, Domnul nu intencioneaz s lase omenirea în aceast stare slab _i deczut, ci, prin Creacia Nou, la timpul Su cuvenit, cuno_tinca de Domnul va ajunge la fiecare membru al familiei umane, cu posibilitate deplin s ajung la cuno_tinca adevrului _i la toate binecuvântrile asigurate prin rscumprare. Dar punctul pe care vrem s-l enuncm aici în mod special este c, a_a cum Dumnezeu a lsat neamurile pgâne în voia lor, tot a_a El las a_a-zisa  cre_tintate&quot; în voia ei. El permite oamenilor care au primit ceva din lumina revelaciei divine s-o foloseasc a_a cum le place -- s-_i încerce mâna în ameliorri ale planului divin, s organizeze sisteme umane etc. Toate acestea nu înseamn c El n-are putere s intervin, nici c aprob aceste diferite mecanisme _i institucii contradictorii _i mai mult sau mai pucin duntoare ale omenirii _i ale bisericismului. Aceste experience vor constitui o alt leccie care în curând va mustra pe mulci, când vor recunoa_te marele rezultat al planului divin _i vor vedea cum Dumnezeu a continuat constant, realizând împlinirea scopurilor Sale iniciale, ignorând de fapt schemele _i mecanismele omului, uneori obcinându-^i rezultatele în parte prin ele, iar alteori în absolut opozicie cu ele. Exact a_a a fcut _i la sfâr_itul Veacului Iudeu, când El a permis unora din acea naciune s-I realizeze planul în persecutarea _i rstignirea Domnului _i a apostolilor Si. ^i dup cum unii dintre ei au fost  israelici adevraci&quot;, mai apoi binecuvântaci, ridicaci _i fcuci prta_i la suferincele lui Cristos pentru ca astfel s poat fi în curând _i prta_i la gloriile Sale, tot a_a, probabil sunt acum  israelici adevraci&quot; spirituali care, asemenea lui Pavel, vor fi recuperaci din capcanele Adversarului. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Înc un punct este demn de remarcat: Domnul are un timp special pentru a-^i începe Împrcia, un timp special, prin <B>((206))</B> urmare, în care Noua Sa Creacie aleas s fie dezvoltat _i pregtit pentru serviciul Su; _i se pare c fcea parte din planul Su ca asupra începutului _i sfâr_itului acestei perioade s strluceasc lumin special. Apostolul sugereaz aceasta când se refer la noi,  peste care au venit sfâr_iturile veacurilor&quot; (1 Cor. 10:11). În suprapunerea Veacului Iudeu cu cel Evanghelic au fost manifestate întâi Calea, Adevrul _i Viaca; au intervenit  Veacurile Întunecate&quot;, iar acum în timpul suprapunerii Veacului Evanghelic cu cel Milenar lumina strluce_te ca niciodat înainte -- asupra  lucrurilor noi _i vechi&quot;. În timp ce trebuie s presupunem c acelora care la începutul veacului erau în armonie cu Domnul li s-a dat lumin special _i c unii ca ace_tia acum la încheierea veacului vor fi favorizaci cu lumina Adevrului Prezent, pentru ca prin ea s poat fi sfincici, nu trebuie s gândim c aceea_i msur de lumin a fost necesar pentru sfincire de-a lungul secolelor care au intervenit, dintre care unele sunt cunoscute ca  Veacurile Întunecate&quot;. Nu trebuie s presupunem c Domnul S-a lsat vreodat fr martori, chiar dac ei au fost ignoraci în paginile istoriei; ci trebuie s privim aceast ignorare ca fiind datorat relativei lor obscuritci _i faptului c ei n-au fost în legtur _i în armonie cu marile sisteme anticre_tine -- de_i unii dintre ei se poate s fi fost în acele sisteme. Astfel chemarea Domnului, care se aplic acum, arat clar c trebuie s ne a_teptm s gsim mulci din poporul Domnului <I>în</I> Babilon, încurcaci _i dezorientaci de sectarism:  A czut Babilonul cel mare&quot;.  Ie_ici <I>din mijlocul ei,</I> poporul Meu, ca s nu fici prta_i la pcatele ei _i s nu primici din pedepsele ei.&quot; Apoc. 18:2, 4. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Dup ce am aruncat în grab o privire asupra Bisericii _i asupra istoriei ei limitate, s trecem acum în mod mai specific la o examinare a Bisericii a_a cum ea a fost inicial instituit de Domnul nostru. Dup cum este doar un <I>Spirit</I> al Domnului, pe care toci câci sunt ai Lui trebuie s-l posede, tot a_a este doar un Cap _i <I>centru</I> al Bisericii, Domnul nostru Isus. Trebuie îns s recinem c în toat lucrarea Sa, Tatl a fost recunoscut în toate, _i conform cu propria Sa relatare, lucrarea Sa a fost fcut în numele Tatlui, prin autoritatea Tatlui --  Orice <B>((207))</B> rsad pe care nu l-a sdit Tatl Meu cel ceresc, va fi smuls din rdcin&quot; (Mat. 15:13). Biserica adevrat, Noua Creacie, este sdit de Tatl. Domnul nostru spune: Eu sunt adevrata Vic, voi sunteci mldicele, iar Tatl Meu este Viticultorul. Mai târziu El arat c exist o  vie a pmântului&quot;, o biseric nominal, o biseric fals, care n-a fost sdit de Tatl _i care va fi smuls. Rodul Viei Adevrate este Iubirea _i acesta este precios pentru Tatl; dar rodul Viei pmântului este egoismul sub diferite forme _i acesta va fi adunat în cele din urm în teascul mare al mâniei lui Dumnezeu în marele timp de necaz cu care se va încheia acest veac. Ioan 15:1-6; Apoc. 14:19. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Fiecare persoan care studiaz Biblia a observat desigur c Domnul nostru _i apostolii n-au recunoscut nici o diviziune în Biseric _i au ignorat orice este asemntor cu dezbinarea, atât în fapt cât _i în nume. Pentru ei Biserica a fost una _i indivizibil, precum _i credinca ei una singur, Domnul ei unul singur _i botezul ei unul singur. Din acest punct de vedere s-a vorbit despre ea ca fiind Biserica, Biserica lui Dumnezeu, Biserica Viului Dumnezeu, Biserica lui Cristos, Biserica Întâilor-Nscuci; iar indivizii din ea au fost numici  fraci&quot;,  ucenici&quot;,  cre_tini&quot;. Toate aceste nume sunt folosite fr discriminare în legtur cu întreaga Biseric _i în legtur cu cele mai mici adunri -- chiar doi sau trei -- _i în legtur cu indivizi, în Ierusalim, în Antiohia sau în alt parte. Varietatea acestor nume _i folosirea lor general implic în mod clar c nici unul dintre ele n-a fost intencionat s fie nume propriu. Toate au fost numai ilustracii ale marelui fapt pe care Domnul nostru _i apostolii Si l-au prezentat continuu, _i anume, c Biserica (<I>Ecclesia</I>, corpul, compania) urma_ilor Domnului sunt  ale_ii&quot; Si -- ca s se împrt_easc acum de crucea Sa _i s învece lecciile necesare, iar în curând s fie asociaci cu El în gloria Sa. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Acest obicei trebuia s fi continuat, dar a fost schimbat în Veacurile Întunecate. Când s-a dezvoltat eroarea, cu ea a intrat _i spiritul sectar, urmat de denumiri speciale -- Biserica Romei, Biserica Baptist, Biserica Luteran, Biserica Angliei, Sfânta Biseric Catolic, Biserica Wesleyan, Biserica Cre_tin, Biserica Presbiterian etc. Acestea sunt semne de <B>((208))</B> <I>carnalitate</I>, dup cum arat apostolul (1 Cor. 3:3, 4); _i pe msur ce Noua Creacie iese din întunericul dens care atâta vreme a acoperit lumea, ea se lumineaz _i asupra acestui punct; _i observând eroarea _i înfci_area rului, nu numai c iese din sectarism, dar _i refuz s fie cunoscut dup aceste nume nescripturale -- totu_i rspunzând cu râvn la oricare sau la toate numele biblice. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">S examinm acum temeliile acelei Biserici pe care a stabilit-o Domnul: </P> <P ALIGN="CENTER">Cei doisprezece apostoli ai Mielului </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Apostolul declar c nimeni nu poate s pun o alt temelie decât aceea care este pus -- Isus Cristos (1 Cor. 3:11). Pe aceast temelie Domnul nostru, ca reprezentant al Tatlui, a început s-^i zideasc Biserica, _i fcând astfel, El a chemat doisprezece apostoli -- nu la întâmplare, ci intencionat, întocmai cum cele dousprezece semincii ale lui Israel n-au fost dousprezece la întâmplare, ci în conformitate cu planul divin. Domnul nostru nu numai c n-a ales pentru pozicia aceea mai mult de doisprezece apostoli, dar de atunci încoace nici n-a dat autoritate s fie mai mulci -- cu excepcia faptului c Iuda, dovedindu-se nevrednic de o pozicie printre cei doisprezece, a czut de la locul su _i a fost înlocuit cu apostolul Pavel. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Remarcm cu cât grij a vegheat Domnul asupra apostolilor -- grija Sa fac de Petru, S-a rugat pentru el în ceasul încercrii lui, _i dup aceea cererile speciale ctre el s-I hrneasc oile _i mieii. Notm de asemenea grija Sa pentru Toma care s-a îndoit _i voinca Sa de a-i demonstra clar faptul învierii Sale. Din cei doisprezece n-a pierdut pe nici unul în afar de fiul pierzrii -- iar abaterea acestuia a fost cunoscut mai dinainte de Domnul _i prezis în Scripturi. Nu putem recunoa_te alegerea lui Matia consemnat în Fapte ca fiind în vreun sens alegerea Domnului. El a fost fr îndoial un om bun, dar a fost ales de ctre cei unsprezece fr autorizare. Ei au fost informaci s zboveasc în Ierusalim _i s a_tepte înzestrarea de sus prin Spiritul sfânt la Cincizecime, iar în aceast perioad <B>((209))</B> de a_teptare _i înainte ca ei s fie înzestraci cu putere au fcut gre_eala s trag la sorci _i s-l aleag pe Matia ca s ia locul lui Iuda. Domnul nu i-a mustrat pentru acest amestec fr intencie rea în aranjamentul Su, ci pur _i simplu le-a ignorat alegerea _i la timpul Su l-a prezentat pe apostolul Pavel, zicând:  El este un vas pe care Mi l-am ales&quot;; _i, iar_i, avem declaracia apostolului c el a fost ales din pântecele mamei sale ca s fie un slujitor special _i c el n-a fost cu nimic mai prejos decât cei mai însemnaci dintre apostoli. Gal. 1:15; 2 Cor. 11:5. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Din aceasta se va vedea c suntem în total dezacord cu vederile papalitcii _i ale Bisericii Episcopale Protestante, cu ale Bisericii Catolico-Apostolice _i ale Mormonilor, toate pretinzând c numrul apostolilor n-a fost limitat la doisprezece _i c din zilele lor încoace au existat succesori care au vorbit _i au scris cu aceea_i autoritate ca _i cei doisprezece iniciali. Noi negm acest lucru, _i spre a dovedi observm cum Domnul i-a ales în mod special pe cei doisprezece, amintindu-ne proeminenca numrului doisprezece în lucrurile sacre aparcintoare de aceast alegere; _i, ca s mergem pân la capt, indicm imaginea simbolic a Bisericii glorificate dat în Apocalipsa 21. Acolo, Noul Ierusalim -- simbolul noului guvern Milenar, Biserica, Mireasa unit cu Domnul ei -- este descris foarte clar; _i în imagine se face foarte clar declaracia c cele dousprezece temelii ale Cetcii sunt scumpe _i c pe cele dousprezece temelii erau scrise numele celor  doisprezece apostoli ai Mielului&quot; -- nici mai mulci, nici mai pucini. Ce dovad mai bun am putea avea c n-au fost niciodat mai mulci decât doisprezece apostoli ai Mielului _i c oricare alcii, dup cum sugereaz Apostolul Pavel, au fost  apostoli mincino_i&quot;. 2 Cor. 11:13. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Nu ne putem imagina nici c a fost nevoie de mai mulci apostoli, deoarece îi avem înc pe cei doisprezece cu noi -- mrturia lor _i rodul lucrrii lor -- într-o form mult mai convenabil decât au avut cei care au fost personal cu ei în timpul slujirii lor. Relatrile despre slujirea lor sunt cu noi; înregistrarea de ctre ei a cuvintelor, a miracolelor Domnului <B>((210))</B> etc. Discursurile asupra diferitelor subiecte de doctrin cre_tin din epistolele lor se afl astzi în mâinile noastre într-o form cât se poate de satisfctoare. Aceste lucruri sunt <I> de ajuns&quot;,</I> dup cum explic apostolul,  pentru ca omul lui Dumnezeu s fie . . . cu totul pregtit&quot;. Explicând chestiunea mai departe, apostolul a spus:  Cci nu m-am ferit s v vestesc tot planul lui Dumnezeu&quot;. Este necesar mai mult? 2 Tim. 3:17; Fapt. 20:27. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Imediat dup cele patruzeci de zile de meditare _i de încercare din partea Adversarului în pustie _i dup ce S-a hotrât asupra cii potrivite, Domnul nostru a început s propovduiasc Evanghelia Împrciei viitoare _i s-^i invite urma_ii, care au fost numici ucenici. Dintre ace_ti ucenici i-a ales în cele din urm pe cei doisprezece (Luca 6:13-16). Toci erau din ceea ce s-ar putea numi stri sociale umile, câciva dintre ei pescari, _i despre ei se spune fr dezaprobare c mai-marii  _tiau c erau oameni fr carte _i simpli&quot; (Fapt. 4:13). Evident c cei doisprezece au fost chemaci dintre  ucenici&quot; sau dintre urma_i în general, care au îmbrci_at cauza Domnului _i L-au recunoscut fr s-_i lase ocupaciile zilnice. Cei doisprezece au fost invitaci s devin asociaci în slujirea Evangheliei _i relatarea spune c ei au prsit toate pentru a-L urma (Mat. 4:17-22; Marcu 1:16-20; 3:13-19; Luca 5:9-11). Cei  _aptezeci&quot; însrcinaci mai târziu n-au fost niciodat recunoscuci ca apostoli. Luca ne d o relatare special despre alegerea celor doisprezece, informându-ne c tocmai înainte de acest eveniment Domnul nostru S-a retras pe munte s Se roage -- evident s Se consulte cu Tatl în privinca lucrrii Sale _i în privinca colaboratorilor Si în ea. A continuat toat noaptea în rugciune -- _i când s-a fcut ziu a chemat la El pe ucenicii Si (grece_te, <I>mathetes</I> -- învccei sau elevi); _i dintre ei a ales doisprezece, pe care i-a numit _i <I>apostoli</I> (grece_te, <I>apostolos --</I> trimi_i). Astfel cei doisprezece au fost marcaci ca separaci _i distincci printre ucenici. Luca 6:12, 13, 17. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Ceilalci ucenici neale_i astfel pentru slujba de apostoli au fost _i ei iubici de Domnul _i fr îndoial c au fost în armonie deplin cu numirea celor doisprezece, recunoscând-o a fi în interesul lucrrii în general. Pe ce baz a fcut Domnul <B>((211))</B> alegerea, nu se declar; dar avem relatarea propriei Sale rugciuni în aceast privinc, c,  ai Ti erau _i Tu Mi i-ai dat&quot;; _i  Eu am pzit pe aceia pe care Mi i-ai dat _i nici unul din ei n-a pierit, afar de fiul pierzrii&quot; -- Iuda. În ce sens sau în ce grad a fcut Tatl alegerea celor doisprezece nu are importanc pentru noi. Fr îndoial c o calitate pe care o aveau ace_tia era smerenia; _i fr îndoial c ocupaciile lor modeste _i experiencele anterioare din viac fuseser astfel încât au înclinat nu numai s-i fac oameni smerici, dar pe lâng aceasta _i s duc la trie de caracter, hotrâre, perseverenc etc., pân la un grad la care alte îndeletniciri probabil n-ar fi putut duce la fel de bine. Suntem informaci c alegerea celor doisprezece atunci când a avut loc, în loc de a a_tepta pân la Cincizecime (data conceperii Bisericii), a fost în mare msur cu scopul de a permite celor doisprezece s fie în mod special cu Domnul, s-I vad lucrrile, s-I aud mesajul, pentru ca astfel s poat fi la timpul cuvenit martori care s ne spun direct, nou _i întregului popor al lui Dumnezeu, minunatele lucrri ale lui Dumnezeu _i minunatele cuvinte ale viecii manifestate prin Isus. Luca 24:44-48; Fapt. 10:39-42. </P> <P ALIGN="CENTER">Însrcinarea apostolic </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Nu exist nicieri nici cea mai vag sugestie fcut apostolilor sau cu privire la ei, c ei urmau s fie stpâni peste mo_tenirea lui Dumnezeu; c trebuiau s se considere diferici de ceilalci credincio_i, scutici de acciunile legii divine, sau în mod special favorizaci sau asiguraci în privinca mo_tenirii lor ve_nice. Trebuiau s-_i aminteasc tot timpul c  voi toci sunteci fraci&quot; _i c  unul singur este Îndrumtorul vostru: Hristos&quot;. Trebuiau s cin minte totdeauna c era necesar s-_i <I>întreasc</I> chemarea _i alegerea; _i dac nu se supuneau Legii Iubirii _i nu erau smerici precum copila_ii, cu nici un chip nu  intrau în Împrcie&quot;. Nu li s-a dat nici un titlu oficial _i nici alte instrucciuni cu privire la o îmbrcminte deosebit sau la o purtare deosebit, ci doar c în toate aceste lucruri ei trebuiau s fie exemple pentru turm; pentru ca alcii vzând faptele lor <B>((212))</B> bune s mreasc pe Tatl; pentru ca alcii care mergeau în urmele lor s urmeze _i ei astfel în urmele conductorului _i în final s ajung la aceea_i glorie, onoare, nemurire -- prta_i ai aceleia_i naturi divine, membri ai aceleia_i Noi Creacii. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Însrcinarea apostolilor a fost una de <I>serviciu</I> -- ei urmau s se serveasc unul pe altul, s serveasc pe Domnul _i s-_i dea viaca pentru fraci. Aceste servicii urmau s fie fcute în mod special în legtur cu promulgarea Evangheliei. Ei au fost prta_i ai ungerii premergtoare, care deja venise peste Învctorul lor -- aceea_i ungere care aparcine tuturor celor din Noua Creacie, tuturor celor din Preocimea Împrteasc, _i care este descris de profet când zice:  Duhul Stpânului Domnul este peste Mine, cci Domnul <I>M-a uns s aduc ve_ti bune </I>celor blânzi . . . s pansez pe cei cu inima zdrobit&quot; etc. Isa. 61:1, 2; Luca 4:17-21; Mat. 10:5-8; Marcu 3:14, 15; Luca 10:1-17. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">De_i aceast ungere n-a venit peste ei în mod direct pân la Cincizecime, ei gustaser mai înainte din ea, prin aceea c Domnul le-a acordat o parte din puterea Spiritului Su sfânt etc., când i-a trimis s propovduiasc. Dar, chiar _i în aceasta, o posibilitate special de mândrie a fost îndeprtat când Domnul nostru mai târziu a trimis înc _aptezeci s fac o lucrare similar _i în mod similar i-a împuternicit s fac minuni în numele Su. Adevrata lucrare a apostolilor n-a început, prin urmare, în sensul propriu al cuvântului, pân când au primit Spiritul sfânt la Cincizecime. Atunci le-a fost acordat o manifestare special a puterii divine -- nu numai Spiritul sfânt _i darurile Spiritului, dar, de asemenea, _i în mod special, puterea de a acorda aceste daruri _i altora. De atunci încolo, prin aceast ultim putere mencionat, ei s-au deosebit de toci ceilalci din Biseric. ^i alci credincio_i au fost socotici ca membri ai corpului uns al lui Cristos, fcuci prta_i ai Spiritului Su _i concepuci de acest Spirit pentru înnoirea viecii etc., îns nici unul n-a putut avea un dar sau o manifestare special decât dac acestea erau conferite prin <B>((213))</B> apostoli. Trebuie totu_i s recinem c aceste daruri ale minunilor, limbilor, interpretrii limbilor etc., n-au împiedicat în nici un sens sau n-au luat locul roadelor Spiritului sfânt, care trebuiau s fie crescute sau dezvoltate de ctre fiecare credincios prin ascultare de instrucciunile divine -- pe msur ce fiecare cre_tea în har, cuno_tinc _i iubire. Acordarea acestor daruri, pe care un om le poate primi _i totu_i s fie aram suntoare, un chimval zângnitor, i-a marcat îns pe apostoli ca servii sau reprezentancii speciali ai Domnului în lucrarea de fondare a Bisericii. 1 Cor. 12:7-10; 13:1-3. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Domnul nostru în alegerea _i instruirea acestor apostoli a avut în vedere binecuvântarea _i instruirea tuturor urma_ilor Si pân la sfâr_itul veacului. Acest lucru este evident din rugciunea de la sfâr_itul slujirii Sale, în care, referindu-Se la ucenici, a zis:  Eu am fcut cunoscut Numele Tu oamenilor (apostolilor) pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Ti erau _i Tu Mi i-ai dat _i ei au pzit Cuvântul Tu. Acum ei au cunoscut c toate câte Mi-ai dat Tu sunt de la Tine. Cci le-am dat cuvintele (doctrinele) pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit . . . Eu M rog pentru ei. Nu M rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru c sunt ai Ti . . . ^i M rog nu numai pentru ei (apostoli), ci _i pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor (toat Biserica Evangheliei), ca toci s fie una (în scop, în iubire), cum Tu, Tat, e_ti în Mine _i Eu în Tine; ca _i ei s fie una în Noi, (apoi, artând scopul final al acestei alegeri a apostolilor _i a Noii Creacii întregi, El adaug:) pentru ca lumea (iubit de Dumnezeu pe când era înc pctoas _i rscumprat prin sângele precios) s cread c Tu M-ai trimis&quot; -- s-o rscumpr _i s-o restaurez. Ioan 17:6-9, 20, 21. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Apostolii, de_i oameni neînvcaci, au fost evident caractere tari, _i sub învctura Domnului lipsa lor de încelepciune _i educacie lumeasc a fost mai mult decât compensat prin  spiritul mincii sntoase&quot;. De aceea nu este ciudat c ace_ti oameni au fost recunoscuci în mod uniform de ctre Biserica timpurie ca îndrumtori în calea Domnului -- instructori <B>((214))</B> special numici --  stâlpi în Biseric&quot;, urmând în autoritate Domnului Însu_i. Domnul i-a pregtit pentru aceast pozicie în diferite moduri. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Ei au fost continuu cu El _i au putut, prin urmare, s fie martori în privinca tuturor afacerilor slujirii Sale, a învcturilor Sale, a minunilor Sale, a rugciunilor Sale, a comptimirii Sale, a sfinceniei Sale, a jertfirii de Sine chiar pân la moarte, _i, în final, martori ai învierii Sale. Nu numai Biserica timpurie a avut nevoie de toate aceste mrturii, ci toci care au fost chemaci de atunci încoace de Domnul _i care I-au acceptat chemarea pentru Creacia Nou -- toci care au fugit pentru a gsi refugiu _i se încred în sperancele glorioase centrate în caracterul Su, în moartea Sa de sacrificiu, în marea Sa înlcare _i în planul lui Dumnezeu pe care El trebuie s-l împlineasc -- au avut nevoie tocmai de asemenea mrturie personal în privinca tuturor acestor lucruri, cu scopul ca ei s poat avea o credinc puternic, o consolare puternic. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Mai târziu au fost trimi_i de ctre Domnul înc _aptezeci de ucenici, pentru a vesti prezenca Sa _i seceri_ul Veacului Iudeu, dar lucrarea lor a fost în multe privince diferit de a celor doisprezece. Într-adevr, se pare c în toate modurile Domnul a pus deoparte în mod atât de deosebit pe apostoli, încât noi, împreun cu toat Biserica, s putem avea cea mai deplin încredere în ei. Numai ace_tia au participat cu El la ultimele Pa_ti _i la instituirea noii amintiri, cea a morcii Sale; numai ace_tia au fost cu El în Ghetsimani; de asemenea lor li s-a artat în mod special dup învierea Sa; _i numai ace_tia au fost în mod special folosici ca purttori de cuvânt ai Spiritului sfânt în Ziua Cincizecimii. Cei unsprezece erau  brbaci din Galileea&quot;, a_a cum unii care i-au auzit au remarcat,  toci ace_tia . . . nu sunt galileeni?&quot; Fapt. 2:7; Luca 24:48-51; Mat. 28:16-19. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">De_i -- dup cum arat relatarea -- Domnul nostru li S-a descoperit dup învierea Sa la vreo cinci sute de fraci, totu_i apostolii au fost trataci în mod special _i s-a intencionat ca ei s fie  martori&quot; specifici  a tot ce a fcut El în cinutul iudeilor _i în Ierusalim. El, pe care  L-au omorât, atârnându-L pe lemn. <B>((215))</B> Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi . . . <I>Isus ne-a poruncit</I> s predicm poporului&quot; etc. Fapt. 10:39-45; 13:31; 1 Cor. 15:3-8. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Apostolul Pavel, de_i nu în mod direct martor în aceea_i msur ca _i cei unsprezece, a fost totu_i fcut martor al învierii Domnului prin aceea c i s-a dat o sclipire ulterioar a prezencei Sale glorioase, dup cum el însu_i declar --  Dup ei toci, ca unuia nscut înainte de vreme, mi S-a artat _i mie&quot; (1 Cor. 15:8, 9 -- nota de subsol la Cornilescu revizuit, n. e.). Apostolul Pavel n-a fost de fapt îndreptcit s-L vad pe Domnul în glorie înainte de restul Bisericii la a Doua Venire a Sa, când toci credincio_ii Si vor fi schimbaci _i fcuci asemenea Lui _i-L vor vedea a_a cum este; dar, pentru ca apostolul s poat fi un <I>martor,</I> i s-a acordat aceast privire _i i s-au dat viziuni _i revelacii mai mult decât tuturor celorlalci. El a fost astfel bine compensat, poate, pentru lipsa anterioar a legturii personale cu Învctorul. Experiencele sale deosebite n-au fost doar pentru avantajul su propriu, ci în principal, putem presupune, pentru avantajul întregii Biserici. Cert este c experiencele deosebite, viziunile, revelaciile etc., acordate apostolului care a luat locul lui Iuda, au fost mai folositoare decât ale oricruia dintre ceilalci apostoli. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Experiencele i-au permis nu numai s cunoasc _i s aprecieze  lucrurile adânci ale lui Dumnezeu&quot; -- chiar anumite lucruri neîngduit a fi rostite (2 Cor. 12:4), dar iluminarea pe care ele au adus-o în mintea apostolului s-a _i reflectat prin <I>scrierile sale</I> asupra Bisericii din zilele lui pân în prezent. </P> <P ALIGN="JUSTIFY"> Fiindc apostolul Pavel a avut acele viziuni _i revelacii, el a putut încelege situacia, a putut aprecia noua dispensacie _i a putut recunoa_te atât de clar lungimea _i lcimea, înlcimea _i adâncimea caracterului _i planului divin, _i fiindc el însu_i a apreciat atât de clar aceste lucruri, a fost pregtit pentru a le spune în învcturile _i epistolele sale într-un astfel de mod încât s confere binecuvântri casei credincei de-a lungul întregului veac. De fapt, chiar _i astzi Biserica _i-ar putea permite mai degrab s piard mrturiile oricruia dintre ceilalci apostoli sau ale tuturor, decât s piard mrturia <B>((216))</B> acestuia singur. Cu toate acestea, noi suntem bucuro_i s avem întreaga mrturie -- bucuro_i s-o apreciem pe toat, precum _i caracterele nobile ale tuturor celor doisprezece. S marcm mrturia care arat calitatea lui de apostol, întâi de toate cuvintele Domnului:  El este un vas pe care Mi l-am ales ca s duc Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împracilor _i înaintea fiilor lui Israel&quot; (Fapt. 9:15). Propria declaracie a apostolului este:  Fracilor, vreau s _tici c Evanghelia vestit de mine nu este omeneasc, pentru c n-am primit-o, nici n-am învcat-o de la om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos&quot; (Gal. 1:11, 12); _i din nou el spune:  Cel care lucrase în Petru pentru apostolia circumciziei (evreilor), lucrase _i în mine fac de neamuri&quot; (Gal. 2:8). Zelul lui pentru Domnul _i pentru fraci _i dispozicia lui de a-_i da viaca pentru fraci -- cheltuind timp _i energie pentru binecuvântarea lor -- mrturisesc nu numai pentru vrednicia lui de a se clasa ca un egal al oricrui apostol, dar când unii i-au pus la îndoial legtura apostolic cu Biserica, el a artat deschis aceasta _i binecuvântrile Domnului legate de revelaciile _i slujirile sale etc., dovedind c el nu era  cu nimic mai prejos&quot; de ceilalci. 1 Cor. 9:1; 2 Cor. 11:5, 23; 12:1-7, 12; Gal. 2:8; 3:5. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">N-a fost intencia Domnului ca apostolii s fac o lucrare numai printre evrei -- relatarea este chiar în sens contrar. El i-a informat pe cei unsprezece c lucrarea Sa _i mesajul lor erau pentru toci oamenii, în cele din urm, de_i ei urmau s a_tepte în Ierusalim pân când erau înzestraci cu putere, urmând s-_i înceap acolo mrturia. Cuvintele Domnului nostru au fost:  Voi veci primi putere, când va veni Duhul sfânt peste voi, _i-Mi veci fi martori în Ierusalim, în toat Iudeea, în Samaria _i pân la marginile pmântului&quot; (Fapt. 1:8). Aceast mrturie a continuat nu numai în timpul viecii apostolilor, ci mai continu înc. Ei _i acum ne propovduiesc, _i acum îi instruiesc pe credincio_i, îi încurajeaz, îi previn, îi mustr. Moartea lor nu le-a oprit slujirea. Ei _i acum vorbesc, _i acum mrturisesc, _i acum sunt purttori de cuvânt ai Domnului ctre credincio_ii Si. </P> <P ALIGN="CENTER"> <B>((217))</B> </P> <P ALIGN="CENTER">Inspiracia apostolilor </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Este bine s avem încredere în apostoli ca martori sau istorici credincio_i _i s notm c mrturiile lor poart pecetea onestiei, prin aceea c ei n-au cutat nici bogcie, nici glorie printre oameni, ci _i-au sacrificat toate interesele pmânte_ti în zelul lor pentru Învctorul înviat _i glorificat. Mrturia lor ar fi incalculabil chiar dac n-ar avea alt greutate în afar de aceasta; dar gsim c Scripturile dau învctura c ei au fost folosici de Domnul ca agencii Si inspiraci _i c ei au fost în mod special îndrumaci de El în ceea ce prive_te mrturia, doctrinele, obiceiurile etc., pe care s le stabileasc în Biseric. Ei au adeverit nu numai lucrurile pe care le-au auzit _i le-au vzut, ci, pe lâng acestea, _i instrucciunile pe care le-au primit prin Spiritul sfânt; astfel ei au fost administratori credincio_i.  Iat cum trebuie s fim privici noi: ca ni_te . . . administratori ai tainelor lui Dumnezeu&quot;, a spus Pavel (1 Cor. 4:1). Aceea_i idee a fost exprimat de ctre Domnul nostru când a spus în privinca celor doisprezece:  V voi face pescari de oameni&quot; _i  Pa_te oile Mele&quot;,  Pa_te mielu_eii Mei.&quot; Apostolul spune de asemenea -- taina (adevrurile adânci ale Evangheliei cu privire la chemarea de sus a Noii Creacii -- Cristosul) ascuns în alte veacuri, este acum descoperit sfincilor Si apostoli _i profeci prin Spirit. Obiectivul acestei revelacii este explicat astfel:  S pun în lumin înaintea tuturor: care este administrarea acestei taine (pe ce condicii se poate obcine participarea la aceast Nou Creacie) ascunse din veacuri în Dumnezeu&quot; (Efes. 3:3-11). Iar descriind cum Biserica trebuie s fie zidit pe temelia apostolilor _i profecilor, Isus Cristos Însu_i fiind piatra din capul unghiului, apostolul declar:  Iat de ce (pentru zidirea Bisericii, templul lui Dumnezeu), eu, Pavel, (sunt) întemnicatul lui Hristos Isus pentru voi, neamurilor&quot;. Efes. 2:20, 22; 3:1. </P> <P ALIGN="JUSTIFY"> Mângâietorul a fost promis c  v va învca toate _i v va aduce aminte de tot ce v-am spus&quot;; _i  v va vesti lucrurile viitoare&quot; (Ioan 14:26; 16:13). Fr îndoial, într-o anumit msur aceasta se aplic la întreaga Biseric, dar în mod special <B>((218))</B> s-a aplicat la apostoli; _i de fapt mai opereaz înc pentru rm_ica Bisericii prin apostoli -- cuvintele lor fiind înc mijloacele prin care Spiritul sfânt ne învac lucruri noi _i vechi. În armonie cu aceast fgduinc putem încelege c inspiracia apostolic a avut un caracter întreit. (1) Împrosptarea memoriei le-a permis s-_i aminteasc _i s reproduc învcturile personale ale Domnului. (2) Îndrumarea în aprecierea adevrului referitor la planul divin al veacurilor. (3) Descoperiri speciale de lucruri viitoare -- lucruri despre care Domnul nostru a declarat:  Mai am s v spun multe lucruri, dar acum nu le puteci purta&quot;. Ioan 16:12. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Nu trebuie s presupunem c împrosptarea memoriei apostolilor a implicat o dictare a frazeologiei exacte sau a ordinii exacte a cuvintelor Domnului nostru. ^i nici scrierile apostolice nu dau dovad de asemenea dictare. Fgduinca Domnului este îns în sine o garancie a corectitudinii declaraciilor lor. În fiecare din cele patru Evanghelii avem o istorie a viecii _i misiunii timpurii a Domnului; totu_i în fiecare se manifest individualitatea scriitorului. Fiecare în stilul su înregistreaz acele lucruri care lui i se par cele mai importante; _i sub supravegherea Domnului aceste diferite relatri dau împreun o istorie atât de complet cât este necesar pentru stabilirea credincei Bisericii, a identitcii lui Isus ca Mesia artat de profeci, a împlinirii profeciilor referitoare la El, a faptelor viecii Sale _i a învcturilor Sale. Dac inspiracia era verbal (o dictare cuvânt de cuvânt), nu era nevoie de câciva oameni ca s repete naraciunea; dar este vrednic de notat c în timp ce fiecare scriitor _i-a exercitat libertatea individual de exprimare _i a fcut alegerea evenimentelor cele mai importante _i mai vrednice de înregistrat, Domnul prin Spiritul Su sfânt a supravegheat lucrarea astfel încât nimic de importanc n-a fost omis -- tot ce este necesar este înregistrat fidel --  pentru ca omul lui Dumnezeu s fie desvâr_it _i cu totul pregtit&quot;. Este interesant de remarcat c relatarea <B>((219))</B> apostolului Ioan le completeaz pe celelalte trei -- Matei, Marcu _i Luca -- _i el vorbe_te în principal despre împrejurrile _i întâmplrile importante omise de ceilalci. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Afirmacia Domnului, c El prin Spiritul sfânt îi va îndruma pe apostoli _i prin ei pe Noua Creacie,  în tot adevrul&quot;, implic faptul c îndrumarea va fi o îndrumare general în tot adevrul, mai degrab decât personal _i individual -- îndeplinirea dup aceast manier este evidenciat din relatri. De_i apostolii, cu excepcia lui Pavel, au fost oameni simpli _i neînvcaci, totu_i expunerile lor scripturale sunt cu totul remarcabile. Ei au putut  face de ru_ine încelepciunea&quot; teologilor  încelepci&quot; din zilele lor -- _i de atunci încoace. Oricât de elocvent ar fi eroarea, ea nu poate sta în faca logicii deducciilor lor din Lege, din Profeci _i din învcturile Domnului. Învcacii Legii evreie_ti au remarcat aceasta, _i, dup cum citim,  au recunoscut c fuseser cu Isus&quot; -- c învcaser doctrina Lui _i copiaser spiritul Lui. Fapt. 4:5, 6, 13. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Epistolele apostolice concin astfel de argumente logice bazate pe scrierile inspirate ale Vechiului Testament _i pe cuvintele Domnului; _i toci care de-a lungul Veacului Evanghelic s-au împrt_it din acela_i spirit urmând liniile argumentrii puse de Domnul în faca noastr prin purttorii Si de cuvânt, sunt condu_i spre acelea_i concluzii corecte, a_a încât credinca noastr nu st în încelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu (1 Cor. 2:4, 5). Totu_i, în aceste învcturi, ca _i în prezentrile lor istorice, n-avem nici o dovad a unei dictri cuvânt de cuvânt -- nici o dovad c ei au fost doar secretari ai Domnului, vorbind _i scriind într-un mod mecanic, a_a cum au fcut profecii din timpurile vechi (2 Pet. 1:21). Mai degrab, clarviziunea apostolilor a fost o iluminare a mincii care i-a fcut capabili s vad _i s aprecieze scopurile divine, _i astfel s le declare în mod clar; întocmai cum, urmând conducerea lor, toci din poporul Domnului de atunci încoace au fost fcuci capabili s creasc în har, cuno_tinc _i iubire, _i astfel au fost <B>((220))</B> fcuci capabili s  înceleag pe deplin împreun cu toci sfincii, care este lrgimea, lungimea, adâncimea _i înlcimea _i s cunoasc dragostea lui Hristos, care întrece orice cuno_tinc (omeneasc)&quot;. Efes. 3:18, 19. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Cu toate acestea, suntem pe deplin îndreptcici s credem c celelalte învcturi ale lor, ca _i relatrile lor istorice, au fost atât de supravegheate de Domnul încât cuvintele nepotrivite au fost evitate, iar adevrul a fost prezentat în astfel de form încât s constituie  hran la timp potrivit&quot; pentru casa credincei din zilele lor pân astzi. Aceast supraveghere divin a apostolilor a fost indicat dinainte prin cuvintele Domnului nostru:  Orice veci lega pe pmânt, va fi legat în cer; _i orice veci dezlega pe pmânt, va fi dezlegat în cer&quot; (Mat. 18:18). Încelegem c aceasta înseamn, nu faptul c Domnul Î_i va ceda prerogativa _i va asculta de ordinele apostolilor, ci faptul c ei vor fi astfel pstraci, astfel îndrumaci de Spiritul sfânt, încât deciziile lor în Biseric, în privinca lucrurilor care s fie considerate obligatorii _i care s fie considerate opcionale, vor fi decizii corecte; iar Biserica în general s _tie, prin urmare, c lucrurile au fost fixate, stabilite -- concluziile la care s-a ajuns fiind atât hotrârea Domnului cât _i a apostolilor. </P> <P ALIGN="CENTER">Pe aceast stânc voi zidi Biserica Mea </P> <P ALIGN="JUSTIFY">În deplin armonie cu aceasta, dup ce apostolul Petru a mrturisit c Domnul nostru era Mesia,  Isus rspunzând i-a zis: «Ferice de tine, Simon, fiul lui Iona, fiindc nu carnea _i sângele ci-au descoperit lucrul acesta, ci Tatl Meu care este în ceruri. ^i Eu de asemenea îci spun: Tu e_ti Petru (<I>petros</I> -- piatr, stânc) _i pe aceast stânc (<I>petra</I> -- mas de piatr -- marea stânc fundamental a adevrului pe care tocmai l-ai exprimat tu) voi zidi Biserica Mea»&quot;. Domnul Însu_i este ziditorul, dup cum se spune despre El c este _i temelia,  Cci nimeni nu poate s pun o alt temelie decât aceea care este pus _i care este Isus Hristos&quot; (1 Cor. 3:11). El este marea Stânc, iar mrturia lui Petru despre El a fost ca atare o <B>((221))</B> mrturie de stânc -- o declaracie a principiilor care stau la baza planului divin. Apostolul Petru a_a a înceles aceast chestiune _i a_a _i-a exprimat încelegerea (1 Pet. 2:5, 6). El a spus c toci credincio_ii consacraci cu adevrat sunt <I> pietre</I> vii&quot; care vin la marea Stânc a planului divin, Cristos Isus -- s fie zidici ca templu sfânt al lui Dumnezeu prin unire cu El -- temelia. Petru, prin urmare, a respins orice pretencie de a fi el însu_i piatra de temelie _i în mod potrivit s-a clasificat împreun cu toate celelalte  pietre vii&quot; (grece_te, <I>lithos) </I>ale Bisericii -- chiar dac <I>petros</I>, stânc, înseamn o piatr mai mare decât <I>lithos</I> _i toci apostolii ca pietre de  temelie&quot; vor avea o importanc mai mare decât fracii lor în planul _i ordinea divin. Apoc. 21:14. </P> <P ALIGN="CENTER">Cheile autoritcii </P> <P ALIGN="JUSTIFY">În aceea_i împrejurare Domnul i-a spus lui Petru:  Îci voi da cheile împrciei cerurilor _i orice vei lega pe pmânt va fi legat în ceruri&quot; etc. Astfel, aceea_i autoritate dat apostolilor în ansamblu a fost exprimat în mod specific fac de Petru, plus privilegiul sau onoarea cheilor -- puterea sau autoritatea deschiderii. Ne amintim cum apostolul Petru a folosit cheile Împrciei _i a fcut lucrarea de <I>deschidere</I> a noii dispensacii, întâi pentru evrei la Cincizecime, iar mai târziu pentru neamuri în casa lui Corneliu. Citim c, în Ziua Cincizecimii, când a fost revrsat Spiritul sfânt,  Petru a stat în picioare cu cei unsprezece&quot; -- a luat iniciativa; el <I>a deschis,</I> ceilalci au urmat _i astfel a fost deschis invitacia evanghelic pentru evrei. În cazul lui Corneliu, Domnul a trimis mesageri la Petru _i l-a îndrumat în mod special printr-o viziune s le urmeze invitacia, _i astfel l-a folosit în mod special la deschiderea u_ii îndurrii, libertcii _i privilegiului pentru neamuri -- ca _i ei s poat veni _i avea parte de privilegiul chemrii de sus a Noii Creacii. Aceste lucruri sunt în deplin armonie cu ceea ce am vzut în privinca scopurilor Domnului legate de alegerea celor doisprezece apostoli. ^i cu cât poporul Domnului va discerne mai clar faptul c ace_ti doisprezece oameni au fost fcuci <B>((222))</B> reprezentanci deosebici ai noii dispensacii, iar cuvintele lor canale speciale ale adevrului în privinca Noii Creacii, cu atât va fi mai bine pregtit s le accepte cuvintele _i cu atât va fi mai pucin dispus s sprijine învcturile altora care sunt în conflict cu mrturia lor.  Dac nu vorbesc dup acest Cuvânt, zorile nu sunt pentru ei&quot;. Isa. 8:20 (Biblia interlinear ebraico-englez, J. P. Green -- n.e.). </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Ultima declaracie a fgduincei Domnului nostru spune:  El (Spiritul sfânt al Tatlui) . . . v va vesti lucrurile viitoare&quot;. Aceasta implic o inspiracie special a apostolilor, iar indirect implic binecuvântarea _i iluminarea poporului Domnului prin învcturile lor chiar pân la încheierea acestui veac. Ei urmau s fie nu numai sfinci apostoli, ci _i profeci sau vztori care s în_tiinceze Biserica despre evenimentele viitoare. Nu trebuie s presupunem c toci apostolii au fost folosici în aceea_i msur în vreunul sau în toate aceste moduri de slujire. Fapt este c unii au fost onoraci mai mult nu numai în privilegiile de serviciu ca apostoli, ci onoraci mai mult _i în artarea lucrurilor viitoare. Apostolul Pavel indic diferite lucruri viitoare: marea apostazie în Biseric; descoperirea  Omului Pcatului&quot;; taina referitoare la a doua venire a Domnului _i c nu toci vom adormi, dar toci vom fi schimbaci; taina ascuns în veacurile _i dispensaciile trecute, c Biserica, în care se includ _i neamurile, va fi împreun mo_tenitoare a fgduincei fcute lui Avraam -- c smânca lui va binecuvânta toate familiile Pmântului etc., etc. El arat de asemenea c la sfâr_itul veacului în Biseric vor predomina condiciile rele, c oamenii vor fi iubitori de plceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având o form de evlavie dar tgduindu-i puterea; vor fi clctori de legmânt etc., _i c  lupi rpitori&quot; (adepci ai Criticii Radicale distructivi) nu vor cruca turma Domnului. Într-adevr, toate scrierile apostolului Pavel sunt în mod strlucit luminate de viziunile _i revelaciile de care el s-a bucurat ca vztor al lucrurilor care în zilele sale erau viitoare _i care nu era cuvenit a fi explicate înc deplin, dar care acum sunt descoperite sfincilor prin tipurile _i profeciile Vechiului Testament -- putându-se încelege <B>((223))</B> acum în lumina cuvintelor apostolilor fiindc a sosit  timpul potrivit&quot; ca ele s fie încelese. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">^i apostolul Petru ca vztor arat intrarea în Biseric a învctorilor mincino_i, care în ascuns, în secret, vor introduce erezii nimicitoare, chiar negând c Domnul i-a cumprat. Privind pân în zilele noastre, el profece_te zicând:  În zilele din urm vor veni batjocoritori . . . zicând: «Unde este fgduinca <I>prezencei</I> (2 Pet. 3:4, Diaglott -- n. e.) Lui (Cristos)»&quot; etc. El de asemenea a profecit c  Ziua Domnului va veni ca un hoc&quot; noaptea etc. </P> <P ALIGN="JUSTIFY">Apostolul Iacov în mod asemntor a profecit referitor la sfâr_itul acestui veac, zicând:  Ascultaci a